ROMÂNIA

 

MINISTERUL  INFORMAŢIILOR  PUBLICE

DEPARTAMENTUL  PENTRU  RELAŢII  INTERETNICE

 

Ministerul  Educaţiei  şi  cercetării

Direcţia  Generală  pentru  Învăţământ 
în  limbile  Minorităţilor 

 

 

 

Timpul  prezent  în  învăţământul  minorităţilor  naţionale  din  ROMÂNIA

 

 

 

Realizări ale anului şcolar 2001-2002 şi perspective

 

 

 

 

 

 

 

2002

 

lucrarea  a  fost  finanţată  de  guvernul  româniei
departamentul pentru relaţii interetnice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucrarea a fost elaborată de specialiştii Direcţiei Generale pentru
Învăţă­mânt în Limbile Minorităţilor din Ministerul Educaţiei şi Cercetării

 

Sursa de date:

rapoartele statistice anuale ale inspectoratelor şcolare

date statistice de la Institutul Naţional de Statistică

Buletin Statistic Nr 9. 2001/2002 Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj‑Napoca

 

REDACTORI:  Leman ALI, Christiane COSMATU, Ivan KOVACI, dr. Gheorghe SARĂU, dr. Filip STANCIU, Vieroslava TIMAR

 

REDACTOR-COORDONATOR:  dr. László MURVAI


 

 

 

 


Timpul prezent în învăţământul minorităţilor naţionale din România

 

 

 

Realizări ale anului şcolar 2001-2002 şi perspective



 

 

 


A.  Consideraţii generale

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Opis:

1.  Descriere

2.  Cadrul juridic

3.  Măsuri luate

 

 



1.
Descriere

 

 


În România accesul la învăţătură este garantat şi este organizat în aşa fel încât să se asigure şanse egale tuturor cetăţenilor români, fără deose­bire de naţionalitate, sex, rasă, de condiţie socială sau materială, de apartenenţă politică şi religie. Statul garantează dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi de a putea fi instruite în această limbă. Legea română stabileşte, în acelaşi timp obligativitatea învăţării limbii române.

În anul şcolar 2001-2002 funcţionează trei tipuri de învăţământ pen­tru copiii minoritari din România:

n       Structuri de învăţământ cu predare în limba maternă pentru mino­rită­ţile: cehă, croată, germană, maghiară, sârbă, slovacă, ucraineană. Aceste structuri însumează 2 732 de unităţi de învăţământ în care sunt instruiţi 209 842 de copii şi elevi.

n       Structuri de învăţământ cu predare parţială în limba maternă în 5 şcoli, însumând 561 copii şi elevi. Această formă de studiu este caracteristică minorităţilor: croată, turcă, tătară pentru care se reali­zează predarea în limba maternă a unui număr de discipline voca­ţi­o­nale.

n       Structuri de învăţământ în limba română în care se studiază limba maternă. Numărul acestora este de 387 de şcoli, cu un număr de 30 964 elevi. Asemenea structuri sunt organizate pentru limbile ma­terne ale minorităţilor: armeană, bulgară, greacă, italiană, polonă, rromani, rusă, cehă, croată, germană, maghiară, sârbă, slovacă, turcă-tătară, ucraineană.

Datele precizate sunt detailate în tabelele anexă.

 

 

2. Cadrul juridic

 

Constituţie

Art. 32.  (...)

„(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învă­ţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt ga­rantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(...)

(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este orga­nizat şi garantat prin lege.”

Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în temeiul art. II din Legea nr. 151/1999 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guver­nului nr. 36/1997 pentru modificarea şi completarea  Legii învăţămân­tu­lui nr. 84/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 august 1999.

„Art. 5. – (1) Cetăţenii României au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă.

(...)

Art. 8.  (...)

(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi, clase sau formaţii de studiu cu limbă de predare română şi, după caz, cu predare în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea în limba maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.

(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români, indiferent de naţionalitate. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul necesar de ore şi, totodată se vor asigura condiţiile care să permită însuşirea limbii oficiale de stat.”

În Capitolul XII – Art. 118-126 din Legea învăţământului sunt regle­mentate condiţiile de organizare şi desfăşurare a învăţământului pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale.

 

3. Măsuri luate

 

Potrivit organizării şi desfăşurării învăţământului din România, re­spon­sabilitatea principală în asigurarea acestor drepturi revin Ministe­rului Educaţiei şi Cercetării precum şi inspectoratelor şcolare judeţene (al Municipiului Bucureşti). Învăţământul de stat fiind gratuit, statul român suportă cheltuielile pentru învăţarea limbii materne sau predarea în cadrul învăţământului preuniversitar şi superior de stat în limba maternă.

Planurile de învăţământ, programele şcolare necesare în procesul didactic desfăşurat în limba maternă precum şi manualele folosite în învăţământul obligatoriu de stat (Art. 174 din Legea învăţământului) sunt asigurate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Sistemul de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale beneficiază, de asemenea, de cadre didactice calificate, pregătite şi perfecţionate în cadrul învăţământului mediu şi superior din România, provenind în majoritatea lor din rândul persoanelor aparţinând minorităţii respective.

Datorită măsurilor luate, reperele mai importante ale învăţământului cu predare în limbile minorităţilor naţionale se prezintă în felul următor:

 

a) Reţeaua şi şcolarizarea

 

În localităţile cu populaţie din rândul diferitelor etnii, statul asigură organizarea şi funcţionarea învăţământului cu predare în limbile minori­tăţilor naţionale. Sistemul de învăţământ pentru minorităţile naţionale corespunde cu gel general din România şi cuprinde grădiniţe, şcoli pri­mare şi gimnaziale, licee, şcoli profesionale şi de ucenici, învăţământul postliceal şi de maiştri. În învăţământul superior de stat sunt organizate linii de studii în limbile minorităţilor naţionale, se susţin cursuri pentru studenţii de naţionalitate maghiară şi germană, la cererea acestora, în limbile respective.

Începând din anul academic 2001-2002 funcţionează 9 specializări în cadrul Universităţii Particulare „SAPIENTIA”, cu filiale în Miercurea Ciuc şi Târgu Mureş.

Învăţământul preuniversitar cuprinde 24 178 grădiniţe, şcoli, licee, şcoli profesionale şi postliceale din care funcţionează ca unităţi sau secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale 2 732 (11,29%).

Din numărul total al unităţilor şi secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale, 89,18% funcţionează cu predare în limba maghiară.

În anul şcolar 2001-2002 în învăţământul preuniversitar sunt cuprinşi 3 972 245 de elevi, ceea ce reprezintă 17,41% din populaţia ţării, din care 209 842 de copii şi elevi (5,28%) frecventează învăţământul în limba maternă.

Învăţământul cu predare în limba maternă este organizat în unităţi de sine stătătoare (1 343) şi în secţii româno-maghiare, româno-germa­ne, româno-sârbe etc. (1 389). Atât în unităţi, cât şi în secţii procesul de învăţământ se desfăşoară în limba maternă. În cele 1 389 de secţii (unităţi mixte), baza materială – săli de clasă, laboratoare, biblioteci ş.a. – este folosită în comun, conducerea şcolii este unică, cu asigurarea unor directori adjuncţi din rândul minorităţilor naţionale din şcoală, în con­for­mitate cu prevederile art. 126 din Legea învăţământului, iar o serie de activităţi extraşcolare se organizează fie în limba română, fie în limba română şi în limba maternă.

Pe cicluri de învăţământ, situaţia în anul şcolar 2001-2002, se pre­zintă astfel:

– învăţământul preşcolar cuprinde 9 980 unităţi cu 616 014 copii, din care în limbile minorităţilor naţionale 1 327 unităţi şi secţii (13,29%) cu 46 351 copii (7,59%);

– învăţământul primar cuprinde 5 606 unităţi cu 1 028 697 elevi, din care 491 unităţi şi secţii (8,75%) în limbile minorităţilor naţionale cu 57 814 elevi (5,62%);

– învăţământul gimnazial cuprinde 7 021 unităţi cu 1 291 839 elevi, din care 719 unităţi şi secţii (10,24%) în limbile minorităţilor naţionale cu 63 927 elevi (4,94%);

– învăţământul liceal cuprinde 1 379 unităţi cu 710 663 elevi, din care 179 unităţi şi secţii (12,98%) în limbile minorităţilor naţionale cu 32 626 elevi (4,63%);

– învăţământul profesional, de ucenici, complementar postliceal şi de maiştri este frecventat de 325 032 elevi, din care în limbile minori­tăţilor învaţă 9 124 elevi (2,80%).

Începând cu anul şcolar 1990-1991 au fost introduse în învăţămân­tul preuniversitar din România mai multe alternative educaţionale de tip Freinet, Waldorf, step by step sau Montessori. În ceea ce priveşte învăţământul pentru minorităţile naţionale, au luat fiinţă grupe de preşcolari la gră­diniţele Waldorf din Cluj-Napoca, Braşov şi Oradea sau Montessori la Odorheiu Secuiesc – pentru minoritatea maghiară – şi Waldorf la Târgu Mureş – pentru minoritatea germană. Clase de început de ciclu în învă­ţământul liceal au fost înfiinţate la Bucureşti pentru minoritatea germană. În acelaşi timp, s-au înfiinţat pentru învăţământul alternativ, în baza prevederilor Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată art. 14, clase în învăţământul primar şi gimnazial, la Cluj-Napoca – pentru minoritatea maghiară – şi la Bucureşti – pentru minoritatea germană.

În România au fost înscrişi în anul academic 2001-2002 un număr de 571 613 de studenţi din ţară în învăţământul superior, din care 30 043 apar­ţin mi­norităţilor naţionale (5,25%). În învăţământul public sunt în­scrişi 424 864 de studenţi din care 24 859 (5,85%) din rândul minori­tăţilor naţionale, în învăţământul privat au fost cuprinşi un număr de 146 749 de studenţi, din care 5 184 (3,53%) din rândul mino­rităţilor naţionale.

În concluzie: în anul şcolar 2001-2002 ­în învăţământul preuniversitar cu predare în cele 7 limbi materne în 2 732 de unităţi şi secţii de învăţământ studiază un număr de 209 842 copii şi elevi. În învăţământul superior în peste 20 de centre universitare învaţă un număr de 30 043 de studenţi minoritari din România (24 598 maghiari, 2 654 germani şi 2 791 de alte naţionalităţi).

Reţeaua şcolară, numărul de copii, elevi şi studenţi – pe cicluri de învăţământ şi limbi de predare – sunt prezentate în mod detailat în anexe.

 

b) CONŢINUTUL  ÎNVĂŢĂMÂNTULUI

 

În contextul opţiunilor strategice ale Guvernului României Direcţia Generală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor acordă prioritate următoarelor obiective :

q     asigurarea reală a educaţiei de bază în sistemul învăţământului pen­tru minorităţi;

q     actualizarea permanentă a programelor şcolare şi adaptarea lor la nevoile beneficiarilor;

q     formarea competenţelor de bază pentru susţinerea limbilor şi cultu­rilor minorităţilor din România;

q     alinierea calităţii învăţământului pentru minorităţi la standardele de performanţă ale ţărilor din Uniunea Europeană;

q     pregătirea şi formarea competenţelor pentru o evaluare centrată pe performanţe;

q     redimensionarea reţelei şcolare din învăţământul pentru minorităţi;

q     dotarea şcolilor cu manuale şcolare în limbile minorităţilor;

q     elaborarea şi monitorizarea de programe de protecţie şi susţinere edu­ca­ţională destinate persoanelor care provin din categoriile margi­na­li­za­te ale societăţii.

Planul-cadru pentru învăţământul obligatoriu cuprinde în trunchiul comun disciplinele Limba şi literatura maternă şi Istoria şi tradiţiile mi­no­rităţii naţionale.

Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3638/2001 cu pri­vi­re la aplicarea planurilor‑cadru de învăţământ pentru clasele I-VIII, în anul şcolar 2001-2002 stipulează în art. 3 statutul limbii materne. – Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3670/2001, cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru liceu în anul şcolar 2001-2002 stipulează în art. 4 că limba şi literatura maternă face parte din trunchiul comun şi se studiază într‑un număr de ore egal cu limba română.

În unităţile şi secţiile cu predare în limba unei minorităţi, limba şi literatura maternă se studiază în clasele I şi a II‑a într-un număr de 7‑8 ore; în clasele a III‑a şi a IV‑a, într-un număr de 5‑7 ore; în clasa a V‑a, în 5 ore, iar în clasele VI‑VIII într-un număr de 4 ore.

În unităţile şi secţiile în care limba maternă se studiază ca obiect de studiu, numărul de ore alocat este de 3 ore pe toată perioada şcolarităţii (clasele I‑XII).

Istoria şi tradiţiile fiecărei minorităţi în parte se studiază în clasele VI şi VII. Religia se poate studia în limbile minorităţilor naţionale.

Programe şcolare noi pentru limba maternă au fost elaborate pentru toate minorităţile într-o concepţie modernă, în conformitate cu compo­nen­tele şi scopurile reformei în învăţământ.

Pentru Istoria şi tradiţiile minorităţii au fost elaborate programe pen­tru minorităţile maghiară, germană, slovacă, turcă, rromi etc., iar pentru limba maghiară manualul a fost elaborat, aprobat şi tipărit. Pentru mi­norităţile germană şi slovacă manualele au fost elaborate şi aprobate, urmând să fie licitate şi tipărite.

Însuşirea limbii române, limba oficială de stat, de către toţi cetăţenii României, dobândeşte valenţe deosebite în cadrul învăţământului cu predare în limbile minorităţilor naţionale, în primul rând, sub raportul drepturilor şi îndatoririlor minorităţilor şi sub aspectul acordării de şanse egale pentru toţi cetăţenii ţării. Au fost tipărite manuale specifice pentru clasele I‑VIII, în vederea creşterii eficienţei în procesul de predare-învăţare. Aceste manuale, insistă asupra metodelor active de predare învăţare, conştientizând totodată sursele unor greşeli tipice şi oferind un bogat set de exerciţii în vederea eradicării acestora. Manualele au fost realizate, ţinând cont de: obiectivele şi conţinuturile curriculum‑ului; ele constituie resursă pentru activităţi care vizează obiective de referinţă subsumate mai multor obiective cadru din diferite arii curriculare, per­mi­ţând predarea integrată şi dezvoltă grija faţă de mediu, încrederea în sine, dezvoltarea unei gândiri pozitive. Conţinutul ştiinţific, valoarea artistică a textelor, precum şi calitatea estetică a manualelor joacă un rol im­por­tant. Acestea conţin texte şi sarcini de lucru atrăgătoare pentru copii.

Manuale originale, alternative se elaborează pentru învăţământul cu pre­dare în limbile minorităţilor pentru predarea limbii şi literaturii mater­ne, pentru Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective şi, în funcţie de opţi­unile comunităţilor etnice, pentru Muzică. Altminteri, se poate traduce unul din manualele alternative la care se adaugă o parte specifică pentru cultura muzicală a minorităţii respective. Pentru celelalte obiecte de studiu, se traduc manuale alternative din limba română.

Începând din anul şcolar 2002-2003 Ministerul Informaţiilor Publice din România lansează Proiectul „Manuale de Liceu pentru Minorităţile Naţionale”, contribuind în acest fel la dezvoltarea învăţământului în limba maternă, la protejarea patrimoniului lingvistic din România (vezi mai amănunţit în Capitolul E).

Având în vedere costurile ridicate ale manualelor pentru minorităţi, potrivit Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3811/1998, manua­le­le alternative pot fi elaborate în colaborare europeană sau pot fi supuse aprobării Ministerului Educaţiei manuale din ţările „mamă” ale minori­tă­ţilor.

 

c)  PREGĂTIREA  ŞI  PERFECŢIONAREA  CADRELOR  DIDACTICE

 

„Guvernul României consideră că, pentru domeniul educaţiei şi cercetării ştiinţifice, România trebuie să se angajeze hotărât pe direcţia aleasă de ţările dezvoltate. Toate societăţile, inclusiv cele mai dezvoltate, se află astăzi într-o mare tranziţie istorică, ce se va întinde pe mai multe decenii, prin care se înfăptuieşte trecerea de la civilizaţia de tip industrial la societatea post-industrială, informaţională, intelectuală şi cultural-intensivă. România trebuie să răspundă concomitent provocărilor refor­mei interne şi sfidărilor pe care le implică acomodarea cu noile tendinţe ale civilizaţiei pe plan mondial” (capitolul VI: Educaţia, cercetarea şi cultura – factori strategici ai dezvoltării din Programul de guvernare).

Caracterul de model pe care România îl oferă Europei în privinţa învăţământului cu predare în limbile minorităţilor naţionale are impact şi asupra unuia din factorii decisivi ai reformei învăţământului, respectiv formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice.

În aceste condiţii în domeniul învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice reprezintă nu numai o necesitate, ci şi o componentă centrală a reformei.

În anul şcolar 2001-2002, în învăţământul preuniversitar predau un număr de 272 434 cadre didactice, din care 16 351 funcţionează în şcolile cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

Pregătirea educatoarelor şi învăţătorilor se realizează în licee şi cole­gii pedagogice cu predare integrală în limba maternă pentru minorităţile: maghiară, germană, precum şi în licee şi colegii pedagogice în care se realizează studiul limbii materne. Astfel de colegii pedagogice funcţio­nează aproape pentru toate mino­rităţile la: Braşov, Constanţa, Sibiu, Odorhei, Satu Mare, Suceava, Tg. Secuiesc, Timişoara, Aiud, Cluj ş.a.

În conformitate cu Ordinul ministrului nr. 4758/1998, cadrele necesa­re învăţământului gimnazial, liceal şi profesional se pregătesc în institu­ţiile de învăţământ superior din România.

Universităţile din România sunt încurajate să întreprindă măsuri pen­tru organizarea de linii de studiu şi de specializare în limbile şi lite­ra­turi­le minorităţilor naţionale, după cum urmează:

·    Universitatea Bucureşti – maghiară, slovacă, germană, turcă, rusă, ucrai­neană, bulgară, rromani;

·    Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca – maghiară, germană, rroma­ni, idiş;

·    Academia de Artă Teatrală „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureş – maghiară;

·    Academia de Artă Teatrală Timişoara – germană;

·    Universitatea „L. Blaga” Sibiu, secţie de artă teatrală – germană;

·    Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş – secţie limba maghiară;

·    Universitatea „Politehnica” Bucureşti – germană;

·    Universitatea „Politehnica” Timişoara – germană;

·    Academia de Studii Economice Bucureşti – germană;

·    Universitatea de Vest din Timişoara – cehă şi sârbă;

·    Universitatea din Suceava – ucraineană şi polonă;

·    Universitatea „Ovidius” din Constanţa – turcă.

 

Dobândirea de profesori în sistemul educaţional din învăţământul pentru minorităţi naţionale se realizează şi prin studii în străinătate – Ungaria, Ucraina, Slovacia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Croaţia.

Pentru învăţământul cu predare în limba germană Centrul pentru Formare Continuă în Limba Germană din Mediaş preia atribuţiile unei Case a Corpului Didactic, cu deosebirea că realizează la nivelul ţării activitatea de perfecţionare şi formare continuă a personalului didactic, care predă în limba germană. Centrul pentru Formare Continuă în Limba Germană din Mediaş, instituţie subordonată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a stabilit relaţii de parteneriat cu două instituţii de Formare continuă din Germania printre care: Akademie für Lehrerfortbildung und Personalführung Dillingen / Bavaria, respectiv cu Institut für Schule und Weiterbildung Soest / Renania de Nord-Westfalia. Centrul se bucură şi de sprijinul Institutului pentru Relaţii Externe (ifa) din Stuttgart, de cel al Ministerului Învăţământului din landul Baden-Württemberg, al Cance­lariei de Stat din Bavaria, cola­borând cu succes şi cu Universitatea Populară Sambachshof din Bad Königshofen / Bavaria.

 

d)  Direcţia Generală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor

 

Cuprin­de două compartimente de specialitate şi anume:

1.     Compartimentul pentru Învăţământ Destinat Minorităţilor şi

2.     Compartimentul pentru Problemele Generale sau Specifice ale Copiilor Defavorizaţi.

Obiectivele principale ale Direcţiei Generale pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor au fost stabilite în baza Programului de guvernare 2000-2004, capitolului VI. Strategia formării şi reformării resurselor umane constituie un obiectiv principal al politicilor educaţionale, pe care Guvernul României îl va promova pentru asigurarea modernizării econo­mico-sociale.

În contextul opţiunilor strategice ale Guvernului României, pentru domeniul educaţiei Direcţia Generală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor va urmări următoarele obiectivele prioritare ale învăţă­mântului actual.

 

e) ATRIBUŢIILE DIRECŢIEI GENERALE PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN LIMBILE MINORITĂŢILOR

 

Obiectivele principale ale Direcţiei Generale pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor au fost stabilite în baza Programului de guvernare 2000-2004, capitolului VI. cu titlul: Educaţia, cercetarea şi cultura – factori strategici ai dezvoltării.             

Strategia formării şi reformării resurselor umane constituie un obiec­tiv principal al politicilor educaţionale, pe care Guvernul României îl va promova pentru asigurarea modernizării economico-sociale.

În contextul opţiunilor strategice ale Guvernului României, pentru domeniul educaţiei şi cercetării, Direcţia Generală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor va urmări următoarele obiective mai importante:

-     asigurarea reală a educaţiei de bază în sistemul învăţământului pen­tru minorităţi;

-     actualizarea permanentă a programelor şcolare şi adaptarea lor la nevoile beneficiarilor;

-     formarea competenţelor de bază pentru susţinerea limbilor şi cultu­rilor minorităţilor din România;

-     alinierea calităţii învăţământului pentru minorităţi la standardele de performanţă ale ţărilor din Uniunea Europeană;

-     pregătirea şi formarea competenţelor pentru o evaluare formativă şi examene centrate pe performanţe;

-     redimensionarea reţelei şcolare din învăţământul pentru minorităţi;

-     dotarea şcolilor cu manuale şcolare în limbile minorităţilor;

-     elaborarea şi monitorizarea de proiecte sau programe de protecţie şi susţinere educaţională destinate elevilor care provin din categoriile populaţionale defavorizate din raţiuni diverse.

În vederea realizării acestor obiective Direcţia Generală pentru Învă­ţă­mântul în Limbile Minorităţilor va întreprinde acţiuni în domeniile:

Organizării:

   învăţământului cu predare în limbile minorităţilor naţionale;

   reformei educaţionale  în învăţământul minoritar;

   relaţiilor cu organele guvernamentale şi neguvernamentale pe proble­me privind învăţământul minoritar;

   cadrului managerial propriu de desfăşurare a activităţii specifice;

   acţiunilor de control şi îndrumare în instituţiile şcolare cu predare în limba maternă.

Coordonării:

   aplicării strategiei de dezvoltare şi reformă în cadrul învăţământului minoritar;

   activităţilor compartimentelor din structura direcţiei generale.

Colaborării cu toate direcţiile generale, serviciile sau comparti­mentele din structura ministerului privind problemele specifice ale învăţă­mân­tului minoritar.

Elaborării de:

   note, referate, sinteze şi alte lucrări privind activitatea direcţiei gene­rale;

   criterii pentru problemele specifice ale evaluării în învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

Avizării:

   documentelor privind managementul sau literaturii auxiliare din învă­ţă­mântul cu predare în limbile minorităţilor naţionale;

   regulamentelor, instrucţiunilor şi metodologiilor referitoare la activi­ta­tea spe­cifică din învăţământului cu predare în limbile minorităţilor naţionale;

Aprobării:

   proiectelor de răspuns la corespondenţa înregistrată la direcţia gene­rală;

   metodologiei şi tematicii inspecţiilor şi programului de deplasări pro­puse de compartimente.

 

Compartimentul pentru Învăţământ Destinat Minorităţilor

 

Compartimentul are următoarele atribuţii principale:

Asigură:

   aplicarea legislaţiei referitoare la drepturile minorităţilor naţionale de a se instrui şi de a studia în limba maternă;

   aplicarea actelor normative privind predarea limbii materne, a culturii şi tradiţiilor minorităţii maghiare, germane şi altele;

   o reprezentare proporţională a cadrelor didactice din rândul minori­tă­ţii maghiare, germane şi altele, cu respectarea competenţei profesio­na­le în conducerea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în care există grupe, clase, secţii cu limba de predare ale minorităţilor naţionale;

   circulaţia informaţiilor legate de învăţământul pentru minoritatea ma­ghiară, germană şi altele.

Elaborează:

   proiecte de acte normative, ordine, metodologii, instrucţiuni, regula­mente, note, referate, sinteze şi alte lucrări care se referă la învăţă­mân­tul cu predare în limba maghiară, germană şi altele;

   proiecte de răspuns la corespondenţa înregistrată la compartiment;

   proiecte de planuri de învăţământ şi de programe şcolare pentru în­văţă­mântul preuniversitar cu predare în limba maghiară, germană şi altele;

   programul de activitate al comisiilor naţionale pe discipline de învă­ţământ;

   planuri tematice pentru inspecţiile de specialitate;

   subiecte pentru examenul de capacitate, pentru concursul de admitere în liceu şi pentru bacalaureat;

   chestionare, probe şi criterii de evaluare a unor elemente de conţinut (planuri, programe, manuale).

Organizează:

   aplicarea strategiei de dezvoltare şi reformă în învăţământul pre­uni­ver­sitar cu predare în limba maghiară, germană şi altele;

   concursul de admitere în liceu, concursul pe discipline de învăţământ, bacalaureatul;

   activitatea comisiilor naţionale pe discipline de învăţământ.

În îndeplinirea atribuţiilor sale, Compartimentul

Colaborează:

   cu celelalte compartimente din minister pentru rezolvarea probleme­lor specifice;

   cu instituţii de învăţământ superior, cu institute de cercetare, cu ministere şi cu agenţi economici, cu serviciul cultural al Ambasadei Ungariei, Germaniei, Cehiei, Slovaciei Croaţiei, Bulgariei, Turciei, Iugoslaviei, Poloniei, Ucrainei, Greciei, Armeniei, Italiei la Bucu­reşti, cu organisme şi organizaţii interne şi internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, cu prefecturi şi primării, pe probleme specifice compartimentului;

   la elaborarea programelor de informatizare specifice şi a bazei de date aferente;

   la elaborarea normativelor de dotare cu mijloace de învăţământ.

Monitorizează şi controlează:

   rezultatele obţinute la concursul de capacitate şi de admitere în liceu, la bacalaureat şi la concursurile naţionale pe discipline de învăţământ;

   propunerile de îmbunătăţire a planurilor-cadru de învăţământ, a pro­gramelor analitice şcolare şi a manualelor pentru învăţământul pre­uni­versitar în limbile minorităţilor naţionale;

   rezultatele chestionarelor, ale probelor şi ale criteriilor de evaluare a unor elemente de conţinut (planuri, programe, manuale);

   componenţa comisiilor naţionale: pe discipline de învăţământ; pentru concursurile pe discipline de învăţământ; pentru concursul de admi­tere în liceu; pentru bacalaureat; pentru absolvirea şcolii post­liceale;

   metodologia, tematica inspecţiilor şi programul de deplasări.

Răspunde de:

   formarea şi perfecţionarea personalului didactic pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale;

   activitatea inspectorilor de specialitate din subordinea sa;

   întocmirea situaţiilor referitoare la traducerea manualelor alternative.

 

Compartimentul pentru Problemele Generale sau Specifice ale Copiilor Defavorizaţi

 

Sarcini generale:

   respectarea legislaţiei în vigoare referitoare la drepturile copiilor – ele­vilor aparţinând categoriilor sociale marginalizate din raţiuni di­ver­se: economice, etnice, confesionale, defavorizate geografic etc. de a participa la instruire instituţională şi educaţie în conformitate cu principiile Constituţiei României şi a documentelor internaţionale la care România este parte;

   elaborarea actelor normative privind învăţământul destinat acestor categorii de elevi;

   elaborarea şi monitorizarea programelor sau proiectelor MEC având acest obiectiv;

   respectarea convenţiilor, acordurilor semnate de România cu orga­nis­me, instituţii internaţionale, în colaborare cu direcţia generală de specialitate din minister.

Răspunde de:

   aplicarea legislaţiei în vigoare, privind accesul egal la educaţie şi învăţământ a categoriilor susamintite;

   modul de organizare al învăţământului cu această destinaţie: reţea, şcolarizare, încadrare;

   crearea bazei de date pentru elaborarea actelor normative specifice acestui tip de învăţământ.

Organizează, coordonează, elaborează şi redactează elemente de stra­te­gia formării iniţiale şi continue a cadrelor didactice din învăţă­mântul cu această destinaţie precum şi metodologia aplicării acestor strategii.

