HOTARIREA CURTII CONSTITUTIONALE
pentru controlul constitutionalitatii unor prevederi din Legea nr.100-XV din 26 aprilie 2001 "Privind actele de stare civila" si din Legea nr. 382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor"
Nr 28 din 30.05.2002
Monitorul Oficial al R.Moldova N 75 din 13.06.2002
In numele Republicii Moldova, Curtea Constitutionala in componenta:
Victor PUSCAS - presedinte
Mircea IUGA - judecator
Constantin LOZOVANU - judecator-raportor
Dumitru PULBERE - judecator-raportor
Elena SAFALERU - judecator
cu participarea grefierului Aurelia Cazacliu, deputatului in Parlament Iurie Rosca, unul din autorii sesizarii, Bogdan Ciubotaru, reprezentantul autorilor sesizarii, Ion Mitu, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constitutionala, conducindu-se dupa art. 135 alin. (1) lit. a) din Constitutie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constitutionala, art. 4 alin.(1) lit. a) si art.16 alin.(1) din Codul jurisdictiei constitutionale, a examinat in sedinta plenara deschisa dosarul pentru controlul constitutionalitatii unor prevederi din Legea nr.100-XV din 26 aprilie 2001 "Privind actele de stare civila" si din Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001"Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor".
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatilor in Parlament Iurie Rosca, Vlad Cubreacov, Stefan Secareanu, Riorita Paterau, Andrei Conisescu, Efim Zubcu si Valentin Chilat, depusa la 12 decembrie 2001, in conformitate cu art.24 si 25 din Legea cu privire la Curtea Constitutionala, art.38 si 39 din Codul jurisdictiei constitutionale.
Prin decizia Curtii Constitutionale din 14 ianuarie 2002 sesizarea a fost acceptata spre examinare in fond si inscrisa in ordinea de zi.
In procesul examinarii preliminare a sesizarii Curtea Constitutionala a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Presedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justitiei, Ministerului Culturii, Ministerului Invatamintului, Departamentului Tehnologii Informationale, Departamentului Relatii Interetnice, Adunarii Populate a U.T.A. Gagauzia (Gagauz-Yeri) si Misiunii din Moldova a Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa.
Examinind materialele dosarului, audiind informatia judecatorilor-raportori si argumentele partilor expuse in sedinta,
Curtea Constitutionala
a c o n s t a t a t:
1. La 26 aprilie 2001 Parlamentul a adoptat Legea nr. 100-XV "Privino actele de stare civila", iar la 19 iulie 2001 a adoptat Legea nr. 382-XV "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor" (in continuare – Legea minoritatilor nationale).
Autorii, prin sesizarea depusa la Curtea Constitutionala, contesta unele prevederi din legile precitate pentru motivul ca acestea contravin regimului constitutional.
Astfel, la cererea autorilor sesizarii, Curtea examineaza urmatoarele dispozitii:
din Legea privind actele de stare civila:
- art.5 alin.(4), care prevede ca intocmirea actelor de stare civila, precum si inscrierea mentiunilor se efectueaza in limba de stat si in limba rusa;
din Legea minoritatilor nationale:
- art.6 alin.(1), potrivit caruia statul garanteaza realizarea drepturilor persoanelor apartinind minoritatilor nationale la educatie prescolara, la studii primare, medii (generale si profesionale), superioare si postuniversitare in limbile moldoveneasca si rusa, creeaza conditii pentru realizarea dreptului lor la educatie si la instruire in limba materna (ucraineana, gagauza, bulgara, ivrit, idis etc.);
- art. 8 alin.(1), care stipuleaza ca statul asigura publicarea actelor normative, comunicarilor oficiale si altor informatii de importanta nationala in limbile moldoveneasca si rusa;
- art. 8 alin. (3), care prevede ca pe teritoriile in care persoanele apartinind unei minoritati nationale constituie o parte considerabila din populatie actele autoritatilor administratiei publice locale se publica in limba acestei minoritati daca este necesar si, totodata, in limabile moldoveneasca si rusa;
- art.10, potrivit caruia denumirile localitatilor, strazilor, institutiilor si localurilor publice se indica in limbile moldoveneasca si rusa, iar in localitatile carora le-a fost acordat statut special de autonomie - si in alte limbi oficiale, stabilite prin legile respective;
- art.11 alin.(1), care stipuleaza ca informatia cu caracter public care se refera nemijlocit la ocrotirea sanatatii, la asigurarea ordinii publice si a securitatii cetatenilor, precum si informatia vizuala in institutiile Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justitiei, Procuraturii, in institutiile medicale din municipii si orase, in mijloacele de transport, in garile auto, feroviare si fluviale, in aeroporturi, pe autostrazi se perfecteaza in limbile moldoveneasca si rusa;
- art.12 alin. (1), care prevede ca persoanele apartinind minoritatilor nationale au dreptul de a se adresa in institutiile publice, oral si in scris, in limba moldoveneasca sau rusa si de a primi raspuns in limba in care au formulat adresarea.