Colaborează cu:

   toate direcţiile generale în probleme ce vizează învăţământul pentru elevii aflaţi în situaţii marginale;

   ministerele a căror activitate are tangenţă cu problemele sus amintite;

   instituţii neguvernamentale interne şi externe;

   agenţi de finanţare interni sau externi;

   organizaţiile minorităţilor naţionale.

Poziţia în fluxul informaţional: Compartimentul este condus de un director general adjunct, subordonat directorului general al DGÎLM.


 

 

 

B.  Tipurile de învăţământ pentru minorităţi care
se regăsesc în ansamblul sistemului de învăţământ
din România

 

 

 

 

 

 

 

 

Opis:

1.  Structuri de învăţământ cu predare în limba
maternă

2.  Structuri de învăţământ cu predare parţială în limba maternă

3.  Structuri de învăţământ în limba română cu
studiul limbii materne

 

 

 

 



Învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale este forma cea mai elocventă de formare a viitorului cetăţean multicultural. În România acest învăţământ se organizează şi se desfăşoară în trei forme. O primă categorie de elevi, cea mai numeroasă este cea care învaţă toate discipli­nele în limba maternă (mai puţin limba şi literatura română, Istoria românilor şi Geografia României). O a doua categorie de elevi studiază în limba maternă, potrivit dorinţei lor, doar o parte din disciplinele de învăţământ. În a treia categorie intră acei elevi minoritari care preferă să‑şi termine studiile preuniversitare în limba română dar învaţă, în paralel, şi limba maternă în trei sau patru ore pe săptămână.

 

 


1. STRUCTURI DE ÎNVĂŢĂMÂNT
CU PREDARE ÎN LIMBA MATERNĂ

 

 

§  Învăţământul în limba cehă

 

Număr de unităţi de învăţământ:  4

Număr de copii şi elevi:  109 în învăţământul preşcolar şi primar

Număr personal didactic:  8

Minoritatea cehă este concentrată în judeţele Caraş-Severin şi Mehe­dinţi.

În judeţul Caraş-Severin procesul instruc­tiv educativ se desfăşoară în Gârnic, Sfânta Elena, Ravensca, Bigăr.

În judeţul Mehedinţi elevii au posibilitatea să studieze limba maternă cehă ca disciplină de învăţământ.

Localităţile din judeţele în care trăiesc etnici cehi – judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi au beneficiat şi de ajutor financiar din partea statului ceh. Unul dintre aceste ajutoare s-a concretizat în construirea unei şcoli în localitatea Sfânta Elena, judeţul Caraş-Severin, care poartă numele marelui pedagog JA. Komensky, dotarea acesteia fiind asigurată de Ministerul Educaţiei din România.

Număr de şcoli în limba română în care elevii învaţă limba cehă ca disciplină de studiu:  5

Număr elevi:  175

Număr cadre didactice la acest tip de învăţământ:  6


§  Învăţământul în limba germană

 

Număr de unităţi şi secţii:  262

Număr de copii şi elevi:  19 803 în toate ciclurile de învăţământ pre­uni­versitar (mai puţin în cel profesional şi de ucenici)

Număr personal didactic:  585

Număr studenţi:  2654

Învăţământul cu limba de predare germană se încadrează într-un sistem tradiţional de unităţi şi secţii în limba maternă, cu cadre didactice şi de conducere din rândul minorităţii. El cuprinde copii şi tineri care doresc să înveţe în limba maternă, fiind deschis şi copiilor români sau celor ce aparţin altor minorităţi.

Învăţământul preuniversitar cu predare în limba germană este repre­zentat în jude­ţele: Alba, Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Braşov, Caraş-Severin, Cluj, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Satu-Mare, Sibiu, Timiş şi în Municipiul Bucureşti. În judeţele Mehedinţi, Sălaj şi Suceava există învăţământ preşcolar şi primar, cu predare în limba germană, iar în jude­ţul Constanţa există învăţământ preşcolar, cu predare în limba germană.

În ultimii  ani s-au înfiinţat în învăţământul liceal secţii noi cu predare în limba ger­mană maternă în cadrul unităţilor şcolare „A. Vlahuţă” din Bucureşti, „L. Re­brea­­nu” din Bistriţa, „O. Ghibu” din Sibiu, „Şcoala Naţională de Gaz” din Mediaş, „I. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş, „Gustav Gündisch” din Săce­le, „Colegiul Bănăţean” din Timişoara etc.

În învăţământul cu limbă de predare germană predau cadre didactice din rândul minorităţii germane din România, cadre didactice de alte naţi­o­nalităţi cunoscătoare a limbii germane şi profesori de diverse discipline din Republica Federală Germania, în baza Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Federale Germania, privind colaborarea în domeniul şcolar.

Pregătirea educatoarelor şi a învăţătorilor pentru învăţământul pre­şcolar şi primar, cu predare în limba germană, se realizează în clasele cu profil pedagogic de la Colegiul Pedagogic „Andrei Şaguna” din Sibiu, respectiv la Colegiul Universitar Pedagogic „Andrei Şaguna” Sibiu, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, iar pregătirea profesorilor de limba germană la Universităţile din Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, Sibiu ş.a. Venind în întâmpinarea cerinţei de studiere a limbii şi literaturii germane, universităţi din diferite centre (Universitatea de Nord – Baia Mare, Transilvania – Braşov, Ovidius – Constanţa, Universitatea Craiova, Universitatea Oradea, Ştefan cel Mare – Suceava) au introdus în oferta lor şi studii de filologie germană.

S-au realizat programe şcolare noi pentru disciplina limba şi literatura germană pentru clasele I-XII. Programele şi manualele pentru disciplina muzică prevăd şi un repertoriu specific.

În vederea sprijinirii activităţii desfăşurate în grădiniţele cu predare în limba germană, un grup de lucru, coordonat de o consultantă pedagogică din R. F. Germania a elaborat în colaborare cu M.E.C. manualul educa­toarei.

Olimpiada de limbă şi literatură germană – maternă se bucură în fiecare an de succes în rândul elevilor, care frecventează unităţi/secţii cu limbă de pre­dare germană, având în vedere că accentul se pune pe crea­tivitate. Anual Serviciul de Schimburi Pedagogice din R. F. Germa­nia oferă un număr de burse pentru elevii cu rezultate deo­se­bite la olim­piadele de limba germană maternă şi modernă. Serviciul cultural al Ambasadei R.F. Germania oferă la rândul său cărţi de premii pentru câştigătorii concursului naţional de limbă germană.

Un pas important în procesul de integrare europeană s-a realizat prin aşa-numitele „clase de întâlnire” din cadrul secţiilor speciale din Bucu­reşti şi Timişoara.

Liceul Teoretic „H. Oberth” din Bucureşti a obţinut în anul 2002, cu prilejul aniversării a 250 de ani de învăţământ în limba germană în Bucureşti prin Ordin al Ministrului Educaţiei şi Cercetării denumirea de „Colegiul German Goethe”.

Programele şcolare pentru secţiile speciale răspund cerinţelor curricu­lare ale ambelor părţi. Studiul se finalizează pentru absolvenţii acestor secţii cu o diplomă de bacalaureat germană şi cu o diplomă de bacalau­reat română.

Unele centre universitare oferă studii cu diverse specializări în limba germană sau dublă specializare (limba germană şi o specialitate nefilolo­gică):

-    Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj la următoarele fa­cultăţi: Mate­ma­tică şi Informatică, Chimie şi Inginerie Chimică, Bio­lo­gie şi Geo­lo­gie, Geografie, Litere, Ştiinţe Politice şi Administrative, Isto­rie şi Filozofie, Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, precum şi la Colegiul universitar de institutori în limba germană, Sibiu.

-    Universitatea Tehnică din Cluj (Facultatea de Electrotehnică şi Fa­cul­tatea de Construcţii de Maşini).

-    Universitatea „Politehnica” – Timişoara (Facultatea de Construcţii, Facultatea de Mecanică);

-    Academia de Studii Economice – Bucureşti (Facultatea de Studii Eco­nomice în Limbi Străine).

Formarea continuă a cadrelor didactice pentru învăţământul preuni­ver­sitar cu predare în limba germană se desfăşoară în centrele universi­tare şi în cadrul Centrului pentru Formare Continuă în Limba Germană din Mediaş, cu filială la Timişoara. C.F.C.L.G. desfăşoară la cerere activităţi de perfecţionare şi în alte localităţi din ţară, pentru cadrele didac­tice care predau limba germană sau diferite discipline în limba germană.

Având în vedere că şcoala reprezintă pentru Forumul Democrat al Germanilor din România o prioritate, comisia pentru învăţământ a F.D.G.R. acordă un sprijin constant M.E.C. în programul de consolidare a învăţământului cu predare în limba germană. Astfel s‑au tradus din limba română şi s‑au publicat câteva titluri de manuale pentru învăţă­mântul postobligatoriu.

În Protocolul celei de‑a IX‑a sesiuni a Comisiei guvernamentale româno-germane pentru problemele etnicilor germani din România şi a Subcomisiei de sprijin cultural destinat minorităţii germane, semnat în martie 2002, se evidenţiază printre altele următoarele: „Partea germană apreciază modelul românesc de învăţământ cu limba de predare germană ca limbă maternă drept exemplar pentru ţările din Europa Centrală şi de Est, şi, în mod deosebit, sprijinul şi angajarea Guvernului român pentru Centrul de Perfecţionare a Cadrelor Didactice ... din Mediaş.” Ambele părţi au evidenţiat în mod special beneficiile programului de trimitere de cadre didactice din R.F. Germania, preponderent în şcoli cu limbă de pre­dare germană.

În scopul creşterii numărului de elevi care studiază limba germană inspectoratele şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti sunt chemate să susţină constant unităţile de învăţământ cu predare în limba germană, secţiile speciale, precum şi unităţile şcolare ce furnizează candidaţi pen­tru examenul finalizat cu Diploma Germană II a Conferinţei Permanente a Miniştrilor din R. F. Germania şi unităţile de învăţământ, care au în oferta şcolară limba germană.

Număr de şcoli în limba română în care se învaţă limba germană ca disciplină de studiu:  4

Număr elevi:  82

Număr cadre didactice la acest tip de învăţământ:  7


§  Învăţământul în limba maghiară

 

Număr de unităţi şi secţii:  2 384

Număr de copii şi elevi:  187 156 la toate ciclurile de învăţământ pre­universitar

Număr total de cadre didactice:  15 537

Număr studenţi:  24 598

Învăţământul cu predare în limba maghiară reprezintă un sistem bine organizat de unităţi şi secţii, cu cadre didactice şi de conducere din rân­dul minorităţii maghiare cuprinzând elevi care doresc să înveţe în limba maternă.

După decembrie 1989 în învăţământul cu predare în limbile mino­ri­tă­ţilor naţionale din România au avut loc unele schimbări, care au reflectat dorinţele etniilor respective, reparându‑se unele măsuri luate de către conducerea unui stat paternalist în domeniul politicii şcolare. Astfel, până la începutul anului şcolar 1989-1990, urmărind o politică de asimilare forţată a învăţământului minoritar, au fost lichidate toate unităţile liceale care aveau limba de predare a unei minorităţi naţionale, deci în cazul nostru maghiara, reţeaua liceală pentru minoritatea maghiară însumând doar 107 secţii în unităţi de învăţământ cu predare în limba română.

Datorită măsurilor de deschidere în politica şcolară, în anul de învă­ţământ 1990-1991 numărul unităţilor de învăţământ liceale cu predare în limba maghiară, reînfiinţate, a ajuns la 28 iar a secţiilor în care func­ţio­nau clase cu predare în limba maghiară la 108. În concluzie: s‑a ajuns la funcţionarea a 136 de licee cu predare fie numai în limba maghiară (28), fie în licee cu predare în limba română în care funcţionau şi clase cu predare în limba maghiară (108). Astfel, mulţi dintre elevii maghiari care învăţau în licee româneşti, s‑au orientat spre licee cu predare în limba maternă.

În anul şcolar 2001-2002 numărul unităţilor şi secţiilor de învăţământ liceal cu predare în limba maghiară a fost de 143, reprezentând 10,36% din totalul de 1379 licee din România, potrivit datelor de la CNS. Inspectoratele şcolare judeţene raportează doar 133 de licee cu predare în limba maghiară. Probabil la CNS unităţile postliceale au fost considerate ca fiind şi licee sinestătătoare.

De altfel schimbări esenţiale s‑au produs în toată reţeaua învăţă­mân­tu­lui cu predare în limba maghiară. Dacă în anul şcolar 1989‑1990 nu­mă­rul total de unităţi/secţii cu predare în limba maghiară (grădiniţe şi şcoli) a fost de 2 145, în 2001‑2002 numărul acestora este de 2 384 (9,86%).

O altă schimbare a însemnat‑o reapariţia după 1990 a şcoli­lor particu­lare şi teologice cu predare în limba maghiară. Această schim­bare s‑a produs, de altfel în întregul sistem al învăţământului românesc.

În anul academic 1989‑1990, o reţea propriu-zisă de învăţământ supe­rior în limba maghiară nu a funcţionat, au fost predate doar unele cursuri la trei din cele 44 de instituţii de învăţământ superior din România. În anul academic 2000-2001 au fost create linii de predare în limba maghi­ară în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” la peste 50 de specializări, în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş la specia­li­zările medicină generală, pediatrie, stomatologie, farmacie ş.a., în cadrul Universităţii de Teatru „Szentgyörgyi István” din Tg. Mureş. Semnalăm ca o noutate faţă de situaţia de dinainte de 1989, funcţionarea facultăţilor teologice reformate şi romano-catolice din cad­rul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. De altfel în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din tota­lul de 31 627 de studenţi 7 486 sunt în anul academic 2001-2002 de naţi­onalitate maghiară (23,66%) iar dintre studenţii de naţionalitate maghiară 5 391 învaţă în limba maghiară (72%). Din totalul de 1 585 de studenţi înscrişi în studii aprofundate şi master 280 sunt de naţionalitate maghiară (17,66%). (Vezi UBB-Info. Cluj-Napoca. Buletin Statistic. 9.2002 109-121.)

În anul academic 1998‑1999 au fost înfiinţate colegii universitare care posedă linii de predare în limba maghiară la Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheor­ghe şi Satu Mare. Învăţământul superior privat cu predare în limba ma­ghi­ară este reprezentat prin Universitatea Creştină „Partium” din Oradea, încă din anul 1990 iar în anul academic 2001-2002 au început să funcţioneze cu autorizaţie de funcţionare temporară 9 specializări de învăţământ superior în localităţile Miercurea Ciuc şi Târgu Mureş în cadrul Universităţii particulare în limba maghiară „SAPIENTIA” cu Rectoratul la Cluj-Napoca.

În concluzie, predarea în limba maghiară din învăţământul superior din România se realizează în cadrul facultăţilor, liniilor de predare şi grupelor în 9 oraşe din România.

În ceea ce priveşte ponderea copiilor şi elevilor din învăţământul pre­universitar, situaţia se prezintă în felul următor: în România au fost şco­larizaţi în anul 2001-2002 în total 3 972 245 de copii şi elevi din care 187 156 frecventează grădiniţe şi şcoli cu predare în limba maghiară, reprezentând 4,71%.

În învăţământul superior din România situaţia şcolarizării prezintă o tendinţă de creştere. Dacă în anul academic 1989‑1990 în învăţământul superior din România au fost cuprinşi 165 507 de studenţi, în cel din 2001-2002 numărul acestora se ridica la 571 613, adică numărul stu­denţilor faţă de acum un deceniu s‑a triplat. Numărul studenţilor de naţionalitate maghiară din Româ­nia a crescut de la 7 091 în 1989-1990 la 24 598 în 2001-2002, ceea ce reprezintă o creştere asemănătoare cu cea pe ţară. Ponderea stu­denţilor de naţionalitate maghiară a fost de 4,3% şi în anul academic 1989‑1990 şi tot de 4,3 şi în cel de 2001-2002.

În cadrul Înţelegerii dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării din Româ­nia şi Ministerul Învăţământului din Ungaria, peste 50 de studenţi şi doctoranzi, printre care şi de naţionalitate maghiară, învaţă pe bază de reci­pro­citate în Ungaria şi tot atâţia studenţi din Ungaria în România.

În anul şcolar 2001-2002 din totalul de 15 537 cadre didactice care predau în învăţământul în limba maghiară 2 009 sunt edu­catoare, 3 415 învăţători şi 10 113 profesori şi maiştri instructori.

Prin prevederile Legii Învăţământului cu numărul 84/1995, republi­cate, articolul 125, se asigură pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic necesar în activitatea de predare-învăţare în limba maghiară. În cadrul procesului de reformă a pregătirii educatoarelor şi învăţătorilor funcţionează colegiile pedagogice de institutori ale Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, cu liniile de predare în limba maghiară, după cum ur­mea­ză: Aiud, Cluj-Napoca, Odorheiu Secuiesc, Satu Mare, Târgu Secu­iesc.

Situaţia încadrării şcolilor cu predare în limba maghiară cu cadre califi­cate este, în general, identică cu aceea a întregului învăţământ din România.

Inspectorii şcolari generali din judeţele Covasna şi Harghita şi câte unul din inspectorii şcolari generali adjuncţi din judeţele Arad, Bihor, Braşov, Cluj, Mureş, Satu Mare şi Sălaj sunt de naţionalitate maghiară. Un număr de circa 50 inspectori şcolari de naţionalitate maghiară asigură îndrumarea şi controlul nemijlocit al învăţământului cu predarea în limba maghiară din România. Este de menţionat faptul că în urma restruc­tu­rărilor de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi, respectiv inspectoratele şcolare judeţene ponderea cadrelor didactice în posturile de conducere şi cele de execuţie nu s-a micşorat.

Începând cu anul 1995, cu sprijinul Băncii Mondiale, s-a trecut şi în cadrul învăţământului cu predare în limba maghiară la înnoirea pro­gra­melor şcolare analitice şi, respectiv, a manualelor şcolare. S‑a început şi procesul de elaborare a unor manuale alternative la diferite discipline de învăţământ, prin traducerea manualelor elaborate pentru învăţământul cu predare în limba română. În momentul de faţă, copiii şi elevii care învaţă în limba maghiară beneficiază de manuale alternative noi la clasele I‑VIII.

Şcolile cu limba de predare maghiară, având un trecut îndelungat, atestă tradiţiile formate în domeniul învăţământului. Multe dintre acestea au sărbătorit trei sau patru sute de ani de existenţă. Cele mai cunoscute şcoli sunt: Colegiul Reformat din Cluj, înfiinţat în 1560, Colegiul Refor­mat „Bolyai Farkas” din Tg. Mureş, înfiinţat în 1557, Şcoala Catolică de la Odorheiu Secuiesc, înfiinţată în 1593, Şcoala din Aiud, înfiinţată în secolul al XVI‑lea, transformată în Colegiu de Principele Transilvaniei Bethlen Gábor în anul 1662 ş.a.

Număr de şcoli de limba română în care se învaţă limba maghiară ca disciplină de studiu:  62

Număr elevi:  2906

Număr cadre didactice:  240

 

 

§  Învăţământul în limba sârbă

 

Număr de unităţi şi secţii:  33

Număr de copii şi elevi:  802 la ciclurile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial şi liceal

Număr de personal didactic:  66

Inspectoratele şcolare care au organizat studiul limbii materne pentru elevi de naţionalitate sârbă din România: Timiş, Caraş-Severin, Arad, Mehedinţi.

Tradiţia învăţământului în limba sârbă în România a făcut ca studiul limbii materne să nu cunoască întreruperi. Localităţile reprezentative în acest sens sunt: Timişoara, Belobreşca, Cenei, Diniaş, Sânmartinul Sâr­besc, Sânpetru Mare, Variaş, Gelu, Câmpia, Sânicolaul Mare, Saravale, Radimna, Socol, Zlatiţa, Beregsăul Mic.

Prima încercare de organizare a şcolilor medii în România datează din anul 1921, când a fost înfiinţat în localitatea Gelu (Ketfelj) Liceul particular sârb inferior. În baza Convenţiei româno‑iugoslave privind reglementarea şcolilor primare minoritare din Banat din 1934, la Timi­şoara s-a înfiinţat Liceul sârb inferior, care în anul 1943 s-a transformat în Liceul sârb superior, care funcţionează fără întrerupere până astăzi. Din anul 1990, liceul devine autonom, purtând numele marelui iluminist sârb, Dositei Obradovici, primul ministru al învăţământului din Serbia. Actu­alul liceu funcţionează la ciclurile: primar, gimnazial şi liceal.

Astăzi, copiii aparţinând minorităţii sârbe, participă la două forme de învăţământ: grădiniţe, clase şi şcoli cu limba de predare sârbă şi unităţi şcolare cu limba de predare română în care are loc studiul limbii sârbe materne.

În fiecare an se organizează pentru clasele VII‑VIII concurs de limba şi literatura sârbă. Fazele naţionale organizate au demonstrat o bună cunoaştere şi utilizare a limbii materne şi au condus la afirmarea unor tinere talente.

Studiul limbii sârbe în învăţământul superior la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Secţia de limbă şi literatură sârbă de la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea de Vest din Timişoara a asigurat existen­ţa unor cadre didactice bine pregătite şi oferă şi în continuare posibilitate absolvenţilor de liceu de a urma studii superioare pedagogice.

În cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş funcţionează un inspector interjudeţean pentru limba sârbă, acoperind şi judeţele Caraş-Severin, Arad şi Mehedinţi.

Programele şcolare de limbă şi literatură sârbă pentru ciclurile primar, gimnazial şi liceal au fost elaborate de către un grup de cadre didactice de naţionalitate sârbă, urmând ca în baza lor să fie elaborate manuale noi. De asemenea, a fost finalizată programa pentru disciplina Istoria şi tradiţiile minorităţii sârbe din România pentru clasele VI‑VII. Pe baza acestei programe urmează să fie elaborat şi un manual.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării în colaborare cu Uniunea Sârbilor din România caută să depăşească toate greutăţile în studiul limbii sârbe materne.

Număr de şcoli în limba română în care se studiază limba sârbă ca disciplină de învăţământ:  17

Număr de elevi:  547

Număr de personal didactic în acest tip de învăţământ:  21

 

 

§  Învăţământul în limba SLOVACĂ

 

Număr de grădiniţe şi şcoli:  33 cu cicluri de învăţământ de la preşcolar până la cel liceal, inclusiv

Număr de copii şi elevi:  1 241

Număr de personal didactic:  116

De-a lungul celor două secole de existenţă pe teritoriul actual al Româ­niei, slovacii şi-au păstrat identitatea lingvistică, etnică, culturală şi spirituală datorită învăţământului. Parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, învăţământul cu limba de predare slovacă are o reţea sta­bilă formată din grădiniţe, şcoli primare, şcoli gimnaziale şi 2 licee.

Minoritatea slovacă este concentrată în judeţele Arad, Bihor, Sălaj şi Timiş.

Cele două forme de organizare a învăţământului pentru minoritatea slovacă sunt:

-    unităţi de învăţământ cu predare în limba slovacă;

-    unităţi de învăţământ cu limba de predare română în care elevii  etnici slovaci studiază limba slovacă ca disciplină de învăţământ.

În majoritatea unităţilor şcolare funcţionează cadre didactice cali­fi­cate.

Pregătirea educatoarelor şi a învăţătorilor pentru aceste unităţi şcolare a fost asigurată de Grupul Şcolar J. G. Tajovský din Nădlac, judeţul Arad, care în anul 2000 a dat o promoţie cu dublă specializare – educatoare şi învăţători. Începând cu anul şcolar 2001/2002 a fost reînfiinţată o clasă cu profil pedagogic, în care învaţă 15 elevi, etnici slovaci, din judeţele Arad şi Bihor.

Pentru celelalte specialităţi (matematică, fizică etc.) sunt încadraţi pro­fesori din rândul etniei slovace, absolvenţi ai învăţământului superior din ţară şi din Slovacia.

Perfecţionarea cadrelor didactice din cadrul şcolilor cu limba de predare slovacă se efectuează atât în cadrul activităţilor organizate de inspectoratele şcolare judeţene cât şi prin cursurile de perfecţionare orga­ni­zate de Centrul metodic de pe lângă Universitatea Matej Bel din Banska Bystrica, Slovacia. În baza Înţelegerii interministeriale, anual,  25 de cadre didactice de la toate ciclurile de învăţământ şi de toate specialităţile beneficiază de aceste cursuri de perfecţionare.

În baza aceleiaşi Înţelegeri, la Liceul Teoretic J. Kozáček din Budoi, judeţul Bihor funcţionează un cadru didactic – specialitatea limba şi lite­ra­tura slovacă – din Slovacia.

De asemenea, anual, sunt organizate consfătuiri ale cadrelor didactice de la şcolile cu limba de predare slovacă, un prilej de schimb de experi­enţă pentru slujitorii învăţământului.

În fiecare an, elevii din cl. VII‑XII de la şcolile amintite mai sus se întrec la Olimpiada de Limbă şi literatură slovacă. În afara premiilor acor­date de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, premianţii sunt recom­pensaţi cu cărţi şi de Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România iar Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul Ministe­rului Informaţiilor Publice organizează şi finanţează în fiecare an excursii în ţară şi străinătate pentru elevii olimpici.

Pentru urmărirea calităţii predării limbii materne slovace au fost numiţi doi metodişti din judeţele Arad şi Bihor.

Număr de şcoli cu predare în limba română în care se învaţă limba slovacă:  2

Număr de elevi:  89

Număr de cadre didactice în acest tip de învăţământ:  6


§  Învăţământul în limba UCRAINEANĂ

 

Numărul de unităţi şi secţii (cu predare în limba ucraineană):  13

Număr de copii şi elevi:  663 de la ciclul preşcolar până la cel liceal, inclusiv

Număr de personal didactic în acest tip de învăţământ:  35

Inspectoratele şcolare care organizează studiul limbii materne pentru elevii de naţionalitate ucraineană din România sunt: Maramureş, Sucea­va, Caraş-Severin, Timiş, Tulcea, Arad, Botoşani, Satu Mare.

Localităţi reprezentative: Sighetu Marmaţiei, Siret, Rona de Sus, Poie­nile de sub Munte, Ruscova, Crăciuneşti, Remeţi, Copăcele, Zorile, Cornu­ţel-Banat, Negostina, Bălcăuţi, Şerbăuţi, Pogăneşti, Bet­hausen, Murighiol, Micula Ştiuca, Lugoj şi altele.

Copiii, aparţinând minorităţii ucrainene, participă la două forme de în­văţământ:

    unităţi de învăţământ cu limba de predare ucraineană;

    unităţi şcolare cu limba de predare română în care are loc studiul limbii ucrainene materne.

Deşi destul de numeroasă (datele recensământului din 1992 indică o pondere a minorităţii ucrainene mai mare decât în cazul altor minorităţi, ea situându-se pe locul patru, după maghiari, ţigani/rromi şi germani), populaţia şcolară de naţionalitate ucraineană în sistemul învăţământului pentru minorităţi naţionale se regăseşte, preponderent, în cea de‑a doua formă de învăţământ, adică în unităţi şcolare cu predare în limba română în care are loc studiul limbii materne ca disciplină de studiu, potrivit doleanţelor părinţilor şi copiilor.

Formarea personalului didactic pentru învăţământul preşcolar şi primar s-a făcut, începând cu anul şcolar 1990/1991, în cadrul Şcolilor Normale din Sighetu Marmaţiei, Suceava şi Tulcea. Un număr însemnat de absolvenţi de liceu au fost trimişi, prin intermediul Uniunii Ucrai­nenilor din România iar apoi prin Ministerul Educaţiei şi Cercetării, la studii în Ucraina.

Manualele de limbă şi literatură ucraineană pentru clasele I‑VIII au fost revizuite pe baza programelor şcolare în vigoare după 1990.

Ca o măsură imediată, a fost necesară reeditarea şi mărirea tirajelor manualelor de limbă şi literatură ucraineană existente, potrivit solici­tă­rilor venite din judeţe, lucrul ce a fost realizat în decembrie 2000 pentru clasele I-VIII. Iar ca o măsură de perspectivă se vor crea comisii mixte româno-ucrainene de elaborare a manualelor pentru etnicii ucraineni din România şi pentru etnicii români din Ucraina.

Un moment remarcabil în viaţa minorităţii ucrainene a fost redes­chiderea, în anul 1997/1998, a Liceului „Taras Şevcenko” din Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş.

An de an, pentru clasele VII‑VIII, iar începând cu anul 2000, şi pentru clasele IX‑XII/XIII, se organizează Olimpiada naţională de limbă şi literatură ucraineană, la care elevii, din rândul acestei etnii, demon­strează aptitudini remarcabile.

În cadrul Inspectoratelor Şcolare Judeţene Maramureş şi Suceava funcţionează câte un inspector judeţean pentru limba ucraineană. Ar mai fi de menţionat că au fost deschise două secţii noi de limbă, literatură şi cultură ucraineană în cadrul Universităţii din Suceava şi, respectiv, în cadrul celei din Cluj-Napoca, pe lângă cea existentă la Universitatea din Bucureşti.

Reprezentanţi ai învăţământului în limba ucraineană, cadre didactice şi elevi, de asemenea, inspectori de specialitate, participă la cursuri de perfecţionare în Ucraina.

Ambasada Ucrainei în România a sprijinit Liceul Teoretic „T. Şev­cen­ko” cu limbă de predare ucraineană din Sighetu Marmaţiei prin achiziţionarea pentru elevii acestuia a 16 calculatoare, cărţi şcolare şi de literatură ucraineană clasică pentru biblioteci.

Din fondurile speciale ale ministrului educaţiei au fost repartizate importante sume de bani pentru instalarea în clădirea liceului a unei microcentrale termice.

De remarcat că direcţia de resort din minister, într‑o strânsă colabo­rare cu Uniunea Ucrainenilor din România şi deputatul acesteia din Parlament, caută şi găsesc soluţii adec­vate pentru depăşirea greutăţilor în studiul limbii ucrainene materne în România, inclusiv în ceea ce priveşte studiile tinerilor etnici ucraineni în Ucraina.

Număr de şcoli cu predare în limba română în care are loc studiul limbii ucrainene:  73

Număr de elevi:  7 606

Număr de personal didactic în aceste şcoli:  230

 


2.  STRUCTURI  DE  ÎNVĂŢĂMÂNT 
CU  PREDARE  PARŢIALĂ 
ÎN  LIMBA  MATERNĂ

 

 

 

§   ÎNVĂŢĂMÂNTUL  CU  PREDARE  PARŢIALĂ  ÎN  LIMBA  CROATĂ

 

Număr de şcoli:  1

Număr de elevi:  49

Număr de personal didactic:  6

Minoritatea croată este concentrată în judeţul Caraş-Severin. Centrul cultural şi spiritual al croaţilor este localitatea Caraşova. Aici funcţio­nează Liceul Bilingv româno-croat, unde procesul instructiv-educativ se desfăşoară parţial în limba croată. În celelalte localităţi în care trăiesc croaţii – Clocotici, Lupac – limba croată este studiată de elevii etnici cro­aţi la şcolile cu limba de predare română.

În anul şcolar 2001‑2002:

-    la nivelul învăţământului preşcolar şi primar există grupe, respectiv clase cu predare în limba croată la Caraşova şi Clocotici;

-    la nivelul învăţământului gimnazial toţi elevii etnici croaţi studiază limba croată ca obiect de învăţământ;

-    la nivelul învăţământului liceal cei 49 elevi studiază aproximativ 40% din disciplinele de învăţământ în limba croată.

Programele de limba croată au fost elaborate de un colectiv de spe­ci­alişti. În baza lor urmează să fie elaborate manuale şcolare.

Ministerul Educaţiei din Croaţia organizează anual cursuri de per­fec­ţio­nare (specialitate şi metodică) la care participă  cadrele didactice de la şcolile menţionate mai sus.

Număr de şcoli de limba română în care se învaţă limba croată ca disciplină de studiu:  9

Număr elevi:  520

Număr de cadre didactice:  10

 


§   Învăţământul  cu  predare  parţială  în  limba  turcă

 

Număr unităţi de învăţământ:  3

Număr copii şi elevi:  498

Număr personal didactic:  23

Minorităţile turcă şi tătară au reorganizat studiul limbii materne, lim­ba turcă, în colaborare cu Inspectoratele Şcolare Judeţene Constanţa şi Tulcea, începând cu anul şcolar 1989‑1990.

Şcolile cu predare în limbile turcă şi tătară au funcţionat între anii ’50‑’60, fiind desfiinţate mai târziu, între anii 1957-1959.

La cererea comunităţilor turcă şi tătară, începând cu anul 1990, în şcolile româneşti din judeţele Constanţa, Tulcea şi municipiul Bucureşti au fost înfiinţate grupe şi clase de studiu al limbii turce.

Localităţi reprezentative în acest sens s‑au considerat: Constanţa, Medgidia, Coba­din, Mangalia, Valu lui Traian, Fântâna-Mare, Tuzla, Castelu, Basa­rabi, Tulcea, Eforie Sud, municipiul Bucureşti.

Necesităţile diversificării formelor de organizare a învăţământului au determinat apariţia:

1. Liceului Teologic Musulman şi Pedagogic Kemal Atatürk din Medgidia, judeţul Constanţa. Această unitate de învăţământ, înfiinţată în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale din Turcia în 1995, a re­înviat tradiţia vechiului Seminar Musulman din România. În anul şcolar 2000/2001, unitatea de învăţământ îşi va schimba denumirea în Colegiul Naţional Kemal Atatürk.

2. A două licee particulare, cu profil informatică, cu predare în limbile română, turcă şi engleză, în municipiile Constanţa şi Bucureşti. Aceste licee sunt deschise atât elevilor de naţionalitate turcă şi tătară cât şi elevilor români.

3. Înfiinţarea în anul universitar 2000/2001,  în cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa a Colegiului Pedagogic Kemal Atatürk.

Pregătirea cadrelor didactice necesare predării limbii turce se reali­zează prin: Liceul Teologic Musulman şi Pedagogic „K. Atatürk” din Medgidia, secţiile de limbă turcă din cadrul Universităţilor din Bucureşti şi Constanţa, Colegiul Pedagogic „K. Atatürk” din Constanţa cu secţiile limba turcă–limba română şi limba turcă–limba engleză, înfiinţat în anul 2000.

Procesul de instrucţie şi educaţie s‑a aliniat obiectivelor reformei învă­ţământului românesc.

În concordanţă cu Curriculum naţional au fost elaborate şi aprobate prin Ordin al ministrului în anul 1998 noile Programe şcolare de limbă turcă, clasele I‑XII, cât şi Programele de Religie Musulmană.

Studiul limbii materne turce se realizează cu ajutorul manualelor revizuite şi reeditate de Editura Didactică şi Pedagogică, a manualelor noi conce­pute (Comunicare, Abecedar, Limba şi Literatura Turcă clasa a VIII‑a), cât şi a manualelor aduse din Republica Turcia.

Ca lectură ajutătoare, pentru preşcolari şi elevii de liceu au fost ti­pă­rite: Culegerea de basme în ediţie bilingvă turcă-română şi Culegerea de texte literare.

În contextul Programului interguvernamental de schimburi în dome­niul ştiinţei, culturii, învăţământului valabil pentru perioada 1997‑2001, cât şi al înţelegerii între ministerele de resort din cele două ţări, predarea disciplinelor vocaţionale în cadrul Colegiului Naţional „K. Atatürk” din Medgidia se face cu ajutorul profesorilor veniţi din Republica Turcia. În anul şcolar 2000/2001, numărul profesorilor veniţi din Republica Turcia a ajuns la 7.

§   Studiul limbii materne turce de către elevii aparţinând minorităţilor turcă şi tătară care frecventează şcoli cu predare în limba română.

În conformitate cu prevederile Legii Învăţământului nr. 84/1995, re­pu­blicată şi modificată, elevilor de etnie turcă şi tătară, care frecventează unităţi şcolare cu predare în limba română, li s-a asigurat, la cerere, studiul limbii şi literaturii  turce – ca limbă maternă.

Formarea grupelor/claselor s-a realizat în conformitate cu prevederile O.M.E.N. nr. 3533/1999.

Elevii care au optat pentru această formă de studiu al limbii materne au fost conştienţi de gradul efortului pe care-l depun, în condiţiile în care orele de limba şi literatura maternă fac parte din Trunchiul  comun al Planurilor-cadru de învăţământ.

Buna desfăşurare a procesului de învăţământ în limba turcă este in­fluenţată de permanenta colaborare care se realizează la nivelul Direcţiei Generale pentru  Învăţământ în Limbile Minorităţilor, cu Uniunile celor două minorităţi – turcă şi tătară –, precum şi cu Inspectoratele Şcolare ale Judeţelor Constanţa şi Tulcea.

Număr unităţi de învăţământ:  66

Număr elevi:  3 393

Număr personal didactic:  64

 


3. STRUCTURI  DE  ÎNVĂŢĂMÂNT 
ÎN  LIMBA  ROMÂNĂ  CU 
STUDIUL  LIMBII  MATERNE
*

 

 

 

§  LIMBA  ARMEANĂ

 

Număr de şcoli:  11

Număr de elevi:  40

Număr de cadre didactice:  2

Inspectoratele şcolare care au organizat studiul limbii materne pentru elevii de naţionalitate armeană din România: Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Constanţa.

Localităţi reprezentative: Bucureşti, Constanţa.

Începând cu anul şcolar 1990/1991, Şcoala Armeană din Bucureşti şi‑a redeschis porţile, la iniţiativa Uniunii Armenilor din România. Copii de toate vârstele au început să studieze alfabetul armean.

Studiul limbii materne s‑a organizat pe două niveluri de predare: înce­pători şi avansaţi. S‑a utilizat un abecedar armean şi materiale didactice alcătuite cu sprijinul Uniunii Armenilor din România.

Festivităţile organizate cu prilejul unor aniversări sau a unor sărbători religioase prilejuiesc celor interesaţi o evaluare directă a progreselor înre­gistrate de tânăra generaţie din rândul etniei armene.

Învăţământul de limbă armeană se desfăşoară şi în municipiul Con­stanţa, unde s‑a organizat o grupă de elevi care studiază limba armea­nă, în sistemul predării simultane.

 


§  LIMBA  BULGARĂ

 

Număr de şcoli:  4

Număr de elevi:  511

Număr de personal didactic:  11

Zona principală în care există localităţi cu populaţie compactă de na­ţi­onalitate bulgară este judeţul Timiş.

Tradiţia învăţământului de limbă bulgară în România a făcut ca stu­diul acestei limbi să nu cunoască întreruperi. Reprezentativă în acest sens este localitatea Dudeştii Vechi din judeţul amintit.

În baza Ordinului ministrului nr. 4981/1998 şi în urma întâlnirii miniştrilor învăţământului din România şi Bulgaria, în anul şcolar 1999/2000 şi‑a deschis porţile Liceul Bulgar din Bucureşti.

În zonele de sud ale ţării, unde trăiesc etnici bulgari, studiul limbii bul­gare este organizat în cadrul comunităţilor.

Pentru formarea specialiştilor cu studii superioare, în cadrul Univer­sităţii din Bucureşti funcţionează o secţie de limbă şi literatură bulgară. De asemenea, tineri etnici bulgari studiază la diferite instituţii de studii superioare din Bulgaria.

Programele şcolare pentru limba bulgară au fost revizuite, urmând ca, în baza lor, să fie elaborate manuale noi. În scopul urmăririi procesului de învăţare a limbii bulgare, la Inspec­to­ratul Şcolar Judeţean Timiş a fost numit un metodist de naţionalitate bulgară.

 

§  LIMBA  GREACĂ

 

Număr de şcoli:  2

Număr de elevi:  160

Număr de cadre didactice:  5

Învăţământul în limba greacă încearcă o revigorare după anul 1989.

Inspectorate şcolare care au organizat studiul limbii materne – limba grea­că: Constanţa, Tulcea şi Bucureşti.

Limba greacă se studiază în cadrul grupelor ce au fost organizate cu efortul inspectoratelor şcolare şi a comunităţii elene. Grupele din Bucu­reşti îşi desfăşoară activitatea în cadrul Uniunii Elene.

Uniunea Elenă din România, cu sprijinul Ambasadei Greciei la Bucu­reşti, a trimis la studii în Grecia tineri proveniţi din rândul etniei sale.

Pe plan cultural, şcoala organizează acţiuni cu copiii şi tinerii de naţionalitate greacă (festivaluri artistice, excursii, tabere etc.).


§  LIMBA  POLONĂ

 

Număr de şcoli:  10

Număr de elevi:  468

Număr de personal didactic:  11

Inspectoratul şcolar care a organizat studiul limbii materne pentru copiii de naţionalitate polonă din România: ISJ Suceava.

Localităţile reprezentative: Soloneţul Nou, Poiana Micului, Pleşa, Moara, Cacica, Gura Humorului, Păltinoasa, Siret, Suceava.

În cele trei localităţi tradiţionale – Soloneţul Nou, Poiana Micului şi Pleşa – învăţământul de limbă polonă, organizat iniţial în baza Legii învăţă­mântului din 1948 a fost întrerupt în anii ’60. El a fost reînceput după anul 1989. În reţeaua judeţului Suceava, au apărut noi unităţi şcolare în care au fost deschise clase şi grupe cu studiul limbii polone materne (Moara, Cacica, Gura Humorului, Siret, Păltinoasa, Suceava).

În anul 1995, în principala localitate cu populaţie de naţionalitate po­lo­nă compactă, Soloneţul Nou, odată cu inaugurarea noului sediu „Dom Polski”, a avut loc şi deschiderea noii şcoli cu clasele I‑VIII care a primit numele scriitorului Henryk Senkiewicz. Şcoala din Soloneţul Nou este o şcoală de referinţă privind dotarea materială, realizată cu sprijin din Polo­nia, directoarea şcolii – etnic polonez – urmărind, pe de o parte, rea­li­zarea unei catedre de limba polonă formată din cadre calificate, bine pre­gătite, pe de altă parte, atragerea de fonduri necesare dezvoltării aces­teia.

Dat fiind numărul insuficient de cadre didactice calificate pentru pre­darea limbii polone, în cadrul Programului interguvernamental de cola­borare în domeniul învăţământului şi culturii şi în baza Înţelegerii între ministerele pentru învăţământ din cele două ţări, s‑a convenit primirea unor cadre didactice din Polonia. La ridicarea calităţii însuşirii limbii polone au contribuit, de aseme­nea, şi excursiile şi taberele oferite de partea polonă în timpul vacanţelor, precum şi stagiile de per­fecţionare pentru cadrele didactice, organizate în Polonia.

Uniunea Polonezilor din România sprijină şcolile printr-un program coerent de formare a cadrelor didactice, de stimulare a elevilor care au ca obiect de studiu limba polonă. Astfel, au fost trimişi la studii pedagogice şi filologice în Polonia tineri polonezi care, după echivalarea documen­telor de absolvire în ţară, funcţionează ca învăţători şi profesori.

În municipiul Bucureşti, necesităţile de învăţare a limbii polone ma­terne sunt rezolvate de filiala locală a Uniunii Polonezilor, cu sprijinul Ambasadei Republicii Polone.

Începând cu anul 1990, manualele şcolare, elaborate de cadre didac­ti­ce de la Secţia de limbă şi literatură polonă a Universităţii din Bucureşti, au fost revizuite şi reeditate la Editura Didactică şi Pedagogică.

De semnalat că, potrivit Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4758/12.10.1998, la Universitatea din Suceava, este încurajată orga­ni­zarea unei secţii de specializare (la nivel de licenţă) în limba, literatura şi cultura polonă.

Menţionăm că Direcţia Generală pentru Învăţământul în Limbile Minorităţilor colaborează fructuos cu Uniunea Polo­nezilor din România, cu sediul la Suceava.

 

 

§  LIMBA  RROMANI

 

Număr de şcoli:  102

Număr de elevi:  12 650

Număr de personal didactic:  164 au normă întreagă (din totalul de 260), iar 96 predau limba rromani doar la clasele la care sunt învăţători ori au norme incomplete

1. Scurt istoric (1990-1998)

Ministerul a structurat între anii 1990-1991 două dintre ţintele strate­gice eficiente ce aveau să fie dezvoltate mai târziu: germenii unei infra­structuri rrome – prin atragerea elevilor rromi să se formeze ca învăţători – şi debutul predării limbii rromani la cele trei licee cu profil pedagogic (din oraşele: Bucureşti, Bacău, Târgu Mureş), anume, câte 3 ore săptă­mâ­nale.

Ulterior, în perioada 1991-1994 Ministerul a trasat alte trei ţinte stra­te­gice: 1) extinderea predării limbii materne rromani (câte 4 ore săptă­mânale, la cererea elevilor rromi şi a părinţilor rromi) la clasele I‑XIII; 2) cooptarea primilor profesori necalificaţi din rândul etnicilor rromi (absolvenţi de liceu cu diplomă de bacalaureat) pentru a preda cele 3-4 ore săptămânale suplimentare de limba maternă rromani la nivelul cla­selor I‑IV; 3) debutul colaborării cu ONG-urile rrome şi nerrome ce aveau preocupări în domeniul învăţământului şi al educaţiei pentru rromi. Să notăm că în aceeaşi perioadă apar, cu începere din anul universitar 1992/1993, germenii unui alt viitor program strategic reuşit al Ministe­rului, anume structurarea unei intelectualităţi rrome, prin atragerea tinerilor rromi în învăţământul superior, când se solicită Ministerului alocarea unui număr de 10 locuri speciale pentru candidaţii rromi la secţia de asistenţă socială a Universităţii Bucureşti, admiterea făcându-se pe baza criteriilor minimale (nota 5,00). Se introduce, din 20 octombrie 1992, pentru prima dată în învăţământul superior românesc, un curs practic universitar de limba rromani, desfăşurat săptămânal, cu durata a două ore, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti (continuat şi extins astăzi ca secţie independentă).

În perioada următoare, 1994‑1997, s-au continuat acţiunile menţio­na­te. Perioada cea mai prolifică este definită de intervalul 1998‑2002, ce se constituie, într-adevăr, într-un reuşit model de învăţământ pentru rromi.

2. Principii

Cu toate rezultatele bune menţionate mai sus, dovedite în ceea ce priveşte studierea limbii materne rromani, era nevoie de o regândire a învăţământului pentru rromi.

Primul principiu a pornit de la realitatea că învăţământul destinat rromilor trebuie să devină în perspectivă un sistem educaţional asigurat cu preponderenţă de cadre didactice promovate şi formate din rândul etniei rromilor.

Al doilea principiu a fost acela de a se renunţa în trasarea unor pro­grame educaţionale destinate rromilor fără consultarea beneficiarilor lor, rromii.

Un al treilea principiu a fost cel al reconsiderării aportului educa­ţional demonstrat în proiecte de şcolarizare de ONG-uri rrome şi nerrome sau de unele structuri guvernamentale, din ţară sau din străinătate, Ministerul şi reţeaua de unităţi de învăţământ preprimar, primar, şcolar şi liceal oferindu-se parteneri în derularea sau iniţierea de proiecte de şcolarizare destinate rromilor.

În sfârşit, cel de-al patrulea principiu priveşte reconsiderarea concep­tului de „integrare”.

3. Programe iniţiate şi derulate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării

Pentru a avea o reprezentare asupra modului cum s-au regăsit şi principiile strategice mai sus enumerate, invităm lectorul să-şi imagineze un edificiu circular.

I.  „Acoperişul” construcţiei este foarte bine şi solid executat. El se regăseşte în programul strategic de structurare a unei noi intelectualităţi rrome, care, în perspectivă, să reprezinte modelul de aspiraţie şi de moti­vare a rromilor pentru redefinirea pe baze moderne şi în mod specific a identităţii rrome.

Dintre acţiunile, măsurile şi activităţile întreprinse de Ministerul Educa­ţiei din această perspectivă amintim:

1) Amplificarea programului de alocare anuală a locurilor distincte pentru candidaţii rromi în facultăţi şi colegii universitare pe baza unor criterii minimale la examenul de admitere.

În acest scop, de la un număr de max. 30‑40 de locuri oferite anual (în perioada 1993-1997) de Minister catedrelor de asistenţă socială ale Uni­ver­sităţilor Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara pentru candidaţii rromi, se alocă, prin Ordinul MEN nr. 3577 din data de 15 aprilie 1998, pentru admiterea candidaţilor rromi în anul universitar 1998/1999, un număr sporit de locuri distincte (149), la facultăţile şi colegiile din 8 universităţi cu tradiţie (Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Constanţa, Iaşi, Sibiu, Timişoara) şi la SNSPA Bucureşti, pentru domeniul politico-admi­nistrativ.

Numărul de locuri avea să crească de la an la an, variind între 170 (în 1999) – 373 (în 2001) – 390 (în 2002), prin emiterea ordinelor similare nr. 5083/26.11.1999, nr. 3294/01.03.2000 şi nr. 4542/18.09.2000. Tot­odată, numărul instituţiilor de învăţământ superior a crescut de la 9 (în 1998), la 11 (în 2000, prin alocarea de locuri şi Universităţilor Oradea şi Suceava), respectiv, la 23 (în anul universitar 2001/2002) şi 26 (pentru anul univ. 2002/2003, prin OMEC nr. 3699/15.05.2002 şi OMEC nr. 3700 din aceeaşi dată).

2) Extinderea studiului limbii şi literaturii rromani la nivel universitar prin structurarea unei secţii de profil la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti. În anul universitar 1998/1999 se struc­tu­rează o secţie de limba şi literatura rromani, ca specializare B (studenţii având ca primă specializare româna sau o altă limbă), pentru care Ministerul a acordat anual câte 10 locuri candidaţilor rromi şi nerromi care doresc să se specializeze la nivel superior în domeniul acesta.

3) Iniţierea unui program de pregătire la nivel universitar prin forma de învăţământ deschis la distanţă a profesorilor rromi necalificaţi (fără studii universitare, având doar liceul cu diplomă de bacalaureat) în scopul obţinerii unei diplome universitare cu dublă specializare de „institutor – profesor de limba rromani“. Programul a demarat în octom­brie 2000. Centrul „Educaţia 2000+” a asigurat pentru un număr de 30 de cursanţi rromi care predau limba rromani în şcoli ca profesori necalifi­caţi, burse de studiu.

De asemenea, pentru alţi 38 de cursanţi rromi ai acestei secţii, UNICEF acordă sprijin financiar pentru preluarea taxelor de şcolarizare, a cheltuielilor de cazare şi a celor prilejuite de transportul cursanţilor la întâlnirile lunare de orientare profesională şi metodologică. Fundaţia „Providenţa“ din Bucureşti acordă, la rândul ei, 2 burse, iar Organizaţia „Noroc” din Tulcea o bursă similară. Impactul în rândul rromilor pentru acest gen de formare este extraordinar (în anii universitari 2000/2001
şi 2001/2002 au existat 71 de cursanţi, iar pentru anul universitar 2002/2003 s-a înscris un număr impresionant de noi cursanţi).

4) Acordarea de locuri distincte pentru rromi şi la nivelul învăţămân­tului liceal şi al şcolilor profesionale sau de ucenici completează seria de facilităţi de acest tip, începute, cum am văzut în anul şcolar 1990/1991 – prin locurile acordate pentru formarea viitorilor învăţători rromi – şi extinse ulterior prin Ordinul MEN nr. 5083/26.11.1999, ce viza cifra de şcolarizare pentru anul şcolar 1999/2000, respectiv, prin ordinele şi regle­mentările ulterioare, anuale, ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării (circularele nr. 28042/27.03.2002, 28042/7.05.2002 şi 28042/17.05.2002 vorbesc de acordarea, pentru anul de învăţământ 2002/2003, a unui număr nelimitat de locuri în licee şi şcoli profesionale în limita a 2 locuri/specializare/clasă, indiferent de unitatea de învăţământ, acolo unde vor exista solicitări din partea candidaţilor rromi).

5) Atragerea şi „pre”-formarea potenţialelor cadre didactice rrome din rândul absolvenţilor de liceu cu diplomă de bacalaureat, prin cursuri intensive de vară, cu durata de 3 săptămâni.

În luna august a anului 2002 se organizează, de către „Educaţia 2000+” şi UNICEF (cu finanţarea de către acestea şi cu sprijinul organi­zatoric al MEC) un curs de vară similar pentru pregătirea profesorilor rromi (calificaţi şi necalificaţi) care vor preda orele de istoria şi tradiţiile rromilor prevăzute pentru minorităţi (câte o oră la clasele a VI-a şi a VII‑a).

II.  „Corpul” edificiului circular este constituit dintr-o serie de piloni de susţinere distribuiţi în mai multe cercuri concentrice, ce formează infra­structura. Aceştia sunt pilonii „umani” rromi. În centrul acestor cer­curi de piloni se află un pilon puternic de susţinere, cel al cadrelor didactice nerrome, iar între acesta şi cercurile de piloni „umani” rromi se află cercul de piloni constituit de reţeaua de ONG-uri rrome şi nerrome cu preocupări în domeniul şcolarizării rromilor.

1) Primul cerc de piloni „umani” de susţinere, cel exterior, este constituit din reţeaua de inspectori rromi şi nerromi, numiţi din anul 1999 în structura celor 42 de inspectorate şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti, care, prin fişa postului, aplică la nivel local strategia Ministe­rului în domeniul educaţiei rromilor. Şi numirea unora din aceşti inspec­tori s-a făcut în contextul unor măsuri afirmative promovate de MEC, astfel încât, în octombrie 1999, din cei 42 de inspectori 22 erau selecţio­naţi din rândul cadrelor didactice rrome.

Pregătirea inspectorilor pentru învăţământul destinat rromilor, din perspectiva noii lor activităţi, s-a făcut în perioada octombrie 1999 – octombrie 2000 printr-o serie de seminare de lucru, organizate şi finan­ţate de MEC şi de partenerii săi: P.E.R. – Târgu Mureş (două întâlniri, la Târgu Mureş şi Sfântu Gheorghe), Romani CRISS şi OSCE (la Tulcea), Salvaţi Copiii! (la Sibiu) şi CEDU 2000+, prin organizaţia cadrelor didactice „Khetanes” (la Giurgiu), prilej cu care s-au elaborat o serie de acte normative şi documente de lucru. Stagiile lor de formare aveau să fie reluate în mai 2002, la Brăila.

2) Al doilea cerc concentric de piloni „umani” de susţinere este for­mat din cadrele didactice rrome, calificate şi necalificate, care predau limba maternă rromani în şcoli.

Se ştie, rromii au optat nu pentru un învăţământ monolingv (cu pre­darea tuturor disciplinelor şcolare în limba maternă rromani), ci pentru predarea – acolo unde se doreşte – a celor 3-4 ore săptămânale de limbă rromani la nivelul claselor I‑XIII.

3) Al treilea cerc concentric de piloni „umani” de susţinere este repre­zentat de cadrele didactice rrome de diferite specialităţi, aici incluzând atât cadrele didactice formate înainte de 1989 cât, mai cu seamă, noile cadre didactice de etnie rromă formate după 1990 (educa­toare, învăţători, profesori), care au beneficiat sau nu de sprijin la admiterea în facultăţi şi colegii universitare, dar care se recunosc ca rromi şi militează activ pentru şcolarizarea acestora.

4) Al patrulea cerc concentric de piloni „umani” de susţinere îl con­stituie mediatorii şcolari rromi, care există în reţeaua de învăţământ graţie iniţiativei unor ONG-uri, ca, de pildă: Romani CRISS, CEDU 2000+, Salvaţi Copiii!, UNICEF ş.a., care îi şi remunerează. În schimb, Tot aici pot fi incluşi şi voluntarii (ce activează în şcoli şi comunităţi cu elevi rromi, experimental, la iniţiativa organizaţiei „Salvaţi Copiii!”).

5) Al cincilea cerc concentric de piloni „umani” de susţinere este reprezentat de ONG-urile rrome şi nerrome, de structurile guver­namen­tale şi neguvernamentale – din ţară şi din străinătate – care au derulat şi derulează în parteneriat cu Ministerul, cu inspectoratele şcolare judeţene şi cu unităţile şcolare valoroase proiecte de şcolarizare destinate rromilor.

Astfel, pe lângă partenerii cu care Ministerul colaborase punctual în perioada 1993‑1997 — Romani CRISS, FSD, Institutul Intercultural Timişoara, Romani Baxt (Franţa), Fundaţia „Providenţa – Şcoala Rut”, Fundaţia „Căminul Phillip”, Şatra - ASTRA (Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor Rromi Antirasişti) ş.a. —, se începe, din anul 1998, extinderea colaborării şi cu alte ONG-uri şi structuri guvernamentale şi neguverna­men­tale, numărul acestora ajungând în prezent la peste 80 (într-o ordine cronologică): Fundaţia pentru o Societate Deschisă (prin Centrele SON Bucureşti şi CRCR Cluj-Napoca), Organizaţia „Salvaţi Copiii!”, Organi­zaţia „Projectul pentru Relaţii Etnice” (SUA, prin biroul de la Târgu Mureş), Organizaţia „Caritas” Satu Mare, Partida Romilor, DPMN - Guver­nul României (apoi BNR din Ministerul Informaţiilor Publice), SBIR (Societatea Biblică Interconfesională din România), GLAR (Gru­pul de Lucru al Asociaţiilor Rromilor), Fundaţia „Phoenix” din Bucureşti, Romani Union (Germania), MEDE, Ambasadele Franţei, Marii Britanii şi Suediei la Bucureşti, OSCE Varşovia, UNESCO, UNICEF, CREDIS (Colegiul de Învăţământ Deschis la Distanţă al Universităţii Bucureşti), OPRE, ECHOSOC, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, HELP Iaşi, Romano RAT Berlin, Agenţia de Monitorizare a Presei „Caţavencu“, CRDE Cluj-Napoca, Editurile Kriterion, Didactică şi Pedagogică, ACADEMPRINT, Dacia Cluj-Napoca ş.a.