Prin reglementarile citate, considera autorii sesizarii, limbii ruse i se acorda un statut egal cu cel al limbii oficiale a statului, stabilindu-i-se un regim deosebit de cel al altor limbi vorbite pe teritoriul Republicii Moldova. In opinia lor, normele contestate largesc considerabil aria de aplicare a limbii ruse in sferele oficiale, oferind astfel un regim privilegiat cetatenilor Republicii Moldova de nationalitate sau origine etnica rusa, in raport cu reprezentantii altor minoritati nationale, aducind atingere prin aceasta principiului constitutional al egalitatii si al nondiscriminarii.
Autorii sesizarii apreciaza dispozitiile contestate drept contrare prevederilor art.13 alin.(1) si (2) din Constitutie, care consacra o singura limba de stat, recunoscind dreptul doar la pastrarea, la dezvoltarea si la functionarea limbii ruse si a altor limbi vorbite pe teritoriul tarii. In opinia lor, aceste norme contrazic de asemenea art.16 alin.(2) din Constitutie, care proclama principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala, in timp ce pentru limba rusa se statueaza un regim deosebit de cel al altor limbi minoritare vorbite pe teritoriul tarii.
2. Raportind dispozitiile legale contestate la normele constitutionale si legale interne, precum si la normele internationale in domeniu, Curtea retine urmatoarele.
Republica Moldova, fiind unul dintre statele participante la Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa (O.S.C.E), isi conformeaza cadrul legislativ la standardele internationale privino protectia drepturilor omului. In materializarea acestei idei, Parlamentul a adoptat Legea minoritatilor nationale, oportunitatea careia rezulta din obligatia Republicii Moldova de a stabili in cadrul sau legal minimum de garantii pentru protectia drepturilor minoritatilor nationale.
Trebuie remarcat de asemenea ca Republica Moldova este parte la un sir de instrumente juridice internationale referitoare la drepturile omului, dintre care o incidenta directa asupra cauzei examinate are Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei pentru Dimensiunea Umana a O.S.C.E din 29 iunie 1990 , Conventia-cadru privind protectia minoritatilor nationale de la 1 februarie 1995 (Strasbourg) (in continuare - Conventia-cadru) s.a.
Potrivit art.4 alin.(1) din Legea Suprema, dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, iar alin.(2) din acelasi articol prevede ca, daca esista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale.
Prin aderarea sa la actele internationale Republica Moldova si-a asumat obligatia de a le respecta neconditionat si cu buna-credinta.
Ca stat participant la Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferintei pentru Dimensiunea Umana a O.S.C.E, Republica Moldova s-a angajat sa garanteze persoanelor care apartin minoritatilor nationale, independent de faptul ca ele vor trebui sa invete limba sau limabile oficiale ale statului, posibilitatea de a invata limba materna sau de a-si face studiile in aceasta limba, precum si, daca este posibil si necesar, de a o utiliza in raporturile lor cu autoritatile publice (pct.34).
Totodata, devenind parte la Conventia-cadru, Republica Moldova si-a asumat un sir de responsabilitati fata de persoanele apartinind minoritatilor nationale.
In conformitate cu art. 4 alin.(2) si art.5 alin.(1) din Conventia-cadru, partile se angajeaza sa adopte, daca este cazul, masuri adecvate pentru a promova, in toate domeniile vietii economice, sociale, politice si culturale, egalitatea deplina si efectiva intre persoanele apartinind unei minoritati nationale si cele apartinind majoritatii, sa promoveze conditiile de natura sa permita persoanelor apartinind minoritatilor nationale sa isi mentina si dezvolte cultura, precum si sa isi pastreze elementele esentiale ale identitatii lor, respectiv religia, limba, traditiile si patrimoniul lor cultural, iar potrivit art.10 alin.(1), se angajeaza sa recunoasca oricarei persoane apartinind unei minoritati nationale dreptul de a folosi liber si fara ingerinta limba sa minoritara, in privat si in public, oral si in scris.
Bazele constitutionale privind functionarea limbii de stat si a altor limbi minoritare vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, in acord cu standardele internationale, sint cuprinse in preambul, in art.1 alin.(3), art.4, art.7, art.10 alin.(2), art.13, art.16, art.35 alin.(2), art.II si art.VII din titlul VII din Constitutie.
Deputatii in Parlament, reprezentanti plenipotentiari ai poporului Republicii Moldova, au adoptat la 29 iulie 1994 Constitutia – Lege Suprema a societatii si a statului, recunoscind in preambulul acesteia nazuinta spre satisfacerea intereselor cetatenilor de alta origine etnica, care impreuna cu moldovenii constituie poporul Republicii Moldova, si proclamind Republica Moldova stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate.
Statuind principiul unitatii poporului si dreptului la identitate, prin art.10 din Constitutie, statul recunoaste si garanteaza dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
Potrivit art.13 din Constitutie, limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca functionind pe baza grafiei latine. Totodata, statul recunoaste si protejeaza dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la functionarea limbii ruse si a altor limbi vorbite pe teritoriul tarii, iar modul lor de functionare pe teritoriul Republicii Moldova se stabileste prin lege organica. In acest sens, constituantul, prin art.VII din titlul VII din Constitutie, a recunoscut Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova nr.3465-XI din 1 septembrie 1989 (in continuare - Legea functionarii limbilor) ca act valabil si fundamental in reglementarea functionarii limbilor pe teritoriul tarii in masura in care nu contravine Constitutiei. Statutul special al acestei legi, in raport cu alte acte normative, este confirmat prin alin.(2) din acelasi articol, potrivit caruia sus-numita lege poate fi modificata in decursul a 7 ani de la data intrarii in vigoare a Constitutiei, cu votul a cel putin doua treimi din deputati.
Consolidarii acestor dispozitii constitutionale serveste art.VIII din titlul VII, potrivit caruia dispozitiile finale si tranzitorii se considera parte integranta a Constitutiei, iar potrivit art.II din acelasi titlu, Parlamentul urma sa examineze conformitatea legislatiei cu Constitutia in decursul unui an de la data intrarii in vigoare a Constitutiei.
Stabilirea conditiilor de modificare a Legii cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova (in decursul a 7 ani de la data intrarii in vigoare a Constitutiei, cu votul a cel putin doua treimi din deputati), diferite de cele prevazute pentru modificarea altor legi, confera acesteia un anumit grad de rigiditate si superioritate.
Curtea releva ca Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova determina statutul limbii moldovenesti ca limba de stat, avind menirea sa contribuie la realizarea suveranitatii depline a statului si la crearea garantiilor necesare pentru folosirea ei plenara in toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale, indeplinind in legatura cu aceasta functiile limbii de comunicare interetnica pe teritoriul republicii. Prin aceasta lege limbii ruse, alaturi de limba moldoveneasca, i se atribuie functia de comunicare intre natiuni, statul asumindu-si obligatia de a asigura conditile necesare pentru folosirea si dezvoltarea pe teritoriul Republicii Moldova a limbilor populatiilor de alte nationalitati care locuiesc in repubblica (ucraineana, rusa, bulgara, ivrit, idis, tiganeasca), pentru satisfacerea necesitatilor lor national-culturale.
3. Corelind prevederile supuse controlului constitutionalitatii cu prevederile actelor normative in domeniu, Curtea releva urmatoarele.
Prevederile art.6 alin.(1) din Legea minoritatilor nationale, prin care statul garanteaza dreptul la educatie intr-o limba minoritara, se intemeiaza pe art.35 alin.(2) din Constitutie, potrivit caruia statul asigura, in conditiile legii, dreptul de a alege limba de educare si instruire a persoanelor