6) Pilonul central de susţinere – cel al cadrelor didactice nerrome (îndeosebi române şi maghiare), aici incluzându-se şi directorii de şcoală, dar şi factorul uman din administraţia şcolară judeţeană – este cel mai puternic şi, din perspectivă cronologică, primul care, în istoria învăţă­mântului, a susţinut şi a încurajat formarea generaţiilor întregi de elevi şi tineri rromi.

Un alt proiect, finanţat de asemenea de UNICEF şi derulat de MEC în anul 2001 în parteneriat cu Romani CRISS (şi care se continuă şi în anul 2002, dar în triumviratul UNICEF – MEC – Fundaţia „Phoenix”) este destinat elaborării de materiale educaţionale rrome în sprijinul educa­toarelor şi învăţătorilor români sau maghiari care lucrează cu copiii rromi care nu cunosc, la venirea în unitatea şcolară, suficient de bine limba în care se desfăşoară procesul de învăţământ, româna sau maghiara.

Astfel, în anul 2001 au fost elaborate şi editate următoarele materiale educaţionale:

a) Vocabular trilingv ilustrat (român-maghiar-rrom şi vocabular maghiar-român-rrom), care conţine 600 de ilustraţii color ale cuvintelor ce se pretau la desenat, împreună cu două vocabulare trilingve, ce înmagazinează 1700 de cuvinte (inclusiv cele ilustrate), extrase din abecedarele alternative româneşti şi maghiare.

b) Programul meu zilnic, cu text trilingv (românesc, maghiar, rrom) în versuri.

c) Caseta audio „Cele mai frumoase povestiri şi pilde rrome” se adresează, în limba rromani, preşcolarilor şi şcolarilor rromi, prin fru­moasele povestiri rrome, încheiate stereotip cu formule şi pilde de tipul: „Vedeţi, copii, de aceea în viaţă este bine să…”.

De bună seamă că destinaţia tuturor acestor materiale educaţionale poate fi extinsă (prin caracterul lor bilingv sau trilingv), de pildă la orele de limbă maternă rromani sau, de ce nu, pot fi utilizate şi în unităţile de învăţământ maghiare şi româneşti, inclusiv din perspectivă intercultu­rală.

Tot în sprijinul educatoarelor şi al învăţătorilor români sau maghiare, dar în beneficiul copiilor rromi şi nerromi, a fost iniţiat de o echipă a Direcţiei Generale de Învăţământ Preuniversitar proiectul PHARE, denu­mit şi „An zero în învăţământ”, care se adresează elevilor rromi şi nerromi care nu au urmat grădiniţa, prin frecventarea unui an şcolar.

III.  „Fundamentul” edificiului este foarte slab lucrat, dacă ne limi­tăm la configuraţia învăţământului preprimar şi primar pentru rromi.

Ordinele (Ordinul nr. 5080/01.07.1999 privind Programul naţional „a doua şansă prin educaţie”; Ordinul nr. 4231/18.08.1999 cu privire la aplicarea experimentală a programului de combatere a marginalizării, a excluderii sociale şi profesionale a tinerilor care au abandonat învă­ţămân­tul obligatoriu şi nu au dobândit competenţele minime necesare ocupării unui loc de muncă; Ordinul nr. 4780/27.10.1999 privind Progra­mul naţional „a doua şansă prin educaţie”) au fost recomandate de către Minister inspectoratelor şcolare judeţene spre extindere pentru anul şco­lar 2000/2001.

În septembrie 2002 va fi demarat proiectul-pilot PHARE, denumit „An zero în învăţământ”, care se adresează elevilor rromi îndeosebi (dar şi nerromi), care nu au urmat grădiniţa, prin frecventarea unui an şcolar „pregătitor”, în care viitorul elev se pregăteşte pentru a deveni elev de clasa I prin recuperarea pregătirii care, în mod normal, ar fi trebuit să o dobândească la grădiniţă.  

4. Alte activităţi ale MEC (mai 1998 - ianuarie 2001)

Pe lângă acţiunile, ţintele şi programele strategice la care ne-am refe­rit mai sus, cu ocazia prezentării componentelor „edificiului” naţional al edu­ca­ţiei pentru rromi („acoperişul”, „corpul” şi „fundamentul”), în inter­va­lul de referinţă au mai fost avute în vedere şi următoarele activităţi strategice:

1) Iniţierea unei baze documentare de date referitoare la învăţămân­tul destinat rromilor.

În scopul propunerii unor decizii cât mai eficiente, am considerat utilă, în septembrie 1998, structurarea unei baze documentare de date în domeniu, solicitând în acest scop inspectoratele şcolare judeţene să transmită, în baza unui chestionar, datele ce priveau participarea şcolară a rromilor, dificultăţile şi propunerile privind învăţământul destinat rromilor, alte date care reliefau proiectele derulate împreună cu unele ONG-uri ş.a.

Pentru anul de învăţământ 1998-1999 aceste informaţii şi date au fost concentrate în anuarul Învăţământul destinat rromilor (1998-1999), care, dealtfel, a fost publicat în perioada 1999‑2001, pe pagina web a Ministe­rului. An de an, aceste date şi informaţii (ce priveau anii de învăţământ 1999-2000 şi 2000-2001) au fost publicate aşa cum le-au furnizat inspec­toratele şcolare judeţene – cu concursul inspectorilor pentru învăţământul rrom – într-un Buletin informativ interactiv privind învăţământul destinat rromilor, ce a fost distribuit, în intervalul octombrie 1999 (nr. 1) – iunie 2001 (nr. 18), pe cale electronică în sistemul de învăţământ, ONG-urilor partenere şi a fost, în paralel, stocat pe pagina web a ministerului până în decembrie 2001, când s-a procedat la o selecţie (a se vedea www.edu.ro).

În momentul de faţă, datele referitoare la şcolarizarea rromilor în anul de învăţământ 2001-2002, respectiv în anul şcolar 2002-2003 vor fi procesate şi publicate pe pagina web a MEC într-o variantă sintetizată, aprobată de conducerea Ministerului.

Aspectele legate de predarea limbii rromani, dar şi de şcolarizarea rromilor se regăsesc şi în volumul colectiv editat anual de Direcţia Gene­rală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor în patru limbi (română, germană, franceză şi engleză).

2)  O altă direcţie a fost aceea de a produce instrumente de lucru şcolare (programe şi manuale) prin antrenarea cadrelor didactice rrome.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării a sprijinit apariţia celor două abece­dare rrome, publicate cu finanţarea Programului „Educaţia 2000+” şi a CRCR Cluj-Napoca. Abecedarele reprezintă demersul creativ întreprins de patru cadre didactice rrome.

3) Un alt solid program strategic l-a constituit întărirea procesului de predare a limbii rromani în şcoli şi consolidarea reţelei de profesori de limba rromani. Dintre cele 34 de judeţe care s-au evidenţiat în ceea ce priveşte introducerea orelor săptămânale de limba rromani cităm: Mureş, Dolj, Iaşi, Bacău, Ialomiţa, Timiş, Bihor, Satu Mare, Maramureş,
Sălaj, Suceava, Olt, Vaslui, Harghita, Hunedoara, Arad, Alba, Vrancea, Giurgiu, Caraş Severin, Mehedinţi, Galaţi, Covasna, Brăila, Botoşani, Teleorman, Dâmboviţa ş.a.

Din păcate, se întâmpină încă la nivelul a patru inspectorate şcolare judeţene o rezistenţă inexplicabilă în ceea ce priveşte introducerea orelor de limba rromani, invocându-se false argumente (Argeş, Buzău, Neamţ, Vâlcea).

4) Un alt program al Ministerului Educaţiei l-a constituit cultivarea limbii rromani prin unele activităţi extraşcolare desfăşurate pe perioada vacanţei şcolare de vară (tabere de limba rromani, tabere de educaţie interculturală, când s-au acordat anual câte 200‑250 de locuri la mare) şi în cadrul concursului naţional de limba rromani – iniţiat, din anul 2000, la Brăila, la propunerea şi cu sprijinul financiar al Fundaţiei „Phoenix”, C.R.C.R. Cluj-Napoca, CEC etc.

Ediţia a II-a a Concursului naţional de limbă maternă rromani a fost preluată de Minister şi organizată la Bacău, în aprilie 2001 (unde s-au întrecut cei mai buni 43 de elevi rromi care studiază limba rromani în şcoli din 22 de judeţe), iar ediţia a III-a s-a desfăşurat la Turnu Severin, în aprilie 2002, unde au participat 70 de elevi rromi din 28 de judeţe (din cele 34 în care se predă această limbă).

 

 

§  LIMBA  RUSĂ  MATERNĂ  (RUŞI-LIPOVENI)

 

Număr de şcoli:  20

Număr de elevi:   1 817

Număr de personal didactic:  35

Inspectoratele şcolare care au organizat studiul limbii ruse materne: Tulcea, Brăila, Suceava, Constanţa, Iaşi, Botoşani.

Localităţile reprezentative: Tulcea, Carcaliu, Sarichioi, Jurilovca, Bră­ila, Ghindăreşti, Lipoveni, Mitocu Dragomirnei, Rădăuţi, Mano­lea şi altele.

Reluarea învăţământului de limba rusă maternă în România, întrerupt în anii ’60, a devenit posibilă după anul 1989. Astfel, începând cu anul 1990, în judeţele amintite, datorită interesului Comunităţii Ruşilor-Lipo­veni, au luat fiinţă clase şi grupe de studiu a limbii ruse materne pentru elevii ruşi-lipoveni, cel mai mare număr al lor fiind înregistrat în judeţul Tulcea (Delta Dunării).

Trebuie menţionat că organizarea învăţământului de limbă rusă ma­ter­nă a fost facilitată datorită tradiţiei studiului limbii ruse moderne în ţara noastră şi existenţei cadrelor didactice calificate din rândul etniei ruşi­lor-lipoveni, formate în cadrul catedrelor şi secţiilor de limbă şi lite­ratură rusă, existente în învăţământul superior românesc.

Pentru păstrarea identităţii etniei ruşilor-lipoveni, comunitatea aces­tora acordă o atenţie prioritară învăţării limbii materne în şcolile din loca­li­tăţile cu populaţie rusă.

În baza solicitării Comunităţii Ruşilor-Lipoveni, în scopul unei mai bune coordonări a studiului limbii ruse materne în judeţele amintite, con­ducerea Ministerului Educaţiei Naţionale a aprobat un post de inspector de specialitate, în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, care a fost ocupat în urma unui concurs.

În anul şcolar 1991-1992 au fost editate manualele şcolare pentru toate clasele. La ora actuală, este necesară reeditarea şi mărirea tirajelor manualelor de limbă şi cultură existente, potrivit solicitărilor inspectora­telor judeţene precum şi elaborarea unor manuale noi.

Pentru completarea necesarului de cadre didactice pentru învăţă­mân­tul preşcolar şi primar, începând cu anul şcolar 1990/1991, la Şcoala Normală din Tulcea şi la cea din Suceava au fost şcolarizaţi elevi ruşi-lipoveni, cărora li s‑a asigurat, de asemenea, şi studiul limbii materne. O parte din absolvenţi au fost titularizaţi ca educatoare şi învăţători în localităţi din judeţele cu populaţie rusă-lipoveană. Şi în prezent, la Şcoala Normală din Suceava sunt elevi ruşi-lipoveni care învaţă limba maternă.

În fiecare an, cadrele didactice beneficiază de stagii de perfecţionare la Moscova, în baza programului interguvernamental de colaborare cultu­rală şi ştiinţifică, la Institutul „A.S. Puşkin”.

În ultimii ani, elevii ruşi-lipoveni au participat la Olimpiadele inter­na­ţionale de limbă rusă de la Moscova la care au obţinut importante premii. Mulţi dintre ei s‑au întors de la Moscova cu medalii de aur şi de argint.

Progresele obţinute în domeniul învăţământului de limbă rusă mater­nă sunt, fără îndoială, şi rodul unei strânse colaborări între direcţia de specialitate din Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Comunitatea Ruşilor-Lipoveni din România, precum şi cu reprezentantul acesteia în Parla­ment.


C.  Compartimentul probleme  specifice în  învăţământul  preuniversitar

 

 

 

 

Acest compartiment din cadrul Direcţiei Generale pentru Învăţămân­tul  în Limbile Minorităţilor, a fost înfiinţată odată cu aprobarea organi­gramei Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pornind de la considerente de natură programatică şi de la situaţia de „facto” din învăţământul preuni­ver­sitar din România.

Din punct de vedere al  politicilor educaţionale raţiunile de ordin pro­gramatic se regăsesc în Programul de guvernare al PDSR, cap VI. „Educaţia, cercetarea şi cultura – factorii strategici ai dezvoltării”, care delimitează, în mod particular, categoriile populaţionale care au nevoie de programe de protecţie şi susţinere educaţională: minorităţile culturale, persoane care locuiesc în zone defavorizate, tineri şi adulţi analfabeţi, populaţii migratoare, persoane fără adăpost stabil, copiii străzii, şomerii pe termen lung, imigranţii, refugiaţii de război sau în urma calamităţilor naturale etc.

In altă ordine de idei, obiectul de activitate a acestui compartiment este dictat de  situaţiile concrete cu care se confruntă lumea şcolii: apa­ri­ţia şi emergenţa abandonului şcolar din motive diverse, diverse forme de exclusiune din viaţa şcolară, neparticiparea la procesul educativ institu­ţio­nalizat, scurtarea constantă a perioadei de şcolarizare pentru diverse categorii de copii şi tineri, absenţa spaţiului educativ pentru copiii străzii, ­întreruperea timpurie a rutei profesionale  etc.

Este de remarcat în context faptul că, aceste provocări cu care se con­fruntă învăţământul preuniversitar din România, sunt puncte nodale ale politicilor vizând, pe de o parte, creşterea competitivităţii forţei de muncă din România prin performanţele superioare ale învăţării, iar, pe de altă par­te, privesc, în mod direct, atingerea standardelor de integrare în struc­tu­rile europene, între care cele privitoare la educaţie ocupă un loc pri­o­ritar.

Drept urmare, activitatea compartimentului s-a axat pe câteva coor­donate principale:

·     Efectuarea unei analize cantitative şi calitative pentru identificarea şi evaluarea situaţiei grupurilor populaţionale vulnerabile din punctul de vedere al participării la procesul de şcolarizare obligatorie, în special a copiilor rromi, al abandonului şcolar, a eliminării din formele peri­culoase de muncă a minorilor, a participării la educaţia secundară a tinerilor adulţi cu parcursul şcolar întrerupt, a stării educaţionale a copiilor străzii etc.

·     Articularea unei strategii globale a ministerului vizând rezolvarea pro­blemelor sus-menţionate şi identificarea căilor de intervenţie

·     Realizarea unui parteneriat eficient între MEC şi organismele non-guvernamentale care au ca obiect de activitate grupurile populaţionale vulnerabile, cu alţi actori sociali şi/sau cu organismele internaţionale specializate

·     Elaborarea unor programe naţionale pe termen mediu şi lung desti­nate grupurilor vulnerabile educaţional

·     Implementarea de proiecte la nivel naţional – prin colaborarea cu par­te­nerii sus-amintiţi, monitorizarea şi evaluarea acestora.

 

Strategii de dezvoltare a învăţământului pentru rromi

(ianuarie 2001 – iunie 2002)

 

Problematica educaţiei copiilor romi a constituit o preocupare de lungă durată a ministerului de resort din România. Din acest punct de vedere, până la apariţia Strategiei pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor, au fost luate o serie de măsuri şi s-au întreprins un număr considerabil de acţiuni având drept populaţie-ţintă copii romi. Pentru exemplificare subli­niem faptul că în anul şcolar în curs 12 600 elevi studiază limba maternă – romani (3-4 ore săptămânal/clasă sau grupe). În intervalul ianuarie 2001 – iunie 2001 s-a procedat, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 23/11 ianurie 2001, la extinderea ariei de competenţe a Direcţiei Generale pentru Învăţământul în Limbile Minorităţilor, la învăţământul pentru copiii din categoriile defavorizate şi programele pentru copiii rromi. Reorganizarea operată a însumat, pe de‑o parte, înfiinţarea unui post de director general adjunct cu atribuţii în domeniu, iar pe de altă parte, numirea, alături de consilierul pentru limba rromani, a unei refe­rente rrome pentru şcolarizarea rromilor (pentru ciclul primar, copii, adolescenţi, tineri, adulţi).

Cu începere din ianuarie 2001 şi până în prezent (30 iunie 2002), Ministerul Educaţiei şi Cercetării a structurat noi programe pentru învăţă­mântul destinat rromilor care sunt regăsibile în Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei rromilor – parte componentă a H.G. nr. 430/25 aprilie 2001 (“Monitorul Oficial al Româ­niei”, Partea I, anul XIII, nr. 252 / miercuri, 16 mai 2001).

În conformitate cu prevederile Programului de guvernare, cap. VI, şi cu cele ale Hotărârii Guvernului României nr. 430/2001, Ministerul Edu­caţiei şi Cercetării a procedat la aplicarea măsurilor specifice ce decurg din Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor.

Enumerăm principalele activităţi iniţiate sau în curs de derulare în raport cu prevederile Strategiei:

·     Prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4048/26.06.2001 a fost constituită Comisia Ministerială pentru Romi (CMR), formată din 9 membrii care acoperă toate domeniile de competenţă ale mi­niste­rului la scara sistemului naţional de învăţământ. Secretariatul CMR este asigurat de către Direcţia Generală pentru Învăţământul în Limbile Minorităţilor.

·     A fost elaborată Strategia dezvoltării învăţământului preuniversitar în perioada 2001‑2004, cu proiecţii până în 2010, strategie care include problematica, resursele umane şi mijloacele de acţiune, graficul şi dele­garea responsabilităţilor privitoare la grupurile ţintă aflate în discuţie.

·     Personalul implicat în derularea strategiei a participat la programul de instruire şi formare pentru structurile de implementare a strategiei (ex­perţi CMR/23‑24 octombrie 2001) şi la reuniunile Comitetului Mixt de Implementare şi Monitorizare a strategiei (31 octombrie 2001).

·     Au fost numiţi cei 42 de inspectori şcolari pentru învăţământul în limba romani dintre care jumătate aparţin acestei etnii.

·     A fost elaborat bugetul estimativ al acţiunilor specifice MEC care decurg din Planul General de Măsuri (octombrie 2001).

·     Întocmirea planului de stimulare a participării şcolare şi reducerea abandonului şcolar în rândul populaţiei de romi s-a concretizat prin elaborarea „Strategie privind stimularea participării la educaţie a copiilor şi tinerilor romi”.

·     Întocmirea unui raport anual privind situaţia şcolară a elevilor pro­veniţi din familiile de romi. Studiul citat mai sus (partea I‑a), realizat de către MEC în colaborare cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Repre­zen­tanţa UNICEF în România, este o diagnoză a situaţiei şco­lare a copiilor romi (culegere de date, prelucrare cantitativă şi analiză comparativă cu indicatorii de nivel naţional).

MEC a elaborat şi implementat, în parteneriat cu UNICEF, ONG‑uri şi autorităţile publice locale, o serie de proiecte care vizează stimularea participării şcolare a copiilor romi şi diminuarea abandonului, proiecte care se subsumează pct. 2 şi pct. 8 din Planul General de Măsuri. Astfel, sunt în derulare următoarele proiecte:

·     Iniţierea de către MEC a programului „Accesul la educaţie al grupu­rilor dezavantajate, în special al copiilor romi” cu un buget de 8,33 milioane EURO (7 milioane EURO de la Uniunea Europeană şi 1,33 milioane EURO de la Guvernul României). Programul se va derula în perioada 2002‑2004 în aproximativ 10 judeţe. Programul are în vede­re şi formarea cadrelor didactice şi a inspectorilor rromi care lucrează în comunităţi dezavantajate cu unităţi şcolare în care există un pro­cent ridicat de copii romi.

·     Introducerea mediatorilor şcolari în nomenclatorul profesiilor şi spe­cializărilor din România (2002), recunoscându‑se astfel utilitatea muncii lor în şcolile din comunităţile de rromi.

·     Realizarea de analize punctuale sau la scara naţională privitor la aban­­do­nul şcolar prin intermediul proiectului „Participarea şcolară a copiilor rromi” (MEC, Reprezentanţa UNICEF în România, Insti­tu­tul de Cercetare a Calităţii Vieţii şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei), program în derulare până în decembrie 2002.

·     Participarea la proiectul „Dezvoltarea capacităţii comunităţilor de rromi de a retrage copiii din formele periculoase de muncă şi de a‑i integra în sistemul de educaţie naţională”, în parteneriat MEC, ECO­SOC, Biroul Internaţional al Muncii (proiect în derulare până în 2003).

·     Iniţierea, monitorizarea şi evaluarea proiectului „Start bun pentru şcoală”, Panciu, derulat de MEC/DGLIM în parteneriat cu UNICEF, ISE, ICCV şi Romani Criss (proiect în derulare până în 2002).

·     Participarea MEC la proiectul „Dezvoltarea capacităţii CSDR de a contribui la combaterea celor mai grave forme de muncă a copii­lor”, proiectul subsumat Acţiunii Naţionale pentru Prevenirea şi Elimi­na­rea Muncii Copiilor în conformitate cu prevederile Memo­randu­mului de Înţele­gere pe care România l-a semnat.

Menţionăm alte activităţi concrete întreprinse de Direcţia Generală de Învăţământ în Limbile Minorităţilor, în configuraţia mai sus prezentată, pentru perioada de referinţă, într-o enumerare sumară:

1) Identificarea de fonduri – obţinute de la UNICEF în decembrie 2001 – pentru 38 de studenţi rromi de la secţia de învăţământ deschis la distanţă a Colegiului CREDIS al Universităţii Bucureşti (dublă specia­lizare de „institutori – profesori de limba rromani”, durata studiilor – doi ani de zile). Pe lângă aceştia, mai există 30 de bursieri ai CEDU 2000+, 2 ai Fundaţiei „Providenţa” şi 1 al Organizaţiei „Noroc” din Tulcea, pentru care s-au preluat taxele pentru 2-3 ani universitari.

2) Identificarea fondurile necesare (UNICEF) pentru organizarea şcoli­lor de vară de limba şi metodica predării limbii rromani, (ediţiile 2001 şi 2002), respectiv pentru predarea istoriei şi a tradiţiilor rromilor (CEDU 2000+ şi UNICEF – ediţia 2002).

3) Elaborarea şi tipărirea de studii:

– Educaţia copiilor romi. Specificităţi şi perspective integrate, [Bucu­reşti, 2002, p. 1-16 şi 18‑32]. Instituţii partenere: ECHOSOC, MEC, Agenţia pentru Dezvoltare Comunitară „Împreună”, BIM (Biroul Inter­na­ţional al Muncii) – PIEMC (Programul Internaţional pentru Eliminarea Muncii Copiilor). Studiul a fost elaborat ca bază documentară şi pentru soluţii în cadrul Programului de acţiune „Creşterea capacităţii comu­nităţi­lor de romi din zonele selecţionate de a retrage copiii romi care mun­cesc pe stradă şi/sau din alte forme periculoase de muncă”, implementat cu sprijinul BIM – PIEMC, al Reprezentanţei UNICEF în România, al Programului PHARE pentru „Îmbunătăţirea situaţiei romi­lor, 2001‑2002”, cu finanţarea din partea Departamentului de Muncă al Statelor Unite prin BIM – PIEMC.

– Strategie privind stimularea participării la educaţie a copiilor şi tinerilor romi, Bucureşti: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Reprezentanţa UNICEF în România, [2002], 45 p. Prin acest studiu s-au identificat cauzele participării şcolare scăzute şi ale abandonului şcolar şi, deosebit de important, au fost elaborate soluţiile strategice pentru ameliorarea situaţiei în care se află această categorie de copii (sistemul zonelor prioritare de educaţie). Strategia propusă în studiu a fost, dealtfel, asumată de MEC, fiind cuprinsă în strategia generală a ministerului. 

4) Iniţierea şi derularea, în anii calendaristici 2001 şi 2002, a unui program (parteneri ai MEC: UNICEF, care asigură şi finanţarea, Romani CRISS, Fundaţia „Phoenix”) de editare a unor materiale educaţionale destinate şcolarizării/educaţiei copiilor rromi şi educaţiei interculturale. Iniţierea şi derularea unui program de elaborare şi de tipărire a cursurilor universitare de limba şi literatura rromani – în anii calendaristici 2001‑2002 – destinate studenţilor rromi de la secţia de institutori – profesori de limba rromani a Colegiului de Învăţământ Deschis la Distanţă CREDIS (Universitatea Bucureşti), în parteneriat cu CREDIS şi CEDU 2000+ (care asigură plata onorariilor pentru autori). Până în pre­zent (iunie 2002), s-au elaborat şi tipărit 6 cursuri universitare, urmând a se elabora şi tipări în anul 2002 încă 3 lucrări.

5) Consultanţă de specialitate, sprijin logistic şi recomandarea de autori şi specialişti în domeniul limbii, istoriei şi culturii rromani unor orga­ni­zaţii neguvernamentale şi edituri pentru editarea unor materiale edu­caţionale sau de limba, literatura, istoria şi civilizaţia rromă elaborate de rromi (CEDU 2000+ pentru lucrările Abecedarul rrom, Întâmplări din viaţa mea; CRCR Cluj‑Napoca pentru lucrările Nestemate rrome/Rroma­ne taxtaja, Punguţa cu doi bani – dramatizare în versuri, Suferinţi – volum de versuri în rromani, Povestiri rrome etc.; Fundaţia „Providenţa” pentru editarea Culegerii de texte biblice în limba rromani; PER şi CRCR Cluj-Napoca pentru Abecedarul rrom; HELP – Iaşi pentru un studiu ş.a.m.d.) sau pentru traduceri în limba rromani.

De asemenea, experţii Direcţiei au răspuns pozitiv solicitărilor pri­mite din partea unor ONG-uri de a participa cu expuneri despre stadiul învăţământului pentru rromi în cadrul unor stagii de formare organizate de acestea pentru cadrele didactice nerrome şi rrome (Salvaţi Copiii!, Romani CRISS, CEDU 2000+, OPRE, Institutul Intercultural Timişoara, PER – Târgu Mureş, I.S.J. Bacău, Diversity – Bulgaria, Consiliul Euro­pei – la seminarul din Macedonia, Centrul pentru Multiculturalitate din Novi Sad, Romano Rat - Germania ş.a.).

6) Revizuirea programei şcolare de istoria şi tradiţiile rromilor, prin consultarea profesorilor rromi de istorie (iunie-septembrie 2002) şi ela­bo­rarea unei Programe de limba şi literatura rromani pentru clasele V‑VIII, de către autori rromi (iunie-septembrie 2002).

7) Acordarea, la examenul de admitere în anul universitar 2002-2003, a unui număr sporit de locuri distincte pentru candidaţii rromi în facultăţi şi colegii universitare, prin întreprinderea măsurilor necesare de către DGÎLM în scopul emiterii OMEC 3699/15 mai 2002, prin care s-au alocat 390 de locuri unui număr de 26 de universităţi de stat. Întreprin­de­rea de demersuri anuale la Direcţia Generală de Învăţământ Preuniver­sitar pentru a se acorda locuri distincte la admiterea în licee şi şcoli profesionale a elevilor rromi.

8) Continuarea colaborării cu ONG-urile în domeniul şcolarizării rromi­­lor în anii 2001 şi 2002.

9) Procesarea datelor şi informaţiilor solicitate şi primite de la inspec­torii rromi referitoare la situaţia învăţământului destinat rromilor din fiecare judeţ din anul şcolar 2001-2002.


 

 

D.  EXTRASE  DIN  LEGISLAŢIA 
CARE  REGLEMENTEAZĂ  ÎNVĂŢĂMÂNTUL  PENTRU  MINORITĂŢILE  NAŢIONALE 
DIN  ROMÂNIA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Opis:

            1.  Constituţia României (extrase)

            2.  Legea Învăţământului (extrase)

            3.  Lege privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale (extrase)

            4.  Instrucţiuni privind studiul limbii materne de către elevii aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează şcoli cu predare în limba română

            5.  Metodologia aplicării instrucţiunilor privind studiul lim­bii materne de către elevii aparţinând minorităţilor naţio­nale care frecventează şcoli cu predare în limba română



1. CONSTITUŢIA  ROMÂNIEI
(extrase)

 

 


Constituţia României, adoptată prin referendum la data de 8 decem­brie 1991, conţine următoarele prevederi relevante pentru drepturile per­soanelor care aparţin minorităţilor:

Titlul  I    Principii generale

Articolul 4    Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(2)  România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Articolul 6    Dreptul la identitate

(1)  Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorită­ţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2)  Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţio­nale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de ne­discriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

Titlul  II   Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

Capitolul  I    Dispoziţii comune

Articolul 16    Egalitatea în drepturi

(1)  Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără pri­vi­legii şi fără discriminări.

Articolul  20    Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1)  Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţe­nilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.

(2)  Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale.


Capitolul  II    Drepturile şi libertăţile fundamentale

Articolul  29    Libertatea conştiinţei

(1)  Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contra convingerilor sale.

(2)  Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3)  Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4)  În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5)  Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(6)  Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

Articolul  30    Libertatea de exprimare

(7)  Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau reli­gioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă.

Articolul  32    Dreptul la învăţătură

(3)  Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4)  Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.

(7)  Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. (…)

Articolul  37    Dreptul la asociere

(1)  Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.

(2)  Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statu­lui de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.


Capitolul  III    Îndatoririle fundamentale

Articolul  50    Fidelitatea faţă de ţară

(1)  Fidelitatea faţă de ţară este sacră.

Articolul  51    Respectarea Constituţiei şi a legilor

Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obli­ga­torie.

Titlul  III    Autorităţile publice

Capitolul  I    Parlamentul

Articolul  59    Alegerea Camerelor

(2)  Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi repre­zen­taţi numai de o singură organizaţie.

Capitolul  V    Administraţia publică

Secţiunea a 2-a    Administraţia publică locală

Articolul  119    Principii de bază

Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se înte­me­iază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descen­tra­lizării servi­ciilor publice.

Capitolul  VI    Autoritatea judecătorească

Secţiunea 1    Instanţele judecătoreşti

Articolul  127    Dreptul la interpret

(1)  Procedura juridică se desfăşoară în limba română.

(2)  Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în in­stanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.

Titlul  VI    Revizuirea Constituţiei

Articolul  148    Limitele revizuirii

(1)  Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, inde­pendent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justi­ţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii.”


2. Legea învăţământului*

(extrase)

 

Capitolul  XII

Învăţământul pentru persoanele aparţinând
minorităţilor naţionale

 

Art. 118. – Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au drep­tul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile şi forme­le de învăţământ, precum şi la tipurile de învăţământ pentru care există o cerere suficientă, în condiţiile legii.

Art. 119. – (1) În funcţie de necesităţile locale se pot organiza, la ce­re­re şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minorităţilor naţionale.

(2) Prevederile alin. (1) se vor aplica fără a se aduce atingere învăţării limbii oficiale şi predării în această limbă.

Art. 120. – (1) Disciplina Limba română se predă în învăţământul primar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. În învăţământul gimnazial disciplina Limba şi lite­ratura română se predă după programe şcolare identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română şi manuale specifice. În învăţă­mân­tul liceal disciplina Limba şi literatura română se predă după programe şco­la­re şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română.

(2) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţio­nale Istoria românilor şi Geografia României se predau în aceste limbi după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi însuşirii topo­nimiei şi a numelor proprii româneşti în limba română. În învăţământul gimnazial şi liceal Istoria românilor şi Geografia României se predau în limba română, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română. Examinarea la Istoria românilor şi Geografia României se face în limba de predare a acestora.

(3) În programele şi manualele de istorie universală şi de istorie a româ­nilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România.

(4) În învăţământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, cu predare în limba maternă. Programele analitice şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 121. – Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecven­tează unităţi de învăţământ cu predare în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective.

Art. 122. – În învăţământul de stat profesional, liceal şi postliceal de specialitate în care, la cerere şi în condiţiile legii predarea se face în limba maternă la disciplinele de specialitate este obligatorie însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română.

Art. 123. – (1) În cadrul instituţiilor de învăţământ universitar de stat se pot organiza, în condiţiile legii, la cerere, grupe, secţii, colegii şi facultăţi cu predare în limbile minorităţilor naţionale. În acest caz se va asigura însuşirea terminologiei de specialitate în limba română. La cerere şi prin lege se pot înfiinţa instituţii de învăţământ superior multi­culturale. Limbile de predare în aceste instituţii de învăţământ superior se stabilesc în cadrul legii de înfiinţare.

(2) Se recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţio­nale de a înfiinţa şi administra propriile instituţii de învăţământ superior particulare, conform legii.

(3) Se încurajează instituţiile de învăţământ superior cu structuri şi activităţi multiculturale pentru promovarea convieţuirii interetnice armo­ni­oase şi integrării la nivel naţional şi european.

(4) La toate formele de învăţământ în limba română sau în limbile mi­norităţilor naţionale se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român, in­di­ferent de limba sa maternă şi de limba în care a urmat studiile anterioare.

Art. 124. – În învăţământul de toate gradele şi nivelurile probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii.

Art. 125. – Ministerul Educaţiei Naţionale asigură, în limba de pre­da­re, pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manua­le şcolare şi alte materiale didactice.

Art. 126. – În conducerea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ în care există grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minorităţilor na­ţio­nale se asigură o reprezentare proporţională a cadrelor didactice din rândul minorităţilor, cu respectarea competenţei profesionale.

3. LEGE privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale*

(extrase)

 

Capitolul  I

Dispoziţii generale

Art. 1. – Caracterul social al statului român, prevăzut în Constituţie, impune instituirea unor măsuri pentru evitarea degradării nivelului de trai şi păstrarea demnităţii tuturor cetăţenilor.

Art. 2. – Obiectul prezentei legi îl constituie garantarea accesului efec­tiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare şi fundamen­tale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuinţă, la asistenţă medicală, la educaţie, precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu.

Art. 3. – Marginalizarea socială, în sensul prezentei legi, se defineşte prin poziţia socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi comunica­ţionale ale colectivităţii; ea se manifestă prin absenţa unui minimum de condiţii sociale de viaţă.

Art. 4. – (1) Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii şi prevenirii situaţiilor care determină marginalizarea socială se realizează cu partici­parea instituţiilor publice, a comunităţilor locale, a reprezentanţilor orga­ni­za­ţiilor patronale şi sindicale şi a reprezentanţilor societăţii civile.

(2) Instituţiile publice centrale şi locale au obligaţia să stabilească măsuri şi să realizeze acţiuni de combatere a marginalizării sociale.

(3) Statul, prin instituţiile sale, asigură informarea completă şi accesul real la drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

 

Capitolul  II

Garantarea accesului la drepturi elementare şi fundamentale

Secţiunea a 4‑a

Accesul la educaţie

Art. 19. – (1) Persoanele de vârstă şcolară care fac parte din familii care au dreptul la venitul minim garantat şi au 2 sau mai mulţi copii şi s‑au înscris în învăţământul obligatoriu prevăzut de lege beneficiază de bursă de şcolarizare.

(2) Nivelul bursei de şcolarizare se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului şi reprezintă o sumă indexată, acordată din bugetul de stat alocat Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau bugetelor locale, potrivit legilor bugetare anuale.

(3) În vederea pregătirii copiilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1), în luna august a fiecărui an se acordă acestora, prin reprezentanţii lor legali, 40% din cuantumul anual al bursei de şcolarizare. Această sumă este destinată pentru cumpărarea unor articole de îmbrăcăminte, încălţă­minte şi rechizite şcolare.

(4) Diferenţa de 60% din bursa de şcolarizare se acordă în tranşe lunare sau, după caz, trimestriale, cu condiţia frecventării orelor de curs şi obţinerii baremurilor de promovare.

(5) În cazul abandonului şcolar sumele acordate potrivit prevederilor alin. (3) şi (4), pentru anul şcolar în care acesta s‑a înregistrat, se recu­pe­rează de la reprezentantul legal al copilului care le‑a încasat, în confor­mitate cu dispoziţiile specifice executării silite a creanţelor buge­tare.

Art. 20. – (1) Ministerul Educaţiei şi Cercetării elaborează şi aplică programe teritoriale pentru alfabetizarea adulţilor.

(2) Participanţii la aceste programe pot beneficia de bursă de alfa­betizare, al cărei cuantum va fi stabilit prin hotărâri ale consiliilor locale, plata acesteia fiind asigurată din bugetele locale.

Art. 21. – (1) Absolvenţii învăţământului obligatoriu, care îşi conti­nuă studiile în unităţile de învăţământ preuniversitar şi în instituţiile de învăţământ superior, ale căror familii îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 19 alin. (1), beneficiază lunar de bursă pentru continuarea studiilor.

(2) Nivelul bursei pentru continuarea studiilor se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului şi reprezintă o sumă indexabilă care să acopere cel puţin contravaloarea cazării, respectiv a mesei în cămine, internate şi cantine, acordată din bugetul de stat alocat Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau bugetelor locale, potrivit legilor bugetare anuale.

(3) Acordarea bursei pentru continuarea studiilor este condiţionată de frecventarea orelor de curs şi de obţinerea baremurilor de promovare.

Art. 22. – Ministerul Educaţiei şi Cercetării, din sumele alocate din bugetul de stat, va asigura accesul gratuit în tabere de odihnă sau de instruire pentru beneficiarii burselor de şcolarizare şi ai burselor pentru continuarea studiilor, care au obţinut rezultate deosebite în procesul de învăţământ.

 

4. INSTRUCŢIUNI*

privind studiul limbii materne de către elevii
aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează şcoli cu predare în limba română

 

 

În baza Legii Învăţământului nr. 84/1995 şi a Ordinului Ministrului nr. 4646/1998, elevilor aparţinând minorităţilor naţionale care învaţă în şcoli cu limba de predare română li se asigură posibilitatea studiului lim­bii materne.

În conformitate cu art. 180, Titlul VII din Legea Învăţământului, se stipulează: „Asupra dreptului copilului minor de a urma şcoala în limba română sau în limba unei minorităţi naţionale hotărăşte părintele sau tutorele legal instituit.”

I.      Studiul limbii materne

1.   Studiul limbii materne începe cu clasa I a şcolii primare.

2.   În situaţia în care un elev sau mai mulţi (grupă/clasă) nu au studi­at anterior limba maternă şi doresc să se alăture unei grupe/cla­se în funcţiune, alta decât clasa I, ei trebuie să facă dovada cunoaşterii limbii materne la nivelul respectiv, prin susţinerea unui test de limbă. Testul se susţine cu profesorul de limbă maternă din şcoală şi nu îi are în vedere pe începători (clasa I).

II.    Efectivele de elevi şi formaţiunile de studiu

1.   Formaţiunile de studiu cuprind clase sau grupe în conformitate cu prevederile art. 158/1 din Legea nr. 84/1995 şi în conformitate cu Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4150/1998, Anexa 1‑2/d.

2.   În conformitate cu Legea Învăţământului nr. 84/1995, Titlul V, Cap. I, art. 158, alin. 2, inspectoratele şcolare judeţene vor înainta Ministerului Educaţiei Naţionale spre aprobare toate solicitările de constituire a formaţiunilor de studiu sub efectiv. În localităţile cu efective reduse de elevi (sub 10/ciclu), se poate organiza învăţă­mânt simultan, cu respectarea condiţiilor menţionate.

III.  Numărul de ore la disciplina limba maternă

1.   În clasele I‑XII, numărul de ore afectat studiului limbii materne este de 3‑4 ore pe săptămână.

2.   Având în vedere faptul că orele respective fac parte din trunchiul comun al Planului cadru de învăţământ pentru clasele I‑VIII, direc­torii de şcoli vor include aceste ore în orarul şcolii.

IV.  Încadrarea personalului didactic

1.   La clasele I‑IV, orele de limbă maternă vor fi predate, de regulă, de învăţători care cunosc limba maternă a elevilor. Învăţătorul cla­sei are prioritate în predarea acestor ore, dacă este vorbitor de lim­bă şi aparţine comunităţii respective. Întrucât în şcolile cu predare în limba română orele de limbă maternă nu fac parte din norma obligatorie a învăţătorilor, ele vor fi retribuite prin plata cu ora.

2.   În situaţia în care învăţătorul clasei nu cunoaşte sau nu doreşte să predea limba maternă, orele vor fi repartizate unui alt cadru didac­tic titular al şcolii sau suplinitor, vorbitor de limbă. Orele intră în nor­ma acestuia, în cazul în care nu are normă completă în şcoală, sau sunt retribuite prin plata cu ora, dacă depăşesc obligaţia ma­ximă.

3.   În clasele V‑VIII, în şcolile profesionale şi în licee, orele de limbă maternă vor fi predate de profesori de specialitate sau de personal ne­calificat în specialitate, dar care poate face dovada – cu acte sau prin testare – că stăpâneşte bine limba maternă pe care urmează să o predea.

V.    Conţinutul învăţământului

Studierea limbii materne de către elevii aparţinând diferitelor mi­no­rităţi naţionale, care frecventează şcoli cu predare în limba română, se face pe baza programelor de învăţământ aprobate de minister, a manualelor şcolare elaborate în baza acestora, ori a manualelor autorizate în conformitate cu Ordinul Ministrului nr. 3811/1998.

În studiul limbii materne se va urmări transpunerea în fapt a ob­iectivelor generale şi operaţionale vizate prin reforma învăţămân­tului din România.

Profesorii au dreptul de a selecta din manualele şcolare textele pe care le consideră adecvate nivelului de cunoştinţe al elevilor, reco­mandând pentru lectură suplimentară pe cele care nu pot fi studiate în numărul de ore prevăzut.

VI.  Frecvenţa şi evaluarea elevilor

1.   Evaluarea cunoştinţelor elevilor se face în conformitate cu meto­dologia evaluării. În clasele V‑XII, elevii vor susţine câte o lucrare scrisă pe semestru (teză) la limba maternă.

2.   Susţinerea examenului de capacitate la limba maternă pentru aceas­tă categorie de elevi rămâne la latitudinea conducerii şcolilor, prin consultarea obligatorie a părinţilor şi a elevilor în cauză.

VII. Studiul limbii materne rromani

Avându-se în vedere specificitatea învăţământului pentru rromi, se vor respecta următoarele prevederi suplimentare:

1.   Studiul limbii materne rromani se face conform prevederilor de la cap. I. 1,2, iar în cazul elevilor ale căror familii îşi schimbă frec­vent domiciliul, acesta poate începe în orice an de studiu sau în orice moment al anului şcolar, fără condiţionarea existenţei domi­ci­liului stabil în respectiva localitate.

De asemenea, orele de limba rromani pot fi introduse la nivelul oricărei clase, inclusiv în cazul elevilor rromi care nu cunosc limba şi doresc să o studieze, şi în orice moment al anului şcolar.

Cererile pentru introducerea orelor de limbă rromani pot fi depuse de părinţii elevilor individual sau în colectiv. Direcţiunile şcolilor şi cadrele didactice nu au dreptul să influenţeze opţiunea elevilor şi a părinţilor în legătură cu studiul limbii materne rromani.

2.   Încadrarea personalului didactic

În condiţiile unui număr limitat de cadre didactice calificate de limba rromani, orele de limbă maternă rromani vor fi asigurate – în lipsa acestora – de rromi absolvenţi de liceu (cu diplomă de baca­laureat).

În situaţii deosebite, aceste ore pot fi ţinute şi de absolvenţi de liceu, fără diplomă de bacalaureat, sau de absolvenţi a cel puţin 10 clase, remunerarea acestora – avându-se în vedere reglementările financiare în vigoare – putând fi făcută de organizaţii neguver­na­mentale ce au înscrise între obiectivele lor şcolarizarea rromilor.

3.   Evaluarea

1)   La examenul de capacitate, elevii rromi – în funcţie de dorinţa lor – vor alege sau nu ca probă de concurs suplimentară limba maternă rromani.

2)   La clasele V‑XII, susţinerea tezei semestriale la limba rromani este facultativă.

VIII.Dispoziţii finale

1.   Inspectoratele şcolare judeţene şi conducerile de şcoli vor aduce la cunoştinţa părinţilor şi a elevilor de diverse etnii prezentele Instruc­ţiuni, pentru ca aceştia să poată beneficia – în cunoştinţă de cauză – de drepturile pe care le au.

2.   În conformitate cu prevederile legale, directorii de şcoli au obli­ga­ţia să comunice din timp inspectoratelor şcolare judeţene de care aparţin necesarul de manuale pentru limba maternă, având per­manent în vedere regimul special de tipărire (o dată la patru ani pentru fiecare titlu), în cazul tirajelor reduse.

3.   Inspectoratele şcolare judeţene au obligaţia de a asigura cartea şco­lară pentru minorităţi, transmiţând corect şi la timp necesarul de manuale.

4.   Direcţia Generală Învăţământ pentru Minorităţi Naţionale din cad­rul Ministerului Educaţiei Naţionale – prin inspectorii săi de spe­ci­a­litate – acordă sprijin în derularea corectă şi eficientă a procesului de învăţare a limbilor materne ale minorităţilor naţionale prin cola­bo­rare cu toţi factorii responsabili şi interesaţi din reţeaua învăţă­mântului şi din afara acesteia.

5.   Prezentele Instrucţiuni abrogă Instrucţiunile aprobate prin Ordinul Ministrului numărul 4787/1996, precum şi orice alte dispoziţii şi prevederi contrare prezentelor Instrucţiuni.


5. Metodologia

aplicării „Instrucţiunilor”* privind studiul limbii materne de către elevii aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează şcoli româneşti

 

 

Potrivit Legii Învăţământului Nr. 84/1995, republicată în Monitorul Ofi­­cial 606/10.XII.1999, partea I, art. 121, „elevilor aparţinând minori­tă­ţi­lor naţionale, care frecventează unităţi cu predare în limba română, li se asi­gură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi litera­tu­ra maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale res­pective.”

Pornind de la această bază legală, conştient de importanţa învăţării lim­bii materne în păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoa­ne­lor aparţinând minorităţilor naţionale (dreptul la identitate fiind garan­tat şi de Constituţia României, art. 6. <1>), Ministerul Educaţiei Naţio­nale a luat o serie de măsuri menite să asigure accesul la studiul limbii materne şi în şcolile cu predare în limba română. Întrucât ordinele şi noti­ficările în acest domeniu au fost emise într‑o perioadă de timp îndelun­gată, se resimte nevoia rezumării lor într‑un singur act normativ, urmă­rindu‑se o reglementare coerentă şi unitară.

I.  Limba şi literatura maternă

1.  Statutul disciplinei „Limba şi literatura maternă” în şcolile cu predare în limba română

Potrivit Ordinelor Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4150/13.07.1998 referitor la curriculum‑ul naţional (anexa I, punctul 1.1.5. Trunchi co­mun), nr. 3207/03.02.1999 cu privire la aplicarea noilor Planuri-cadru de învăţământ începând cu anul şcolar 1999‑2000 şi nr. 3113/31.01.2000 privind facilitarea accesului la studiul limbii materne de către elevii apar­ţinând minorităţilor naţionale care studiază în şcoli cu predare în limba română (art. 1. şi art. 4.),

a.)   Orele de Limba şi literatura maternă fac parte din trunchiul comun al planurilor-cadru de învăţământ, şi, în consecinţă, aceste ore sunt obligatoriu incluse în oralele şcolilor.

b.)   Numărul de ore afectat acestei discipline este de 3‑4 ore pe săp­tă­mână, în fiecare an de studiu.

c.)   Disciplina Limba şi literatura maternă nu poate fi inclusă în categoria orelor la dispoziţia şcolii, cu excepţia cazului în care elevii optează pentru aprofundarea studiului limbii materne şi au deja asigurate cele 3‑4 ore pe săptămână la această disciplină.

d.)   După exprimarea opţiunii, studiul limbii materne devine obligatoriu, de‑a lungul întregului ciclu de învăţământ primar şi gimnazial, iar după o nouă opţiune, de‑a lungul întregului ciclu de învăţământ liceal.

2.  Cine are dreptul la studiul limbii materne?

Orice elev, care consideră, sau al cărui părinte sau tutore legal consi­de­ră că elevul are limba maternă sau naţionalitatea diferită de cea româ­nă. Este interzisă cu desăvârşire condiţionarea accesului la studiul limbii materne de existenţa unei declaraţii de apartenenţă la o minoritate, întru­cât Constituţia României, la Art. 6, garantează dreptul la identitate, iar datele personale declarate la recensăminte sunt confidenţiale. De vreme ce apartenenţa la o naţionalitate sau limbă maternă nu pot fi verificate, se subînţelege că orice elev de orice naţionalitate poate studia disciplina Limba şi literatura maternă, dacă el şi părintele sau tutorele legal con­sideră că acest lucru este benefic elevului.

Orice elev are dreptul să înceapă studiul limbii materne în orice an de studiu, de la nivelul grupei de începători.

În situaţia în care un elev sau mai mulţi (grupa / clasa) nu au studiat anterior limba maternă şi doresc să se alăture unei grupe / clase în func­ţiune, alta decât începători, ei trebuie să facă dovada cunoaşterii limbii materne la nivelul respectiv, prin susţinerea unui test de limbă.

3.  Cine şi cum poate cere înfiinţarea unor grupe sau clase de studiu a limbii materne?

Potrivit art. 180 al Legii Învăţământului 84/1995 republicată, „asupra dreptului minorului de a urma şcoala în limba română sau în limba unei minorităţi naţionale hotăreşte părintele sau tutorele legal instituit”. Prin extensie, acelaşi paragraf se aplică şi în cazul în care este vorba de studiul limbii materne. Orice părinte, tutore sau elev care consideră că are limba maternă sau naţionalitatea diferită de cea română, sau care se consideră de altă naţionalitate, dar vrea să înveţe limba respectivă ca limbă maternă, poate cere studiul limbii materne.

Procedurile concrete prin care se poate cere studiul limbii materne sunt variate, însă toate au ca scop facilitarea accesului la studiul limbii ma­terne şi prevenirea birocraţiei, mergându‑se pe criteriul bunei credinţe.

a.)   Cea mai simplă şi mai răspândită modalitate este de a se merge în preîntâmpinarea doleanţelor elevilor şi părinţilor. În şcolile cu pre­da­re în limba română, în care se ştie că există elevi aparţinând minorită­ţi­lor naţionale, şcolile organizează cadrul studierii limbii materne, ele­vu­lui nerămânându‑i altceva de făcut decât să se înscrie la ore (părin­tele sau tutorele având posibilitatea să retragă copilul de la această disciplină, dacă nu este de acord cu opţiunea copilului).

b.)   Părintele sau tutorele legal solicită oral, în cadrul şedinţelor Comite­tu­lui de Părinţi, introducerea studiului limbii materne. Cererea se con­sem­nează în procesul verbal al şedinţei, şcoala fiind obligată să între­prindă măsurile ce se impun pentru crearea cadrului necesar studiului limbii materne.

c.)   Elevul, părintele sau tutorele legal cere în scris şcolii respective intro­ducerea studiului limbii materne. Şcoala este obligată să întreprin­dă măsurile ce se impun pentru crearea cadrului studiului limbii materne.

d.)   Părinţii care consideră, din varii motive, că este mai indicat să fie reprezentaţi în demersul lor de către asociaţiile şi uniunile respectivei minorităţi naţionale, potrivit OMEN nr. 3113/31.01.2000, vor înşti­inţa oral Asociaţia sau Uniunea de acest lucru. Asociaţiile şi uniunile respectivei minorităţi naţionale sau etnii nominalizează unităţile de învăţământ preuniversitar, în care există interes din partea părinţilor şi elevilor pentru studiul limbii materne, şi trimit o adresă în acest sens unităţii de învăţământ şi inspectoratului şcolar judeţean. Asociaţia sau uniunea etniei / minorităţii naţionale va întocmi, pe baza declaraţiilor orale, pe propria răspundere, o listă cu părinţii care doresc studiul lim­bii materne de către copiii acestora. Dacă şcoala respectivă contes­tă veridicitatea respectivei liste, poate cere verificarea ei. În acest caz, o comisie imparţială, compusă din câte un reprezentant al inspec­tora­tului şcolar judeţean, al Corpului de Control din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi al Direcţiei Generale pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale din cadrul M.E.N. va analiza veridi­citatea listei, şi va dispune măsurile ce se impun. Asociaţia sau uniu­nea în cauză are dreptul de a delega un observator la procedura de verificare a veridicităţii listelor.

4.  Când trebuie depuse cererile?

Oricând în intervalul 1 ianuarie – 31 mai. Cererile se referă la anul şcolar următor.


5.  Ce trebuie să întreprindă şcoala, inspectoratul şcolar şi Minis­terul Educaţiei Naţionale, după luarea la cunoştinţă a cererii?

Potrivit OMEN nr. 4150/13.07.1998, anexa 1, punctul 2/d, şcoala va constitui clasele sau grupele în care se desfăşoară studiul limbii materne, în felul următor:

a.)   studiul se organizează pe clase (15‑25 de elevi) sau pe grupe (7‑15 elevi);

b.)   în cazul în care efectivele de elevi sunt reduse (sub 10 elevi / ciclu), şcoala va notifica inspectoratul şcolar judeţean acest lucru, iar acesta va înainta Ministerului Educaţiei Naţionale spre aprobare solicitarea de constituire a formaţiunilor de studiu sub efectiv;

c.)   în cazul în care efectivele de elevi sunt reduse la mai multe cicluri (de exemplu 3 elevi din clasa I‑a, 3 elevi din clasa a II‑a, 2 elevi din clasa a III‑a), se poate organiza învăţământ simultan, cu respectarea pro­ce­durii de la punctul anterior.

În cazul în care la o şcoală sunt în total sub 7 solicitanţi, şcoala rapor­tează inspectoratului şcolar judeţean situaţia, inspectoratul urmând a pro­pune spre aprobarea M.E.N. modalitatea concretă pentru formarea unor grupe sau clase de studiu al limbii materne la nivel de localitate sau judeţ (reglementarea şi fundamentarea acestui caz special vezi mai jos la I.9.c. Înfiinţarea unor grupe şi clase de studiu al limbii materne la nivel de localitate sau judeţ).

În cazul în care până în 31 mai (termenul pentru depunerea solici­tă­rilor) elevul optase deja pentru un număr mare de discipline opţionale, el va trebui să renunţe la câteva dintre ele în aşa fel încât, cu cele 3‑4 ore de limba maternă (în clasele VI‑VII 4‑5 ore, înglobându‑se aici şi orele de Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale – vezi cap. II. de mai jos), să se încadreze în numărul maxim de ore admis pe săptămână.

6.  Cine va preda disciplina Limba şi literatura maternă?

La clasele I‑IV, orele de limba maternă vor fi predate, de regulă, de învăţători care cunosc limba maternă a elevilor. Învăţătorul clasei are prioritate în predarea acestor ore, dacă este vorbitor de limbă şi aparţine comunităţii respective. Întrucât în şcolile cu predare în limba română orele de limba maternă nu fac parte din norma obligatorie a învăţătorilor, ele vor fi retribuite prin plata cu ora.

În situaţia în care învăţătorul clasei nu cunoaşte sau nu doreşte să predea limba maternă, orele vor fi repartizate unui alt cadru didactic titular al şcolii sau suplinitor, vorbitor de limbă. Orele intră în norma acestuia, în cazul în care nu are norma completă în şcoală, sau sunt retribuite prin plata cu ora, dacă depăşesc obligaţia maximă.

În clasele V‑VIII, în şcolile profesionale şi în licee, orele de limba maternă vor fi predate de profesori de specialitate sau de personal ne­calificat în specialitate, dar care poate face dovada – cu acte sau prin testare – că stăpâneşte bine limba maternă pe care urmează să o predea.

7.  Ce se învaţă la aceste ore?

Studierea limbii materne de către elevii aparţinând diferitelor mino­ri­tăţi naţionale, care frecventează şcoli cu predare în limba română, se face pe baza programelor de învăţământ aprobate de minister, a manualelor şcolare elaborate în baza acestora, ori a manualelor autorizate în confor­mitate cu OMEN nr. 3811/1998.

În studiul limbii materne se va urmări transpunerea în fapt a obiec­tivelor generale şi operaţionale vizate prin reforma învăţământului din România.

Profesorii au dreptul de a selecta din manualele şcolare textele pe care le consideră adecvate nivelului de cunoştinţe al elevilor, recoman­dând pentru lectură suplimentară pe cele care nu pot fi studiate în numărul de ore prevăzut.

8.  Cum sunt evaluaţi elevii?

După exprimarea opţiunii pentru studiul limbii materne, elevii vor susţine un test de evaluare a cunoştinţelor de limbă materne, cu scopul de a stabili exact nivelul de la care se începe predarea.

Evaluarea propriu-zisă din timpul anului şcolar a cunoştinţelor ele­vilor se face în conformitate cu metodologia evaluării. În clasele V‑XII, elevii vor susţine câte o lucrare scrisă pe semestru (teză) la limba ma­ternă.

Susţinerea examenului de capacitate la limba maternă pentru această cate­gorie de elevi rămâne la latitudinea conducerii şcolilor, prin consul­ta­rea obligatorie a părinţilor şi a elevilor în cauză.

În toate cazurile, se are în vedere faptul că unii elevi pornesc de la un nivel minim de cunoaştere al limbii materne.

9.  Cazuri speciale

a.) Minorităţi care nu au limbă literară

În cazul în care elevii aparţin unei minorităţi naţionale care nu are limbă literară, şi a căror limbă este considerată de lingvişti un dialect al unei limbi literare, ei au dreptul să studieze limba literară respectivă, aşa cum se întâmplă în cazul minorităţii germane, compusă din saşi, şvabi ş.a. şi care dintotdeauna învaţă în şcoală limba germană. (Situaţia de faţă se aplică, de exemplu, caraşovenilor, care pot opta, dacă vor, pentru studiul limbii croate, ceangăilor, care pot opta, dacă vor, pentru studiul limbii maghiare, rutenilor, huţulilor ş.a. care pot opta, dacă vor, pentru studiul limbii ucrainene, precum şi tuturor, care consideră că sunt în această situaţie.)

b.) Studiul limbii materne rromani

Avându‑se în vedere specificitatea învăţământului pentru rromi, se vor respecta următoarele prevederi suplimentare:

1. Studiul limbii materne rromani poate începe în orice an de studiu sau în orice moment al anului şcolar, fără condiţionarea existenţei domi­ci­liului stabil în respectiva localitate.

De asemenea, orele de limba rromani pot fi introduse la nivelul ori­cărei clase, inclusiv în cazul elevilor rromi care nu cunosc limba şi do­resc să o studieze, şi în orice moment al anului şcolar.

2. Încadrarea personalului didactic

În condiţiile existenţei unui număr limitat de cadre didactice califica­te de limba rromani, orele de limba maternă rromani vor fi asigurate – în lipsa acestora – de rromi absolvenţi de liceu (cu diplomă de bacalaureat).

În situaţii deosebite, aceste ore pot fi ţinute şi de absolvenţi de liceu, fără diplomă de bacalaureat, sau de absolvenţi a cel puţin 10 clase, remu­nerarea acestora – avându‑se în vedere reglementările financiare în vi­goa­re – putând fi făcută de organizaţii neguvernamentale ce au înscrise între obiectivele lor şcolarizarea rromilor.

3. Evaluarea

– La examenul de capacitate, elevii rromi – în funcţie de dorinţa lor – vor alege sau nu ca probă de concurs suplimentară limba maternă rro­mani.

– La clasele V‑XII, susţinerea tezei semestriale la limba rromani este facultativă.

c.) Înfiinţarea unor grupe de studiu al limbii materne la nivel de localitate sau judeţ

De obicei, studiul limbii materne se asigură la şcoala unde elevul îşi desfăşoară studiile. Însă, în situaţii extreme, în cazul în care la o şcoală numărul total al elevilor care solicită studiul limbii materne este foarte mic (sub 7 elevi), în baza OMEN nr. 4699/14.10.1999 (privind înfiin­ţa­rea de clase de predare a limbii elene), elevii vor fi arondaţi la o şcoală din localitate care face accesibilă frecventarea cursurilor de limbă mater­nă. În cazul în care nici la nivelul localităţii nu se găsesc cel puţin 5‑6 elevi (care să justifice aprobarea de către M.E.N. a unor grupe de studiu a limbii materne), elevii care doresc studierea limbii materne vor putea fi arondaţi la şcoala cea mai apropiată din judeţ, la care se organizează stu­diul limbii materne respective (de exemplu, în cazul elenilor, elevii din şcolile din judeţele Constanţa şi Brăila, precum din municipiul Bucureşti, învaţă limba maternă elenă la câte o şcoală din Constanţa, Brăila şi Bucureşti).

În acest caz special, orele de studiu al limbii materne (3‑4 pe săptă­mână) vor fi efectuate în două zile (2 ore într‑o zi + 1‑2 ore într‑o altă zi). Disciplina se înscrie în catalogul şcolii de provenienţă a elevilor, şi în orarul şcolii. Situaţia şcolară se transmite de către şcoala în care se orga­ni­zează clasele / grupele la şcoala de provenienţă.

d.) Situaţia elevilor care trăiesc în două culturi minoritare

Un caz aparte îl constituie solicitările pentru studiul limbii materne venite din partea elevilor care sunt cuprinşi în învăţământul în limbile minorităţilor naţionale. Aceşti elevi, care de obicei provin din căsătorii mixte şi trăiesc în două culturi minoritare (de exemplu în culturile germa­nă şi maghiară), au dreptul la studiul ambelor limbi. De exemplu, un elev care învaţă într‑o grupă  / clasă cu predare în limba germană, are dreptul să solicite studiul limbii materne maghiare. De asemenea, elevul rrom care învaţă într‑o grupă / clasă cu predare în limba maghiară sau într‑o altă limbă minoritară, are dreptul să solicite studiul limbii materne rro­mani. În acest caz, procedura de acces la studiul limbii materne este identică cu cea a accesului la studiul limbii materne în învăţământul cu predare în limba română (vezi mai sus). Pentru evitarea suprasolicitării elevilor, se aplică prevederile OMEN nr. 3812 din 10.05.1999, cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru gimnaziu şi liceu în învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, art. 1, potrivit căruia grupele şi clasele în cauză „pot funcţiona pe baza unor scheme orare în care numărul maxim de ore pe săptămână să fie echivalent cu numărul maxim de ore pe săptămână prevăzut pentru şcolile cu predare în limba română”, aceasta însemnând că se reduce numărul orelor la decizia şcolii.


II.  Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale

În baza Legii Învăţământului Nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial 606/10.XII.1999, partea I, art. 121, „elevilor aparţinând minori­tăţilor naţionale, care frecventează unităţi cu predare în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale res­pec­tive.” precum şi potrivit OMEN nr. 4796/10.IX.1997, „elevilor aparţi­nând diferitelor minorităţi naţionale care frecventează şcoli cu predare în limba maternă ori studiază în şcoli cu predare în limba română, li se asigură la cerere studiul Istoriei şi tradiţiilor minorităţii ca disciplină de învăţământ.” Solicitând studiul limbii materne, în mod implicit se solicită şi studiul Istoriei şi tradiţiilor minorităţilor.

Formarea grupelor / claselor de studiu al acestei discipline se face ase­mănător cu formarea grupelor / claselor de studiu al Limbii şi literaturii materne (vezi capitolul I. punctul 5 de mai sus).

Potrivit OMEN nr. 3250/12.03.1999 cu privire la aplicarea noilor Planuri-cadru pentru clasele I‑VIII în anul şcolar 1999‑2000, în condiţiile menţinerii învăţământului obligatoriu de opt clase, anexa II, disciplina face parte din trunchiul comun al planurilor-cadru de învăţământ.

Potrivit OMEN nr. 4796/10.IX.1997, „predarea disciplinei Istoria
şi tradiţiile minorităţilor naţionale se va face în limba maternă câte 1 oră / săptămână la clasele a VI‑a şi a VII‑a, pentru toate minorităţile naţionale”, aceasta însemnând că orice elev din clasele a VI‑a şi a VII‑a, care studiază disciplina Limba şi literatura maternă, va studia automat şi disciplina Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale.

III.  Religia

Conform OMEN nr. 4646/23.IX.1998, punctul f.) „pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, religia va fi predată în limba maternă a elevilor. Uniunile şi reprezentanţii confesiunilor sunt invitaţi să contribuie la asigurarea personalului specializat. În şcolile cu predare în limba română această prevedere se aplică în cazul elevilor care studiază disciplina Limba şi literatura maternă. În acest caz, nu mai este nevoie de nici o cerere suplimentară din partea părinţilor. Şcoala are obligaţia de a lua legătura cu confesiunile pentru asigurarea personalului calificat.


IV.  Dispoziţii finale

1. Inspectoratele şcolare judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pre­cum şi conducerile de şcoli vor aduce la cunoştinţa părinţilor şi a elevilor de diverse etnii prezenta Metodologie, şi o vor afişa permanent în loc vizibil şi protejat, pentru ca aceştia să poată beneficia – în cunoştinţă de cauză – de drepturile pe care le au.

2. În conformitate cu prevederile legale, directorii de şcoli au obli­ga­ţia să comunice din timp inspectoratelor şcolare judeţene de care aparţin necesarul de manuale pentru limba maternă, având permanent în vedere regimul special de tipărire (o dată la patru ani pentru fiecare titlu), în cazul tirajelor reduse.

3. Inspectoratele şcolare judeţene şi unităţile şcolare au obligaţia de a asigura cartea şcolară pentru minorităţi, transmiţând corect şi la timp ne­ce­sarul de manuale.

4. Direcţia Generală Învăţământ pentru Minorităţi Naţionale din ca­drul Ministerului Educaţiei Naţionale – prin inspectorii săi de specialitate – acordă sprijin în derularea corectă şi eficientă a procesului de învăţare a limbilor materne ale minorităţilor naţionale prin colaborare cu toţi fac­torii responsabili şi interesaţi din reţeaua învăţământului şi din afara acesteia.

5. Prezenta Metodologie, elaborată în spiritul aplicării legislaţiei în vigoare, reprezintă un cadru pentru implementarea neîntârziată de către întreaga reţea şcolară din România a măsurilor pozitive pe care Minis­terul Educaţiei Naţionale şi le asumă.

 

Director General

László Murvai


 

 

 

E.  Ordine  ale  ministrului  privind învăţământul pentru minorităţi  naţionale

 

 

 

 

 

 

 

Opis:

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3031/2002

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3342/2002

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3229/2002

-    Lansarea proiectului „Manuale de liceu pentru minorităţi naţionale”

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3638/2001

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3670/2001

-    Notificare nr. 30303/2001

-    Notificare nr. 30706/2001

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4318/2001

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4319/2001

-    Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4320/2001

-    Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3084 / 2000

-    Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3113 / 2000

-    Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3294 / 2000

-    Notificare nr. 27804 / 2000

-    Notă nr. 28260 / 2000



ORDIN
Nr. 3031 din 11.01.2002

privind criteriile generale de organizare şi desfăşurare
a admiterii în învăţământul superior de stat
pentru anul universitar 2002/2003

 

 

În temeiul art. 57, 58, 59, 60, 65, 89, 92 şi 141, lit. f) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Potrivit art. 108, alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare;

În baza Legii nr. 441/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2000 privind învăţământul universitar şi postuniver­sitar de stat cu taxă;

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 23/2001, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1011/2001 privind organizarea şi funcţiona­rea învăţământului la distanţă şi a învăţământului cu frecvenţă redusă în instituţiile de învăţământ superior,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării

emite:

Art. 1.  Se aprobă criteriile generale privind organizarea şi desfăşu­rarea admiterii în învăţământul superior de stat pentru anul universitar 2002/2003.

Art. 2.  Admiterea se organizează numai de instituţiile de învăţământ superior care au în structură specializări acreditate şi specializări autori­zate să funcţioneze provizoriu, potrivit Hotărârilor de Guvern în vigoare.

Art. 3.  Candidaţii la admitere în învăţământul superior sunt absol­venţi de liceu cu diplomă de bacalaureat.

Art. 4.  Un candidat declarat admis poate urma o singură specializare pe loc finanţat de la bugetul de stat, pentru durata normală de studii. Candidatul admis la mai multe specializări pe locurile fără taxă este obligat să opteze pentru specializarea la care doreşte să fie finanţat de la bugetul de stat, la o singură instituţie de învăţământ superior.

Art. 5.  Studenţii din instituţiile de învăţământ superior particular acre­­ditate sau autorizate admişi pe locurile finanţate de la bugetul de stat în învăţământul superior pot beneficia de recunoaşterea perioadelor de stu­dii efectuate, în conformitate cu prevederile stabilite de senatul uni­ver­sitar.

Art. 6.  Absolvenţii cu diplomă de licenţă/absolvire ai învăţământului superior particular au dreptul să urmeze o a doua specializare în insti­tuţiile de învăţământ superior de stat, în condiţiile stabilite de lege şi de Carta universitară.

Art. 7.  Absolvenţii cu diplomă de licenţă, respectiv diplomă de ab­sol­vire, pot fi admişi şi pot urma o a doua specializare în regim cu taxă, în învăţământul de lungă durată, respectiv în învăţământul de scurtă durată, în condiţiile stabilite în Carta universitară a fiecărei instituţii de învăţământ superior, aceştia având obligaţia să declare la înscriere dacă au urmat o altă specializare şi perioada în care au fost susţinuţi financiar de la bugetul de stat.

Art. 8.  Senatele universitare stabilesc condiţiile în care absolvenţii învăţământului universitar de scurtă durată pot continua studiile în învă­ţământul de lungă durată sau pot urma a doua specializare în învăţă­mân­tul superior de scurtă durată, în limita locurilor aprobate, cu respectarea legii.

Art. 9.  Candidaţii admişi la a doua specializare în învăţământul su­pe­rior de stat pot urma studiile astfel:

a) dacă prima specializare a fost făcută în regim fără taxă, cea de a doua specializare va fi în regim cu taxă;

b) dacă prima specializare a fost făcută în regim cu taxă în învăţă­mântul de stat, cea de a doua specializare poate fi făcută în regim fără taxă, dacă sunt satisfăcute cerinţele admiterii.

Art. 10.  Organizarea admiterii este de competenţa fiecărei instituţii de învăţământ superior şi se face pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Senatele universitare vor elabora propriile criterii privind organizarea şi desfăşurarea admiterii pentru anul universitar 2002/2003 şi le vor face publice până la data de 15 februarie 2002.

Art. 11.  Pentru toate formele de învăţământ superior acreditat şi auto­rizat (zi, seral, frecvenţă redusă, învăţământ la distanţă), admiterea în anul I de studii se poate desfăşura în perioada iulie 2002 - septembrie 2002.

Art. 12.  Se recomandă organizarea admiterii pe bază de examen. Media la examenul de bacalaureat sau rezultatele obţinute de candidaţi în liceu, la disciplinele stabilite de consiliile facultăţilor şi senatele univer­sitare, pot fi luate în considerare potrivit criteriilor proprii de admitere.

Art. 13.  Candidaţii pot susţine probele de admitere în limba în care au fost studiate în liceu disciplinele respective.

Art. 14.  Locurile finanţate de la bugetul de stat, aprobate de Guvern pentru anul universitar 2002/2003, se repartizează pe instituţii de învă­ţă­mânt superior prin ordin al ministrului.

Art. 15.  Conform Legii 441/2001 în învăţământul superior de stat se poate organiza şi funcţiona învăţământ cu taxă, iar numărul de locuri propus anual de senatul universitar, în funcţie de capacitatea de şcolari­zare a instituţiei, se aprobă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Art. 16.  Pentru înscrierea la admitere, candidaţii vor completa o ce­re­re de înscriere la care se anexează fotografii tip buletin de identitate şi următoarele acte:

– diploma de bacalaureat sau diploma echivalentă cu aceasta;

– certificatul de naştere, în copie legalizată;

– adeverinţă medicală tip;

– adeverinţă din care să rezulte calitatea de student (pentru studenţii care urmează o a doua specializare);

– diploma de licenţă sau diploma echivalentă cu aceasta, precum şi diploma de absolvire, în original sau copie legalizată, pentru cei care doresc să urmeze o a doua specializare;

– alte acte stabilite prin regulamentul propriu al instituţiilor de învă­ţământ superior.

Art. 17.  Candidaţii care au promovat examenul de bacalaureat în sesiunea iunie-iulie 2002 pot prezenta la înscriere, în locul diplomei de bacalaureat, adeverinţa eliberată de liceu, în care se menţionează atât media generală, cât şi notele obţinute la probele susţinute. La cerere, liceele vor elibera absolvenţilor şi foaia matricolă.

Art. 18.  Dosarele candidaţilor respinşi sau ale celor care renunţă la şcolarizare se restituie acestora, la cerere, pe baza actelor de identitate, potrivit calendarului stabilit de fiecare universitate.

Art. 19.  Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candi­daţi, potrivit legii, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în cuantumul lor fiind incluse şi activităţile aferente analizării contestaţiilor depuse în termen legal.

Cuantumul taxelor de înscriere la admitere este stabilit de senatele in­stituţiilor de învăţământ superior. Prin regulamentele proprii de admitere, senatele instituţiilor de învăţământ superior pot prevedea, pentru anumite categorii de candidaţi, scutire de la plata taxelor respective. Copiii perso­nalului didactic sunt scutiţi de la plata taxelor de înscriere la admiterea în învăţământul superior.

Art. 20.  Cuantumul taxei pentru locurile de studiu cu taxă se stabileşte de senatul fiecărei instituţii de învăţământ superior în funcţie de costurile specifice şcolarizării. Cuantumul taxei se anunţă candidaţilor cu cel puţin 15 zile înainte de începerea admiterii. Numărul locurilor de studiu cu taxă se anunţă odată cu numărul locurilor fără taxă.

Statutul de student cu taxă se păstrează, de regulă, pe întreaga durată de şcolarizare. Cuantumul taxei pentru fiecare an de studiu se anunţă cu cel puţin 15 zile înainte de începerea anului universitar.

Statutul de student fără taxă se păstrează, potrivit legii, pentru o durată de şcolarizare egală cu durata normală a studiilor la specializarea respectivă.

Art. 21.  Admiterea în învăţământul superior se face strict în ordinea descrescătoare a mediilor generale (sau a numărului de puncte) obţinute de candidaţi.

Criteriile de departajare a candidaţilor trebuie să fie aduse la cu­noştinţa candidaţilor, în timp util, odată cu celelalte date referitoare la admitere.

Art. 22.  Media minimă de admitere nu poate fi mai mică decât 5 (cinci) sau decât un număr de puncte echivalent cu aceasta.

Mediile generale (punctajele) obţinute de candidaţi la admitere sunt valabile pentru stabilirea ordinii de clasificare numai la instituţia, facul­tatea, şi, după caz, specializarea la care aceştia au candidat, potrivit regulamentelor proprii de admitere ale fiecărei universităţi şi în confor­mitate cu opţiunile menţionate de candidaţi în cererea de înscriere.

Art. 23.  Pentru fiecare sesiune de admitere, studenţii acceptaţi pentru locurile de studiu cu taxă se stabilesc din rândul candidaţilor la admitere situaţi sub ultimul admis pe locurile finanţate de la bugetul de stat, în ordinea descrescătoare a clasificării lor, făcută pe baza criteriilor de admitere, şi la solicitarea scrisă a candidaţilor, în termenul stabilit de senatul universitar.

Art. 24.  La afişarea rezultatelor admiterii, candidaţii declaraţi admişi care au solicitat la înscriere şcolarizarea la forma de învăţământ seral sau cu frecvenţă redusă pot fi înscrişi la una din aceste forme de învăţământ, dacă în structura instituţiei este prevăzută această posibilitate de şcola­rizare şi dacă numărul de candidaţi permite alcătuirea unei formaţii de studiu. Învăţământul la distanţă şi cel cu frecvenţă redusă pot fi organi­zate numai cu respectarea legii.

Art. 25.  Rezultatele admiterii, verificate şi aprobate de Comisia de admitere, se aduc la cunoştinţa celor interesaţi, prin afişare, specifi­cân­du‑se ora şi data afişării.

Art. 26.  În baza autonomiei universitare, instituţiile de învăţământ superior organizatoare ale admiterii sunt singurele în măsură să decidă asupra temeiniciei contestaţiilor, care se depun în maximum 48 ore, înce­pând cu ora şi data afişării rezultatelor sesiunii de admitere.

Art. 27.  Se aprobă criteriile generale privind candidaţii care au ob­ţinut performanţe recunoscute în concursuri internaţionale şi care au dreptul să fie înmatriculaţi fără admitere, în cadrul numărului de locuri alocate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în următoarele condiţii:

a) La specializări corespunzătoare disciplinelor la care au fost di­stinşi, absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat care au obţinut:

– distincţii la olimpiadele şcolare internaţionale şi la concursuri ar­tistice internaţionale, în cel puţin unul din ultimii doi ani de studiu (2000/2001, 2001/2002);

b) La facultăţile de educaţie fizică şi sport, absolvenţii de liceu cu bacalaureat care au obţinut următoarele performanţe sportive:

– locurile I, II, III la Jocurile Olimpice, campionatele Mondiale şi Campionatele Europene (seniori, tineret, juniori). Lista nominală a acestor performeri, distincţia obţinută, precum şi facultatea şi speci­a­lizarea pentru care optează se comunică oficial Ministerului Educaţiei şi Cercetării de către Ministerul Tineretului şi Sportului.

Art. 28.  Candidaţii care au obţinut performanţe recunoscute în con­cursuri naţionale sau pe grupe de ţări pot fi înmatriculaţi fără admitere, în cadrul numărului de locuri alocate de către Ministerul Educaţiei şi Cerce­tării în următoarele condiţii:

a) La specializări corespunzătoare disciplinelor la care au fost di­stinşi, absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat care au obţinut:

– premiile I, II, III la concursurile şcolare la nivel naţional sau pe grupe de ţări, recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în cel puţin unul din ultimii doi ani de studiu (2000/2001, 2001/2002);

– premiile I, II, III la olimpiadele şcolare la nivel naţional sau pe grupe de ţări în anii 1998/1999 şi/sau 1999/2000, la disciplinele care se studiază în clasele IX, X.

b) La facultăţile de educaţie fizică şi sport, absolvenţii de liceu cu bacalaureat care au obţinut următoarele performanţe sportive:

– premiile I, II, III la concursurile sportive la nivel naţional sau pe grupe de ţări în cel puţin unul din ultimii doi ani de studiu (2000/2001, 2001/2002);

c) Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti şi facultăţile de Educaţie Fizică şi Sport din ţară sunt autorizate să stabi­lească reguli de înscriere, fără susţinerea admiterii, pe locuri cu taxă de studiu şi pentru:

– locurile IV, V, VI la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene (seniori, tineret, juniori);

– sportivii calificaţi cu jocurile sportive (seniori, tineret, juniori) la turneele finale ale Jocurilor Olimpice, Campionatelor Mondiale şi Cam­pi­o­natelor Europene.

Sportivii care au obţinut performanţele respective pe timpul studiilor gimnaziale şi/sau liceale beneficiază de facilităţile respective pe timpul studiilor gimnaziale şi/sau liceale beneficiază de facilităţile de mai sus, într‑o perioadă de maximum trei ani de la absolvirea liceului.

Art. 29.  Senatele universitare sunt autorizate, în baza autonomiei universitare, să stabilească, pe baza listelor de concursuri naţionale şi internaţionale aprobate prin ordin al ministrului, concursurile relevante pentru instituţia respectivă, care vor fi anunţate prin regulamentele proprii de admitere. Absolvenţii de liceu care se înscriu în categoriile de mai sus se vor adresa cu cereri scrise conducerilor instituţiilor de învăţă­mânt superior care vor decide asupra solicitărilor acestora.

Art. 30.  Olimpicii cu performanţe recunoscute în concursurile inter­naţionale, care fac parte din categoriile de la punctul 26 din prezentele Criterii generale pot fi susţinuţi de la buget pentru a urma două spe­ci­a­li­zări pentru care sunt îndeplinite condiţiile de înmatriculare fără admitere.

Art. 31.  Până la data de 1 octombrie 2002 instituţiile de învăţământ superior vor comunica Ministerului Educaţiei şi Cercetării listele nomi­nale ale olimpicilor acceptaţi, menţionând specializarea/specializările la care aceştia sunt admişi, precum şi concursul/olimpiada la care au fost câştigători şi anul obţinerii premiului.

Art. 32.  Pe data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4400/30.08.2000 privind crite­riile generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul superior de stat din anul 2001 şi Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5081/01.07.1999 cu privire la continuarea studiilor în învăţământul superior de scurtă durată (colegii universitare) de către absolvenţii de şcoli postliceale, precum şi orice alte prevederi contrare acestuia.

Art. 33.  Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de către Direcţia Generală pentru Coordonarea Învăţământului Superior şi instituţiile de învăţământ superior de stat.

Art. 34.  Prezentul Ordin va fi transmis instituţiilor de învăţământ superior de stat.

 

                                                       Ministru,

                                          Ecaterina Andronescu

ORDIN
Nr. 3342 din 11.03.2002

privind aplicarea curriculumului naţional
în anul şcolar 2002‑2003

 

 

În temeiul art. 128 (1) şi ale art. 141 lit. c) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În temeiul H.G. nr. 23/2001, privind organizarea şi funcţionarea Mini­sterului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările ulterioare,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării

emite prezentul ordin:

Art. 1.  (1) În anul şcolar 2002‑2003, se aplică, pentru învăţământul obli­­ga­toriu, Planul cadru de învăţământ pentru clasele I – a VIII‑a, apro­bat prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3638/11.04.2001.

(2) În anul şcolar 2002‑2003, se aplică, pentru învăţământul special, cla­sele I – a VIII‑a, planul-cadru de învăţământ aprobat prin ordinul mini­strului educaţiei naţionale nr. 4323/1998.

(3) În anul şcolar 2002‑2003, se aplică, pentru învăţământul special integrat din şcolile şi clasele aflate în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor, planul-cadru aprobat prin ordinul mini­strului educaţiei şi cercetării nr. 3529/2001.

Art. 2. (1) În anul şcolar 2002‑2003, se aplică pentru învăţământul liceal, forma de învăţământ de zi, Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele a IX‑a – a XII‑a, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3670/17.04.2001.

(2) Pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea educa­tor-învă­ţător, se aplică, pentru clasa a IX‑a, Planul-cadru de învăţământ aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3670/17.04.2001.

(3) Pentru filiera vocaţională, profilul pedagogic, specializarea edu­cator-învăţător, clasele a X‑a – a XIII‑a, vor fi aprobate prin ordin de ministru Planuri-cadru specifice acestei specializări.

Art. 3.  În anul şcolar 2002-2003, se aplică pentru învăţământul liceal seral, clasele a IX‑a – a XII‑a, Planurile-cadru de învăţământ aprobate prin Ordinul Ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3680/18.04.2001.

Art. 4.  Clasele a XIII‑a din învăţământul liceal funcţionează în continuare, în anul şcolar 2002-2003, conform planului de învăţământ pentru învăţământul liceal aprobat prin ordinul ministrului învăţă­mân­tului nr. 4634/03.08.1995, ordinul ministrului învăţământului şi ştiinţei nr. 8325/1990 şi ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4150/1998.

Art. 5. (1) La clasele I – a XII‑a se aplică, în anul şcolar 2002-2003, noile programe şcolare, descongestionate conform prevederilor ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3915/2001.

(2) La clasele a XIII‑a se aplică, în continuare, programele şcolare corespunzătoare planurilor de învăţământ menţionate la art. 4.

Art. 6. (1) În învăţământul profesional (şcoli profesionale) se aplică, ­n anul şcolar 2002-2003, planurile cadru şi programele şcolare valabile în anul şcolar 2001-2002, aprobate prin ordinele de ministru prezentate în anexă, parte integrantă a prezentului ordin.

(2) În învăţământul profesional (şcoli de ucenici) se aplică, în anul şco­lar 2002-2003, planurile-cadru aprobate prin ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4277/2000.

(3) În învăţământul profesional special se aplică, în anul şcolar 2002-2003, planurile-cadru aprobate prin ordinul ministrului educaţiei naţio­nale nr. 3796/1999.

Art. 7. (1) În anul şcolar 2002-2003, orele de laborator pentru disci­plinele Informatică, Tehnologia informaţiei şi Informatică – tehnologii asistate de calculator se desfăşoară cu clasa întreagă.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) clasele de matematică infor­ma­tică – intensiv informatică, la care orele de laborator se desfăşoară pe grupe.

(3) În anul şcolar 2002-2003, orele de instruire practică din învăţă­mântul liceal, filiera tehnologică, se desfăşoară conform O.M.E.C. nr. 3592/2001, cu excepţia art. 6 (1) care se abrogă.

(4) În anul şcolar 2002-2003, orele de instruire practică din învăţămân­tul profesional (şcoli de ucenici şi şcoli profesionale) şi din învăţământul liceal, filiera tehnologică, se desfăşoară cu clasa întreagă, cu condiţia asigurării unui loc de muncă echipat corespunzător pentru fiecare elev.

(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) cele 75 de unităţi şcolare care au fost cuprinse în programul Phare Vet RO 9405 şi care organi­zează învăţământ profesional şi liceal.

Art. 8.  Direcţia Generală pentru Învăţământ Preuniversitar, Direcţia Generală pentru Învăţământul în Limbile Minorităţilor, Direcţia Generală pentru Evaluare, Prognoze şi Dezvoltare, inspectoratele şcolare şi unită­ţile de învăţământ preuniversitar vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

 

                                                       Ministru,

                                          Ecaterina Andronescu


ORDIN
Nr. 3229 din 25.02.2002

privind producţia de manuale şcolare
pentru învăţământ liceal

 

 

În temeiul art. 128 (2) şi ale art. 141 lit. e) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În temeiul H.G. nr. 23/2001, privind organizarea şi funcţionarea Mini­sterului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările ulterioare,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării

dispune:

Art. 1.  Se aprobă procedura şi criteriile de evaluare a manualelor pentru învăţământ liceal, pentru anul şcolar 2002/2003, prevăzută în Anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2.  Se aprobă Calendarul de lucru privind aprobarea manualelor pentru învăţământ liceal, prevăzut în Anexa nr. 2, care face parte inte­grantă din prezentul ordin.

Art. 3.  Se aprobă lista cu disciplinele pentru care se vor elabora manuale pentru învăţământul liceal pentru anul 2002/2003, prevăzută în Anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4.  Direcţia Generală pentru Învăţământul Preuniversitar, Consi­liul Naţional de Evaluarea şi Difuzarea Manualelor şi inspectoratele şcolare vor aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

 

                                                       Ministru,

                                          Ecaterina Andronescu

 


Anexa nr. 1

 

Procedura şi criteriile de evaluare a manualelor pentru învăţământul liceal

 

Capitolul I.  Procedura de evaluare

 

Art. 1. (1)  Până la datele prevăzute în Anexa nr. 2, editurile vor depune o singură ofertă/poziţie, la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în zece exemplare, printate sau tipărite, ale manuscrisului tehnoredactat al întregului manual propus spre aprobare, precum şi manualul pe suport electronic.

(2)  Manuscrisul va fi prezentat alb/negru, mai puţin primele opt pagini, începând cu prima lecţie, care vor fi prezentate color. Paginile color vor fi tipărite în două sau în patru culori, după caz. Editurile nu vor prezenta un număr mai mare sau mai mic de 8 pagini color. Primele 25% pagini ale manuscrisului, începând cu prima lecţie, vor fi ilustrate. Procentul de 25% din numărul total de pagini se va rotunji la cel mai apropiat întreg. Restul de 75% pagini din manuscris va conţine sugestii de imagini. Cele 25% pagini ilustrate vor include cele 8 pagini color. Restul de pagini din cele 25% pagini ilustrate vor fi în mod obligatoriu alb/negru.

Forma de prezentare a manualului – format pe hârtie – este:

·       Materialul trebuie să fie legat (capsat sau încopciat sau cu spirală sau cu termoclei sau cusut cu aţă)

·       Materialul trebuie să fie depersonalizat (fără numele editurii, fără sigle, fără numele autorilor, fără semne particulare etc.)

·       Paginile trebuie să fie numerotate

·       Pe prima pagină se va scrie denumirea materiei şi anul de studiu (ex. „Limba şi literatura română clasa a XII‑a”), precum şi numărul total de pagini

Se acceptă manuscrisul tipărit sau printat cu imprimanta laser sau jet de cerneală.

(3)  Manualul pe suport electronic va fi pus sub extensie PDF şi va fi prezentat la fel ca versiunile printate sau tipărite.

·       Fiecare editură va preda un CD original şi o copie de siguranţă

·       Pe coperta CD‑ului şi pe CD va fi scris numele editurii

·       Fişierele PDF vor fi localizate în rădăcina CD‑ului (nu în sub-directoare)

·       Fişierele PDF nu vor fi protejate la scriere sau citire

·       Numele fişierelor vor fi alcătuite din codul manualului format din exact trei cifre (vezi anexa 3) şi numele editurii, despărţite de exact un spaţiu (de ex. „011 Editura_X.pdf”)

·       Fişierele PDF vor prezenta manualul exact la fel ca versiunile printate sau tipărite

·       Manualul trebuie să fie depersonalizat (fără numele editurii, fără nu­me­le autorilor, fără sigle, fără semne particulare etc.)

·       Paginile trebuie să fie numerotate

·       Pe prima pagină va scrie denumirea materiei şi anul de studiu (ex. Limba şi literatura română clasa a XII‑a), precum şi numărul total de pagini

În cazul în care o editură participă pentru mai multe manuale, se pot grupa fişierele mai multor manuale pe un singur CD.

Art. 2. (1)  Ministerul Educaţiei şi Cercetării stabileşte un număr de evaluatori din mai multe judeţe ale ţării, inclusiv municipiul Bucureşti, dintre cadrele didactice de prestigiu, care nu au fost autori de manuale în ultimii 3 ani şcolari.

(2)  Evaluatorii primesc manualele legate pe format hârtie, le studiază şi le acordă punctaje conform criteriile anexate. Evaluarea se face prin vot pe Internet în conformitate cu o procedură stabilită de MEC.

(3)  Toate manualele de la o disciplină se evaluează de către aceiaşi evaluatori.

Art. 3. (1)  Fiecare manual este apreciat prin acordarea unui punctaj de la 0 la 100.

(2)  Din totalul de 100 de puncte se acordă:

a)     maxim 60 de puncte se acordă pentru conţinut; sunt admise la evaluarea de preţ manualele care primesc cel puţin 45 de puncte.

b)    maxim 40 de puncte se acordă pentru preţ; sunt admise la evalua­rea finală manualele care primesc cel puţin 30 puncte pentru preţ.

(3)  Se aprobă manualele de liceu care au obţinut cel puţin 80 de puncte.

(4)  Celelalte manuale sunt considerate respinse.

Art. 4. (1)  Rezultatele evaluării sunt centralizate, analizate şi verifi­ca­te de către Consiliul Naţional pentru Evaluarea şi Difuzarea Manuale­lor (C.N.E.D.M.) şi consemnate într‑un raport.

(2)  Raportul întocmit de către C.N.E.D.M. se înaintează spre a fi apro­bat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.

Art. 5. (1)  Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării având ca anexe listele cu manualele aprobate şi manualele respinse se comunică editu­ri­lor de către C.N.E.D.M.

(2)  Rezultatele evaluării cuprinse în ordinul menţionat la alin. (1) pot fi contestate la sediul C.N.E.D.M., în termen de 4 zile de la comunicare.

Art. 6.  Contestaţiile privind manualele pentru învăţământul liceal se soluţionează în termen de 3 zile de la încheierea termenului de depunere a contestaţiilor, de către comisii formate din 3 membri, pentru fiecare disciplină, numite prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.

Art. 7.  Rezultatele contestaţiilor sunt cuprinse într‑un raport care se înaintează de către C.N.E.D.M., spre aprobare, ministrului educaţiei şi cercetării.

Art. 8.  În situaţia în care, după aprobarea manualului, se constată, prin diverse modalităţi, că acesta nu respectă criteriile pe baza cărora a fost aprobat, prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării se dispune retragerea manualului.

 

Capitolul II.
Criterii de evaluare a manualelor pentru liceu

 

Art. 9.  Manualele şcolare sunt evaluate având în vedere doi indica­tori cu următoarele ponderi:

a) calitatea conţinuturilor şi realizarea tehnică: maximum 60 de puncte;

b) preţ: maximum 40 de puncte; la manualele pentru limbi străine, se vor preciza materialele auxiliare. În situaţia în care există materiale auxi­liare indispensabile, fără de care manualul nu poate fi folosit, preţul acestora va fi inclus în preţul manualului.

Art. 10.  Criteriile privind calitatea conţinutului şi realizarea tehnică sunt:

a) Criterii privind conţinuturile (28 de puncte):

1. Conformitatea cu programa şcolară aprobată de MEC.

2. Respectarea conţinutului ştiinţific.

3. Selecţia temelor tratate şi importanţa acordată acestora în confor­mitate cu stadiul actual al gândirii ştiinţifice asupra naturii problemelor studiate, cauzelor lor, efectelor lor şi eventualele lor soluţii.

4. Ordonarea temelor şi reprezentarea coerentă a elementelor esen­ţiale ale acestora.

5. Ierarhizarea cunoştinţelor pe grade de dificultate.

6. Informaţia ştiinţifică din surse autorizate şi verificabile; teoriile, generalizările sau interpretările importante sau controversate susţinute prin demonstraţii, cu referire la poziţii diferite, relevante pentru contura­rea controversei.

7. Documentaţia vizuală precisă şi în concordanţă cu informaţiile con­ţi­nute în textul manualului.

8. Corectitudinea exprimării, adecvarea la terminologia disciplinei şi la puterea de înţelegere a elevilor.

9. Pe baza cunoştinţelor cuprinse în manual să fie realizate aplicaţii practice legate de viaţă.

10. Propunerea unor teste/teme pentru evaluarea competenţelor do­bân­dite de elevi în urma parcurgerii unui set de lecţii, ordonate pe grade de dificultate şi concretizate pe aplicaţii practice.

b) Criterii privind concepţia didactică şi metoda pedagogică (28 de puncte):

1. Promovarea unor strategii didactice eficiente.

2. Realizarea unui demers didactic logic, cu legături între ceea ce se ştie şi ceea ce se învaţă.

3. Adecvarea manualului la vârsta elevilor şi la nivelul cunoştinţelor deja dobândite.

4. Contribuţia manualului la stimularea creativităţii şi gândirii critice.

5. Contribuţia manualului la dezvoltarea capacităţii elevului de a apli­ca şi a adapta informaţiile dobândite.

6. Contribuţia manualului la dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi învăţare permanentă.

7. Încurajarea demersului intelectual independent al elevului.

8. Motivarea elevului pentru lucrul în echipă.

9. Evitarea stereotipiei şi a prejudecăţilor.

10. Prezentarea experimentelor, experienţelor şi a exemplelor, ori de câte ori acestea pot ajuta la înţelegerea mai bună a conţinutului şi la apro­pierea cunoştinţelor de viaţa concretă.

c) Criterii privind mesajul manualului (4 puncte):

1. Manuale adecvate cerinţelor unei educaţii pentru o societate demo­cra­tică.

2. Mesajul manualului compatibil cu Constituţia României, cu princi­piile unei societăţi democratice, cu drepturile universale ale omului şi ale popoarelor.

Nu vor fi aprobate manualele care transmit mesaje de incitare la violenţă, mesaje extremist-naţionaliste, rasiste care propagă into­leranţa sau alte categorii de mesaje incompatibile cu Constituţia României, cu valorile şi principiile unei societăţi democratice şi ale unui stat de drept.

d) Criteriile privind realizarea tehnică (specificaţiile sunt minime şi obligatorii şi se evaluează de o comisie de specialişti):

Se stabilesc următoarele specificaţii minime:

– Numărul de pagini este calculat după formatul 23,5 × 16,5.

În cazul în care se optează pentru alt format, numărul de pagini se calcu­lează astfel:

Nminim, unde L1 descrie noul format.

Valoarea lui N se va rotunji la multiplul lui 16 cel mai apropiat.

– Numărul de pagini este de la 2 la 6 pagini/oră.

– Modul de legare a manualului este capsat, sau lipit cu termoclei, sau cusut cu aţă, sau încopciat, sau cu spirală.

– Se foloseşte hârtie offset – alb 80%, 70 g/mp pentru text şi carton alb 230 g/mp pentru copertă.

– Ilustraţiile şi numărul de culori utilizate sunt lăsate la dispoziţia editurilor. În stabilirea punctajului se ţine seama de calitatea desenelor şi de utilizarea raţională a culorilor.

Art. 11.  Punctajul pentru preţ se calculează după următoarea for­mulă:

P = 40 pct


Lansarea proiectului

Manuale de liceu pentru minorităţi naţionale

 

 

În conformitate cu atribuţiile ce revin Ministerului Informaţiilor Publi­ce potrivit H.G. 13/2001, precum şi cu capitolul privitor la relaţiile inter­etni­ce şi protecţia minorităţilor naţionale din Programul de guver­nare, Departamentul pentru Relaţii Interetnice din cadrul ministerului îşi pro­pune să sprijine cele mai bune proiecte care vizează asigurarea necesa­rului de manuale pentru elevii de liceu care urmează diferite forme de învăţământ în limba maternă sau care studiază limba maternă în şcolile cu predare în limba română.

Manualele pentru învăţământul liceal nu sunt subvenţionate de la bu­getul de stat, ci se realizează pe criterii comerciale şi se achiziţionează după principiile pieţei libere. Beneficiarii acestor manuale fiind un număr redus de elevi, tirajele sunt mici, iar preţurile extrem de mari. Astfel elevii care studiază în limbile minorităţilor sunt dezavantajaţi faţă de colegii lor care studiază în limba română.

Departamentul pentru Relaţii Interetnice îşi propune să lanseze, începând cu acest an, un program de finanţare a manualelor pentru învă­ţământul liceal în limbile minorităţilor, în ideea de a contribui la înde­părtarea acestei forme de discriminare a elevilor aparţinând minorităţilor naţionale. În măsura în care programul va avea rezultate bune în anul 2002, este posibil ca el să continue şi în ceilalţi ani.

Obiective

Programul de finanţare a manualelor pentru învăţământul liceal ur­mă­reşte:

– să atenueze problema lipsei de manuale la clasele care studiază lim­ba maternă/în limba maternă;

– să contribuie la dezvoltarea învăţământului în limba maternă, prote­jând astfel patrimoniul lingvistic al României.

Parteneri

Proiectele vor fi iniţiate de organizaţiile minorităţilor naţionale care beneficiază de structuri de învăţământ cu predare integrală sau parţială în limba maternă la nivel liceal.

Solicitanţii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

– să fie persoane juridice;

– să fie direct responsabili cu pregătirea şi coordonarea proiectului şi să nu activeze ca intermediari;

– să acopere din surse proprii sau cu ajutorul altor parteneri minimum 10% din costurile proiectului.

Sprijinul financiar oferit

Proiectele selectate vor beneficia de finanţare din bugetul alocat Ministerului Informaţiilor Publice pe anul în curs. Limita maximă de finanţare va fi de 300.000.000 lei.

Tipuri de activităţi

– Editare şi tipărire manuale de limbă maternă noi pentru şcoli cu limba de predare maternă. Acest tip de proiect va avea prioritate.

– Editare, traducere şi tipărirea manualelor noi de liceu destinate elevilor minoritari care studiază în unităţi de învăţământ cu predare integrală în limba maternă sau de studiul limbii materne în şcoli cu predare în limba română;

– Reeditare şi retipărire manuale alternative elaborate anterior.

Criterii de eligibilitate

Finanţatorul va avea în vedere următoarele criterii de eligibilitate:

– conţinutul şi calitatea proiectului;

– dacă manualul are avizul MEC;

– aria de acoperire şi impactul asupra publicului;

– tipurile de cheltuieli ce pot fi efectuate de instituţia finanţatoare con­form prevederilor legale.

Termen de depunere

Proiectele vor fi transmise Departamentului pentru Relaţii Interetnice (D.R.I.) până la data de 1 septembrie 2002 şi se vor centraliza la Secreta­riatul Comisiei de jurizare instituite la acest nivel.

Răspunsul în privinţa finanţării va fi comunicat iniţiatorilor în maxi­mum 30 zile de la data depunerii proiectului.

Detalii

Cererile de finanţare trebuie să fie elaborate pe un formular special care va fi solicitat persoanei de contact menţionate mai jos. Cererile vor purta semnătura şi ştampila iniţiatorului şi vor fi însoţite de datele spe­cificate în formular şi de documentaţia tehnică pe baza căreia a fost dimensionat devizul de cheltuieli.

Dosarele se trimit prin poştă sau se depun la secretariatul Departa­mentului pentru Relaţii Interetnice într‑un singur exemplar original.

Adresa este:

Departamentul pentru Relaţii Interetnice,

Str. Smârdan nr. 3, Sector 3, Bucureşti

Persoana de contact:

Pentru detalii în privinţa elaborării proiectelor şi a întocmirii dosa­ru­lui de finanţare:         Carmen Constantinescu, Direcţia Asistenţă Programe

                         tel. 313 33 62, fax. 313 35 82,

                         e-mail: carmen.constantinescu@publicinfo.ro


ORDIN

Nr. 3638 din 11.04.2001

 

Cu privire la aplicarea Planului-cadru de învăţământ pentru clasele I-VIII în anul şcolar 2001-2002

 

 

Ţinând seama de faptul că planul de învăţământ este o componentă reglatoare esenţială a curriculumului naţional,

Având în vedere necesitatea de a accelera reforma reală a învă­ţă­mân­tului preuniversitar din România, pentru a asigura calitatea acţiunilor edu­cative în sistemul de învăţământ românesc,

Luând în considerare faptul că învăţământul din România trebuie să con­tribuie la formarea la elevi a unei personalităţi active, motivate şi crea­tive, capabile de opţiune şi de decizie,

În urma discuţiilor publice şi a negocierilor cu factori interesaţi, pri­vitor la propunerile Ministerului Educaţiei şi Cercetării referitoare la Planurile-cadru aprobate prin Ordinul Ministrului Educaţiei naţionale nr. 3207/1999,

În temeiul prevederilor art. 127 şi art. 128 din legea învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare,

În temeiul Hotărârii Guvernului României, nr. 23/2001 privind orga­nizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării

dispune:

 

Art. 1. În anul şcolar 2001-2002 se aplică Planul-cadru de învăţământ pentru toate clasele I-VIII, prezentat în Anexa 1, ce face parte integrantă din prezentul Ordin.

Art. 2. În conformitate cu art. 9 din legea învăţământului 84/1995, re­publicată cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional include Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părin­ţi­lor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia şi confesiu­nea. (2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie”. În această ultimă situaţie, elevul îşi va alege, în locul disciplinei Religie, o disciplină opţională.

Art. 3. În şcolile cu predare în limbile minorităţilor naţionale, planul-cadru se aplică în conformitate cu Anexa 2, astfel:

-    se studiază Limba şi literatura română în 4 ore pe săptămână la cla­sele I – a  IV-a şi a VI-a – a VIII-a şi în 5 ore pe săptămână la clasele a V-a;

-    se studiază Limba şi literatura maternă într-un număr de ore egal cu acela pentru Limba şi literatura română, prevăzut în planul-cadru ge­ne­ral;

-    se studiază Istoria şi tradiţiile minorităţilor într-o oră pe săptămână la clasele a VI-a şi a VII-a;

-    studiul celei de-a doua limbi moderne la clasele a V-a – a VIII-a este la decizia şcolii, pentru această disciplină, putându-se aloca 2 ore pe săptămână;

-    toate celelalte discipline cuprinse în Planul-cadru pentru clasele I – a VIII-a sunt obligatorii şi se studiază conform alocărilor de timp din Anexa 2.

Art. 4. În anul şcolar 2001-2002, se experimentează predarea integra­tă a Ştiinţelor naturii la clasa a V-a, într-un număr de şcoli stabilit de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi de Ministerul Educaţiei şi Cer­ce­tării.

Art. 5. Regimul Curriculumului la decizia şcolii la clasele I a VIII-a.

La nivelul învăţământului obligatoriu, Planul-cadru cuprinde o zonă comună pentru toţi elevii – trunchiul comun, reprezentată de numărul minim de ore prevăzut în planul-cadru pentru fiecare disciplină. În orele de trunchi comun se va parcurge programa şcolară, exclusiv elementele notate cu asterisc (*).

Orele prevăzute în planul-cadru la fiecare disciplină peste numărul minim (dacă există), pot fi alocate în schema orară pentru extindere sau aprofundare. Împreună cu orele opţionale, acestea reprezintă Curricu­lu­mul la decizia şcolii.

În cazul în care la un obiect de studiu se optează pentru ore de ex­tin­dere, atunci programa şcolară se parcurge în integralitatea ei, acoperind inclusiv elementele marcate prin asterisc (*).

Orele de aprofundare sunt propuse în oferta şcolii pentru acei elevi / grupuri de elevi care în anii şcolari anteriori nu au reuşit să dobândească achiziţiile minime prevăzute de programa şcolară şi care, ca urmare, necesită recuperare. În cazul opţiunii pentru aprofundare, se vor afecta una sau mai multe ore din plaja orară a disciplinei pentru parcurgerea programei de trunchi comun.

Pentru acoperirea numărului de ore pe săptămână prevăzut prin Pla­nul-cadru, în oferta şcolii vor fi incluse ore de opţional, ore de extindere sau, după caz, ore de aprofundare.

Schemele orare ale claselor vor cuprinde în mod obligatoriu cel puţin o oră de opţional, stabilită în urma procesului de consultare.

Opţionalul, extinderea, aprofundarea, au aceeaşi semnificaţie atât la învăţământul primar cât şi la învăţământul gimnazial, cu menţiunea că la acele discipline care nu au plajă orară nu se pot aloca ore pentru aprofun­dare sau extindere.

Art. 6. (1) În învăţământul gimnazial se pot organiza grupe de pre­dare intensivă a limbii moderne I. În acest caz, schema orară va cuprinde, pe lângă cele două ore afectate limbii moderne I, încă două ore pe săptă­mână: ora de extindere şi o oră de opţional.

(2) În învăţământul general se pot organiza activităţi de ansamblu co­ral şi de ansamblu sportiv, în afara orarului zilnic sau în zilele de sâmbă­tă. Aceste activităţi pot fi incluse în norma profesorului, cu câte o oră pe săptămână pentru fiecare grupă.

Art. 7. Şcolile cu program de învăţământ integrat de artă sau sportiv vor respecta reglementările generale cuprinse în prezentul ordin şi vor func­ţiona conform Planurilor-cadru pentru fiecare tip de şcoală, cuprinse în Anexele 3, 4, respectiv 5 la prezentul ordin. Învăţământul cu program suplimentar de artă funcţionează conform reglementarilor cuprinse in Anexa 6.

Art. 8. Secretariatul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar, Direc­ţia Generală pentru Învăţământul în Limbile Minorităţilor, Direcţia Generală pentru Învăţământul Preuniversitar, direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, inspectoratele şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti, conducerile şcolilor şi ale liceelor vor duce la îndeplinire prezentul Ordin.

 

MINISTRU

Ecaterina Andronescu

     Secretar de Stat                                                              

       Vasile Molan                                                         

 

     Director General                  Director General                Director General

    Liliana Preoteasa                   Murvai László                   Cristina Icociu

 

     Preşedinte CNC

      Mihaela Singer


PLANUL-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT
PENTRU CLASELE  I a VIII-a

pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale valabil
în anul şcolar 2001-2002

 

 

Aria curriculară / disciplina

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

I. Limbă şi comunicare

11-12

11-12

11-14

11-14

12-13

10-11

10-11

11-12

Limba şi literatura română

4

4

4

4

5

4

4

4

Limba şi literatura maternă

7-8

7-8

5-7

5-7

5

4

4

4

Limba modernă I

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

Limba latină

1

II. Matematică şi
Ştiinţe ale naturii

3-4

3-4

4-6

4-6

5-6

8

10

9-10

Matematică

3-4

3-4

3-4

3-4

4

4

4

4

Ştiinţe ale naturii

1-2

1-2

Fizică

Chimie

Biologie

1-2

2

2

2

2

2

2

2

1-2

III. Om şi societate

1

1

2-3

3-5

3-5

4-6

5-7

6-7

Educaţie civică

Cultură civică

1-2

1-2

0-1

0-1

1-2

1-2

Istorie

Geografie

}1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

2

2

Istoria şi tradiţiile

minorităţilor

1

1

Religie*

1

1

1

1

1

1

1

1

IV. Arte

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

1-2

Educaţie plastică

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

}1-2

Educaţie muzicală

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

V. Educaţie fizică şi sport

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

2-3

1-2

VI. Tehnologii

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

1-2

Abilităţi practice

1-2

1-2

1-2

1-2

-

-

-

-

Educaţie tehnologică

-

-

-

-

1-2

1-2

1-2

1-2

VII. Consiliere şi orientare

0-1

0-1

0-1

0-1

1

1

1

1

Număr total de ore alocate pentru trunchiul comun

20

20

22

23

26

28

31

30

Discipline opţionale

1-4

1-4

1-4

1-4

1-3

1-3

1-2

1-2

Număr minim de ore pe săptămână

22

22

24

25

27

29

32

31

Număr maxim de ore pe săptămână

24

24

26

27

29

31

33

32

ORDIN

Nr. 3670/17.04.2001

 

cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învăţământ pentru liceu în anul şcolar 2001-2002

 

Ţinând seama de faptul că planul de învăţământ este o componentă reglatoare esenţială a curriculumului naţional,

Având în vedere necesitatea de a accelera reforma reală a învăţă­mân­tu­lui preuniversitar din România pentru a asigura calitatea acţiunilor edu­ca­tive în sistemul de învăţământ românesc,

Luând în considerare faptul că învăţământul din România trebuie să contribuie la formarea la elevi a unei personalităţi active, motivate şi cre­a­tive, capabile de opţiune şi de decizie,

În urma discuţiilor publice şi a negocierilor cu factori interesaţi, cu privire la propunerile Ministerului Educaţiei şi Cercetării referitoare la Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal, aprobate prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3207/1999,

În temeiul prevederilor art. 127 şi art. 128 din Legea învăţământului nr. 84/ 1995 republicată cu modificările şi completările ulterioare,

În temeiul Hotărârii Guvernului României, nr. 23/2001 privind orga­ni­zarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării
dispune:

 

Art. 1. Se aprobă Planurile-cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a  a XII-a, filierele teoretică (Anexa 1), tehnologică (Anexa 2) şi voca­ţio­nală (Anexa 3), care fac parte integrantă din prezentul Ordin.

Art. 2. În anul şcolar 2001-2002 se aplică la clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a Planurile-cadru de învăţământ care fac parte din prezentul Ordin.

Clasele a IX-a din liceul pedagogic, având specializările educatoare şi învăţători, vor funcţiona în anul şcolar 2001-2002 după planul de învă­ţământ şi programele clasei a IX-a din filiera vocaţională, profilul peda­go­gic.

Clasa a XII-a funcţionează, în continuare, în anul şcolar 2001-2002, pe baza Planului de învăţământ pentru învăţământul liceal aprobat cu Ordi­nul Ministrului Învăţământului nr. 4634/1995, Ordinul Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei nr. 8325/1990 şi conform cu Ordinul Ministru­lui Educaţiei Naţionale nr. 4150/1998.

Art. 3. Programele care se vor utiliza la clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a în anul şcolar 2001-2002, revizuite şi descongestionate, vor fi publicate până la 1 august 2001.

Art. 4. Planul-cadru pentru clasele a IX-a  a XII-a pentru învăţă­mân­tul în limbile minorităţilor naţionale cuprinde în aria curriculară Lim­bă şi comunicare disciplina Limba şi literatura maternă, pentru care se alocă, în funcţie de profil şi de specializare, acelaşi număr de ore ca şi pentru Limba şi literatura română. Pentru învăţământul în limbile mino­ri­tăţilor, studiul celei de a doua limbi moderne este la decizia şcolii, indi­fe­rent de specializare.

Art. 5. Conform art. 9 din Legea învăţământului 84/1995 republicată, „planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesio­nal includ Religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Ele­vul, cu acordul părinţilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru stu­diu religia şi confesiunea. La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze ora de religie.” În această ultimă situaţie, elevul îşi va alege, în locul disciplinei Religie, o disci­pli­nă opţională.

Art. 6. (1) Orele din Curriculumul la decizia şcolii se folosesc, în primul rând, pentru disciplinele din aria curriculară corespun­zătoa­re specializării.

În oferta curriculară a liceului, disciplinele opţionale vor fi grupate în pachete de opţionale, care corespund unor direcţii de formare în acord cu obiectivele şi cu planul managerial de dezvoltare a şcolii. Prin fiecare pachet ofertat la clasa a IX-a se vor preciza şi disciplinele propuse pentru anii următori. În acest fel, se asigură un traseu educaţional coerent şi ele­vul poate alege în cunoştinţă de cauză acel pachet care corespunde aspi­ra­ţiilor sale.

În cazul în care anumiţi elevi constată că pachetul pentru care au op­tat nu corespunde intereselor şi aspiraţiilor lor, aceştia pot solicita con­ducerii şcolii modificarea opţiunii iniţiale pentru un alt pachet. În funcţie de condiţiile concrete, conducerea şcolii poate decide asupra modului în care se soluţionează această solicitare.

Este posibil ca, datorită unui număr insuficient de opţiuni pentru un anumit pachet, acesta să nu poată fi aplicat la nivelul clasei a IX-a. În această situaţie, pentru anul şcolar următor, conducerea şcolii: fie va diversifica oferta iniţială pentru clasa a X-a, din cadrul pachetelor care au fost selectate şi parcurse începând cu clasa a IX-a, fie va propune un nou pachet care recuperează parţial pachetul anterior şi care începe cu clasa a X-a.

În anul şcolar 2001-2002 se vor propune pachete opţionale care încep cu clasele a IX-a, respectiv a X-a. Pentru clasa a XI-a, oferta de CDS poa­te fi făcută pe pachete sau pe discipline, în funcţie de decizia Con­siliului pentru Curriculum al liceului.

(2) Pentru optimizarea procesului de constituire a schemelor orare ale claselor, se va proceda astfel:

Consiliul pentru Curriculum al liceului elaborează Oferta curricu­la­ră, care conţine:

·    prezentarea finalităţilor şi a obiectivelor liceului;

·    numărul de clase pe specializări şi ani de studiu;

·    disciplinele de trunchi comun şi numărul de ore alocat acestora prin planul-cadru, pentru specializările existente;

·    opţionalele / pachetele de opţionale pe care le poate oferi şcoala;

·    metodologia de selecţie şi de opţiune în privinţa curriculumului la de­ci­zia scolii;

·    modalităţile de evaluare a elevilor la disciplinele opţionale.

Oferta făcută elevului trebuie să acopere cel puţin dublul numărului de ore faţă de posibilitatea de opţiune a acestuia.

În urma avizului obţinut de la Inspectoratul şcolar, oferta liceului va fi făcută publică. Fiecare liceu va difuza oferta, eventual sub forma unei broşuri, pe o arie geografică extinsă, în scopul asigurării unui efectiv de elevi corespunzător finalităţilor şi obiectivelor sale.

Oferta curriculară va fi făcută publică şi prezentată până la sfârşitul lunii aprilie a fiecărui an. Elevii vor prezenta la secretariatul liceului, în fiecare an şcolar până în luna iunie, fişa de opţiuni pentru anul şcolar următor. Odată exprimată opţiunea pentru o anumită disciplină, aceasta devine obligatorie pe durata pentru care a fost proiectată disciplina res­pec­tivă.

Elevii admişi în clasa a IX-a vor prezenta opţiunile lor în prima săp­tămână după afişarea rezultatelor finale ale admiterii la liceul respectiv. Ulterior, şcoala face o clasificare a opţiunilor acestora, reevaluează re­sur­sele de care dispune şi constituie nominal clasele şi grupele de elevi, pre­cum şi orarul lor săptămânal.

Art.7. (1) În învăţământul liceal se pot organiza activităţi de an­sam­blu coral şi de ansamblu sportiv, în afara orarului zilnic sau în zilele de sâmbătă. Aceste activităţi pot fi incluse în norma profesorului, cu câte o oră pe săptămână pentru fiecare grupă.

(2) La specializarea Arte plastice de la liceele vocaţionale se vor acor­da încă două ore pe săptămână pentru atelierul de profil.

(3) Se aprobă organizarea unor clase pentru sportivii de performanţă legitimaţi la cluburi şi asociaţii sportive. Aceşti elevi urmează să fie şco­la­rizaţi în conformitate cu prevederile planului de învăţământ sportiv. Clasele se pot organiza la nivel judeţean, câte o clasă, de regulă, pe lângă Liceul cu program sportiv, respectându-se următoarele condiţii:

·    Admiterea elevilor în liceu se face potrivit normelor generale stabilite de MEC şi a rezultatelor obţinute la susţinerea probelor de aptitudini; fiecare elev va susţine probele de aptitudini la ramura de sport pe care o practică,

·    Ramurile de sport şi nivelul de performanţă deţinut de elevii sportivi care urmează să participe la concursul de admitere în liceu vor fi stabilite de Consiliul de administraţie al liceului respectiv;

·    Admiterea elevilor în aceste clase se face în ordinea mediei generale obţinute la examen şi pe ramuri de sport, cuprinse în oferta liceului;

·    Elevii înscrişi în clasele cu program sportiv au obligaţia de a efectua la liceu 6 ore (4 ore de pregătire fizică generală şi 2 ore de pregătire sportivă teoretică), urmând ca restul de ore de pregătire sportivă să le realizeze la clubul de care aparţin. Dovada efectuării acestor ore o va elibera clubul sportiv respectiv şi va fi depusă, lunar, la dirigintele cla­sei.

·    Elevii cuprinşi în aceste clase pot susţine atestatul profesional şi pro­bele specifice, la examenul de bacalaureat, în condiţii similare elevi­lor de la Liceul cu program sportiv.

Art. 8. În învăţământul liceal se pot organiza clase de matematică informatică – intensiv. Acestor clase li se alocă săptămânal încă trei ore de informatică.

Art. 9. În conformitate cu art. 10 din Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată, „Ministerul învăţământului poate aproba organi­zarea de unităţi şi instituţii de învăţământ în care predarea să se facă în limbi de circulaţie internaţională. În aceste şcoli, Limba şi literatura ro­mâ­nă, Istoria românilor şi Geografia României se predau şi se exami­nează în limba română”.

Programul intensiv de studiere a unei limbi de circulaţie interna­ţională presupune alocarea în schema orar a patru ore săptămânal pentru limba modernă 1 (acest număr include şi orele din trunchiul comun). Activitatea se desfăşoară pe grupe.

Programul bilingv presupune alocarea în schema orară a unui număr de şase ore pentru prima limbă modernă. În aceste ore se includ şi orele din trunchiul comun alocat prin Planul-cadru, precum şi câte o oră pe săp­tămână destinată studiului Istoriei (în clasa a X-a), Geografiei (în clasa a IX-a) şi Elementelor de cultură şi civilizaţie (în clasele a XI-a şi a XII-a) specifice spaţiului lingvistic respectiv. Predarea limbii moderne studiate în regim bilingv se desfăşoară pe grupe.

În cazul predării intensive / bilingve a unei limbi moderne sau în cazul claselor de matematică informatică – intensiv, numărul total de ore pe săp­tămână poate depăşi 30, cu respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 10. Secretariatul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar, Direcţia Generală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor, Direcţia Generală pentru Învăţământul Preuniversitar, direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, inspectoratele şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti, conducerile şcolilor şi ale liceelor vor duce la îndeplinire prezentul Ordin.

 

 

MINISTRU,
Ecaterina Andronescu

Secretar de Stat,

Vasile Molan

 

 

 

 

 

Director General,
Liliana Preoteasa

Director General,
Murvai László

Director General,
Cristina Icociu

 

 

 

Preşedinte CNC,
Mihaela Singer

 

Director CNDIPT,
Zoica Vlăduţ

 

 


NOTIFICARE
Nr. 30303/11.05.2001

cu privire la aplicarea planurilor cadru de învăţământ pentru anul şcolar 2001-2002 (extras)

 

 

Pentru şcolile cu predare în limbile minorităţilor naţionale

1.  În legătură cu Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3638/2001, facem următoarele precizări:

¨  Planul cadru prevăzut în Anexa 2 a ordinului menţionat se aplică la toate grupele, clasele, secţiile şi unităţile şcolare cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

¨  În şcolile cu predare în limba română, elevii aparţinând minorităţilor na­ţionale pot studia, în condiţiile legii, disciplina limba şi literatura ma­ternă. Numărul de ore afectat acestei discipline este de 3-4 ore
pe săptămână, în fiecare an de studiu. Aceste ore intră în trunchiul co­mun şi sunt incluse în schemele orare ale şcolilor respective. În aceste condiţii, numărul total de ore pe săptămână poate depăşi, pentru aceşti elevi, numărul maxim prevăzut de Anexa 1 a O.M.E.C. 3638/2001.

2.  Pentru Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3670/2001 fa­cem următoarele precizări:

¨  În cazul învăţământului cu predare în limbile minorităţilor naţionale, având în vedere art. 4 al ordinului menţionat, numărul total de ore pe săptămână poate depăşi  numărul maxim de ore stabilite prin Anexele 1, 2 şi 3 ale O.M.E.C. 3670/2001, cu respectarea prevederilor ordinu­lui amintit.

 

NOTIFICARE
Nr. 30706/16.05.2001

cu privire la aplicare planurilor cadru de învăţământ
pentru anul şcolar 2001-2002 (extras)

 

 

1.  În învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale, numărul to­tal de ore pe săptămână poate depăşi cu 1-2 ore numărul maxim pre­vă­zut de planul cadru aprobat prin ordinul Ministrului Educaţiei şi Cer­ce­tă­rii nr. 3638/2001, în cazul în care se studiază a doua limbă stră­ină.


ORDIN
Nr. 4318 din 29.08.2001

cu privire la aprobarea metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de capacitate – 2002

 

 

În baza Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 23/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării
dispune:

 

Art. 1.  Se aprobă Calendarul examenului de capacitate 2002, pre­văzut în Anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2.  Se aprobă Metodologia de organizare şi desfăşurare a exa­me­nului de capacitate, pre­văzut în Anexa nr. 2, care face parte inte­grantă din prezentul ordin.

Art. 3.  Se aprobă programele pentru disciplinele examenului de capacitate din sesiunile anului 2002, prezente în Anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4.  Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al Româ­niei, Partea I.

Art. 5.  Direcţia Generală pentru Învăţământ Preuniversitar, Direcţia Generală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, inspectoratele şcolare judeţene (al municipiului Bucureşti), conducerile liceelor vor duce la îndeplinire pre­ve­derile prezentului ordin.

 

MINISTRU,
Ecaterina Andronescu


Anexa nr. 2

 

Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului de capacitate 2002

 

 

Capitolul I:  Dispoziţii generale

 

Articolul 1

Potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, art. 22:

„Studiile gimnaziale se încheie cu susţinerea unui examen naţional de capacitate, structurat pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi dată publicităţii până la data începerii anului şcolar, la Limba şi literatura română, Matematică şi la o probă din Istoria românilor sau Geografia României. Elevii aparţinând minorităţilor naţio­nale, care frecventează cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi o probă la limba şi literatura maternă”.

Articolul 2

La examenul naţional de capacitate se pot prezenta promo­vaţii clasei a VIII‑a de gimnaziu din seria curentă şi din seriile anterioare, care nu au promovat examenul de capacitate, indiferent de vârsta candi­da­tului.

Articolul 7

Comisia Naţională de Capacitate se compune din:

Preşedinte – Secretarul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar;

Vicepreşedinţi – Directorul general al Direcţiei Generale a Învăţă­mân­­tului Preuniversitar;

– Directorul Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare;

– Directorul general al Direcţiei Generale pentru Învăţământul în Limba Minorităţilor Naţionale;

Secretar – un specialist din cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Exami­nare;

Membri – directori generali adjuncţi, inspectori de specialitate din mini­ster, specialişti din cadrul Serviciului Naţional de Evaluare şi Exa­mi­nare, profesori din învăţământul preuniversitar.

Componenţa nominală a acestei comisii se aprobă anual prin ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării.

Articolul 8

Comisia Naţională are următoarele atribuţii:

·  publică, la începutul anului şcolar, Regulamentul de organizare şi desfăşurare a examenului de capacitate şi programele de examen valabile pentru disciplinele la care se susţin probe;

·  instruieşte preşedinţii comisiilor judeţene de examen (a municipi­u­lui Bucureşti);

·  elaborează formularele-tip pentru centralizarea rezultatelor exame­nului naţional de capacitate şi le distribuie în teritoriu prin intermediul comisiilor judeţene de examen (a municipiului Bucureşti);

·  coordonează elaborarea subiectelor pentru probele scrise şi a bare­melor de corectare şi de notare, folosind şi propuneri ale profesorilor şi inspectorilor din ţară;

·  coordonează multiplicarea subiectelor în funcţie de numărul centre­lor de examen;

·  decide, în cazuri deosebite, folosirea subiectelor de rezervă;

·  asigură traducerea subiectelor pentru proba de matematică în lim­bile minorităţilor naţionale, la sediul Ministerului Educaţiei şi Cerce­tării, şi oferă membrilor comisiilor din centrele de examen consultanţă în ceea ce priveşte traducerea;

·  controlează şi îndrumă acţiunile privind organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate;

·  analizează desfăşurarea şi rezultatele examenului naţional de capa­ci­tate, pe baza rapoartelor elaborate de comisiile judeţene (a municipiului Bucureşti) şi prezintă concluziile conducerii Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

·  propune ministrului Educaţiei şi Cercetării eventualele modificări în modul de organizare şi desfăşurare a examenului naţional de capacitate;

·  poate decide recorectarea unor lucrări, în perioada desfăşurării exa­menului sau ulterior;

·  decide corectarea, prin sondaj, a unor lucrări pentru a verifica dacă evaluările au fost corecte.

Articolul 10

Comisiile judeţene (a municipiului Bucureşti) se compun din:

Preşedinte – unul dintre inspectorii şcolari generali adjuncţi;

Vicepreşedinte – un inspector şcolar (în municipiul Bucureşti poate fi numit un vicepreşedinte pentru fiecare sector);

Secretari – 2-3 inspectori şcolari;

Membri – inspectori şcolari de specialitate, directori de instituţii de învăţământ şi profesori de specialitate pentru fiecare disciplină de învăţă­mânt la care se susţine probă.

În judeţele în care se susţin probe în limbile minorităţilor naţionale, din comisia de capacitate va face parte, în calitate de secretar, şi inspec­torul care coordonează învăţământul cu predare în limbile minorităţilor.

Componenţa nominală a acestor comisii se aprobă, anual, prin decizia inspectorilor şcolari generali judeţeni (al municipiului Bucureşti).

Articolul 11

Comisiile judeţene (a municipiului Bucureşti) au următoa­rele atri­buţii:

·  organizează şi răspund de desfăşurarea examenului naţional de capacitate pe tot teritoriul judeţului (al municipiului Bucureşti);

·  iau măsuri de asigurare a fondurilor financiare necesare organizării şi desfăşurării examenului naţional de capacitate, de dotare a centrelor de examen şi de corectare, după caz, cu un număr suficient de table, cu copiatoare, calculator, telefon etc.;

·  se adresează Inspectoratelor Judeţene de Sănătate pentru a asigura prezenţa personalului medical în fiecare centru în care se susţin probe în cadrul examenului de capacitate;

·  se adresează organelor Ministerului de Interne, de poliţie şi jandar­merie de la nivel judeţean, pentru a asigura prezenţa poliţiştilor sau jan­dar­milor la transportul lucrărilor scrise de la centrele de examen la cele de corectare şi invers, pentru siguranţa subiectelor şi lucrărilor scrise, pentru păstrarea ordinii publice la centrele de examen şi de corectare;

·  stabilesc numărul centrelor de corectare pe judeţ (pe municipiul Bucu­reşti);

·  nominalizează, până la data de 1 mai 2002, centrele unde se organi­zează susţinerea probelor examenului naţional de capacitate, numite în continuare centre de examen, centrele zonale de corectare, precum şi uni­tă­ţile şcolare arondate acestora;

·  numesc comisiile de examen, precum şi comisiile din centrele zona­le de corectare;

·  instruiesc preşedinţii comisiilor din centrele de examen şi din cen­tre­le zonale de corectare;

·  iau măsuri de asigurare a transportului elevilor la centrele de exa­men;

·  confecţionează două tipuri de ştampile inscripţionate după cum ur­mea­ză:

a) ştampila pentru centrele de examen: „Capacitate 2002 – C.E.”

b) ştampila pentru centrele zonale de corectare: „Capacitate 2002 – C.Z.C.”;

(…)

 

Capitolul IV:   Conţinutul examenului naţional de capacitate

 

Articolul 19

Probele la care se va susţine examenul naţional de capacitate sunt următoarele:

a) Limba şi literatura română – probă scrisă, din materia claselor a V‑a – a VIII‑a;

b) Matematica – probă scrisă, din materia claselor a V‑a – a VIII‑a;

Candidaţii aparţinând minorităţilor naţionale, care au studiat matema­tica în limba maternă, primesc subiectele traduse în limba respectivă.

c) Istoria românilor sau Geografia României – proba scrisă, din mate­ria clasei a VIII‑a.

Candidaţii aparţinând minorităţilor naţionale, care au urmat cursurile gimnaziale în limba maternă, susţin şi o probă la:

d) Limba şi literatura maternă – probă scrisă, din materia claselor a V‑a – a VIII‑a;

Absolvenţii învăţământului gimnazial de artă şi sportiv susţin şi:

e) Proba practică specifică domeniului artistic sau sportiv studiat, care se susţine în timpul celui de‑al doilea semestru al clasei a VIII‑a. Rezul­ta­tele obţinute la această probă se consemnează în certificatul de capa­citate, dar nu intră în calculul mediei finale a examenului de capacitate (vezi Anexa).

Articolul 20

Aprecierea probelor scrise se face cu note de la 10 la 1; nota minimă de promovare la fiecare probă scrisă sau practică este 5.

 


ORDIN
Nr. 4319 din 29.08.2001

privind aprobarea calendarului şi
a metodologiei de organizare şi desfăşurare
a examenului de bacalaureat 2002

 

 

În baza Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 23/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării
dispune:

 

Art. 1.  Se aprobă Calendarul examenului de bacalaureat 2002, pre­văzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2.  Se aprobă Metodologia de organizare şi desfăşurare a exa­menului de bacalaureat 2002, pre­văzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3.  Prezentul ordin se va publica în Monitorul Oficial al Româ­niei, Partea I.

Art. 4.  Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar, Direcţia Gene­rală pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale, Direcţia Generală pentru Coordonarea Învăţământului Superior, Serviciul Naţio­nal de Evaluare şi Examinare, inspectoratele şcolare judeţene (ISMB), conducerile liceelor vor duce la îndeplinire pre­ve­derile prezentului ordin.

 

MINISTRU,
Ecaterina Andronescu


Anexa nr. 2

 

Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat – 2002

 

 

I. Dispoziţii generale

 

1.  Examenul de bacalaureat este modalitatea esenţială de evaluare a sistemului de învăţământ liceal, a nivelului de cultură generală şi de specializare atins de absolvenţii de liceu. El permite acestora accesul către învăţământul superior.

2. Dreptul de a susţine bacalaureatul îl au promovaţii ultimei clase de liceu, învăţământ liceal de zi, seral şi fără frecvenţă.

3. Candidaţii proveniţi din învăţământul de stat au dreptul să susţină examenul de bacalaureat, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la examen sunt condiţionate de achitarea unor taxe. La fiecare prezentare, candidaţii susţin examenul de bacalaureat integral.

Candidaţii din învăţământul particular vor susţine examenul de baca­la­u­reat, cu taxă, în centre de examen stabilite de inspectoratele şcolare judeţene (al municipiului Bucureşti).

Taxa de examen va fi stabilită de fiecare inspectorat şcolar în parte. La stabilirea cuantumului taxelor se vor lua în calcul toate cheltuielile per candidat.

4. În fiecare an şcolar, Ministerul Educaţiei şi Cercetării organizează două sesiuni de bacalaureat.

5. Conform Legii Învăţământului nr. 84/1995, republicată, examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea a două, respectiv, trei probe comune şi a trei probe diferenţiate, în funcţie de filieră şi profil.

Probele comune sunt:

a) limba şi literatura română – scris şi oral;

b) una din limbile moderne de circulaţie internaţională studiate în liceu – oral;

c) – limba maternă, scris şi oral, pentru elevii care au urmat studiile lice­ale într‑o limbă a minorităţilor naţionale;

– limba şi literatura într‑o limbă de circulaţie internaţională, pentru elevii care au urmat studiile liceale cu limba de predare în limba de circu­laţie internaţională respectivă.

Probele de examen, diferenţiate în funcţie de filieră, profil, speci­ali­zare şi de opţiunea elevului, sunt:

Filiera teoretică

·  Profil umanist:

d) istorie sau geografie – probă scrisă;

e) o probă la alegere din aria curriculară, corespunzătoare speciali­ză­rii – probă scrisă;

f) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – probă scrisă sau educaţie fizică – probă practică.

·  Profil real:

d) matematică – probă scrisă;

e) o probă la alegere din aria curriculară, corespunzătoare speciali­ză­rii – probă scrisă;

f) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele susţinute anterior – probă scrisă sau educaţie fizică – probă practică.

Filiera tehnologică

d) matematică – pentru toate profilurile şi specializările probă scrisă;

e) o probă la alegere din aria curriculară „Tehnologii”, în funcţie de specializarea aleasă de elev – probă scrisă;

f) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior – probă scrisă, sau educaţie fizică – probă practică.

Filiera vocaţională

d) istorie sau geografie ori o disciplină socio-umană, respectiv mate­ma­tică sau ştiinţe, în funcţie de profil – probă scrisă;

e) probă la alegere din ariile curriculare specifice profilului şi specia­li­zării – probă scrisă sau practică;

f) o probă la alegere dintre disciplinele din celelalte arii curriculare, alta decât cele alese anterior – probă scrisă sau educaţie fizică – probă practică.

Stabilirea listei disciplinelor la alegere menţionate în lege, precum şi a programelor disciplinelor de examen se face printr‑un ordin separat.

Pentru filierele tehnologică şi vocaţională studiile liceale se pot încheia şi cu un examen de certificare a competenţelor profesionale, separat de examenul de bacalaureat, în condiţiile legii.

6. În urma promovării examenului de bacalaureat, absolventului i se eliberează diplomă de bacalaureat.

Absolvenţilor de liceu fără bacalaureat li se eliberează, la cerere, cer­ti­ficat de absolvire şi copie de pe foaia matricolă.

 

17. În comisiile organizate pentru candidaţii aparţinând minorităţilor naţionale care au studiat în limba maternă şi solicită susţinerea probelor de examen în limba respectivă – la obiectele studiate în această limbă în liceu – vor fi numiţi profesori de specialitate care cunosc bine limba maternă a candidaţilor şi care au predat disciplina respectivă în limba maternă. Comisia Judeţeană va desemna un profesor care a predat disci­plina respectivă în limba maternă pentru a fi prezent la fiecare din probele pentru care sunt necesare traduceri, pentru a gira corectitudinea acestora.

18. Atribuţiile comisiilor de bacalaureat din centrele de examen sunt următoarele:

·  organizează şi răspund de desfăşurarea examenului de bacalaureat în centrul respectiv;

·  preiau, sub semnătura preşedinţilor, de la directorul unităţii de învă­ţământ în care se află centrul de examen, documentele necesare desfăşu­rării examenului de bacalaureat. Conducerile unităţilor de învăţă­mânt răspund de corectitudinea datelor transmise, a actelor predate, a listelor de înscrise la bacalaureat. Conducerea unităţii de învăţământ asigură condiţiile necesare organizării şi desfăşurării bacalaureatului – sălile de concurs, imprimatele pentru lucrările scrise, multiplicatoare, o sală cu fişete pentru păstrarea documentelor de bacalaureat în deplină securitate;

·  verifică autenticitatea actelor, respectarea condiţiilor de partici­pa­re la examen şi întocmirea listelor de înscriere;

·  completează cataloagele de examen tipizate cu numele, iniţiala ta­tă­lui şi prenumele candidaţilor, cu disciplinele de examen pe care aceştia le susţin. Cataloagele de examen tipizate se completează în două exem­pla­re identice: se numerotează şi se ştampilează fiecare pagină.

·  repartizează candidaţii pe săli, pentru probele scrise, în ordine alfabetică, şi afişează listele respective, cu 24 de ore înainte de prima probă, la avizierul liceului şi pe uşile sălilor în care se desfăşoară pro­bele;

·  preiau, sub semnătura preşedintelui şi a unui delegat, plicurile cu subiecte şi le păstrează în condiţii de securitate deplină, la sediul unităţii de învăţământ în care se găseşte centrul de examen, în case de fier sau în fişete metalice sigilate; comisiile vor respecta metodologia păstrării secre­­tului, a deschiderii şi a resigilării, după caz, a plicurilor;

·  sesizează imediat Comisiei Judeţene orice situaţie care impune anularea unor subiecte (pierderea unui plic, deteriorarea sau desfacerea sigiliului unui plic etc.) sau orice altă situaţie deosebită apărută în timpul desfăşurării probelor;

·  stabilesc, prin tragere la sorţi, repartizarea pe săli a cadrelor didac­tice supraveghetoare;

·  instruiesc cadrele didactice care asigură supravegherea în sălile de examen;

·  multiplică subiectele pentru proba scrisă, imediat după extragerea variantei de examen, sigilând apoi originalul;

·  asigură traducerea subiectelor în limbile minorităţilor naţionale, pentru acele discipline care au fost studiate în respectiva limbă; pentru ca traducerea să se facă în timp cât mai scurt, asigură un număr corespun­ză­tor de cadre didactice care efectuează traducerea; distribuie candidaţilor care au studiat în limbile minorităţilor naţionale atât subiectul în limba română, cât şi în limba maternă;


ORDIN
Nr. 4320 din 29.08.2001

cu privire la aprobarea metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea
certificatului de competenţe

 

 

În baza prevederilor alineatelor (3) şi (4) ale Art. 26 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu HG nr. 23/2001 privind organizarea şi funcţio­narea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Ministrul Educaţiei şi Cercetării
dispune:

 

Art. 1.  Se aprobă Metodologia de organizare şi desfăşurare a exa­me­nului pentru obţinerea certificatului de competenţe profesionale pre­văzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2.  Cu data intrării în vigoare a acestui ordin se abrogă orice dispoziţie contrară prezentei metodologii.

Art. 3.  Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial – partea I.

Art. 4.  Direcţia Generală pentru Învăţământ Preuniversitar în Lim­bi­le Minorităţilor Naţionale, inspectoratele şcolare şi conducerile liceelor vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

 

MINISTRU,
Ecaterina Andronescu


Anexa I

 

Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea certificatului de competenţe profesionale

 

 

I. Dispoziţii generale

 

1. Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului pentru obţinerea certificatului de competenţe profesionale se adresează absol­venţilor liceelor industriale, agricole, silvice, economico-administrative şi de servicii, pedagogice, de informatică, de metrologie, de artă şi sportive, ai seminariilor teologice liceale şi ai claselor bilingve.

2. Certificatul de competenţe profesionale este un act prin care se confirmă pregătirea de specialitate şi profesională dobândită de absol­venţii de liceu în clasele IX-XII (XIII), cursuri de zi.

3. Candidaţilor proveniţi de la învăţământul liceal seral, filiera tehnologică, li se eliberează certificate de competenţe profesionale numai dacă în clasele IX-XIII au studiat discipline de specialitate şi tehnologice şi fac dovadă că au lucrat în producţie cel puţin un an în meserii core­spunzătoare celei pentru care au fost şcolarizaţi sau au efectuat practică în producţie în condiţiile prevăzute pentru cei de la învăţământul de zi.

4. Candidaţii proveniţi din învăţământul de stat pot susţine examenul de certificare a competenţelor profesionale, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la acest examen sunt condiţionate de achitarea unor taxe.

Candidaţii din învăţământul particular vor susţine examenul de certi­ficare a competenţelor profesionale, cu taxă, într‑un centru de examen organizat astfel:

a. pentru unităţile de învăţământ acreditate, în unitatea respectivă;

b. pentru unităţile de învăţământ autorizate, într‑un centru de examen aparţinând învăţământului de stat.

 

19. Nota finală pentru obţinerea certificatului de competenţe profe­si­onale se stabileşte ca medie aritmetică a notelor finale acordate de fiecare examinator. Nota finală a fiecărui examinator se stabileşte ca medie aritmetică a următoarelor note:

a) La liceele industriale şi de metrologie, agricole, silvice, econo­mico-administrative şi de servicii, la liceele de arte plastice, decorative şi ambientale:

·  nota pentru executarea lucrării practice în profil;

·  nota pentru prezentarea şi motivarea teoretică.

b) La liceele/clasele cu profil informatică:

·  nota pentru realizarea, prezentarea şi motivarea teoretică a produ­sului soft realizat în timpul orelor de Aplicaţii practice de laborator, în semestrul al II-lea;

·  media aritmetică a notelor obţinute la cele două subiecte din biletul extras în ziua probei.

c) La liceele de muzică:

secţia instrumentală: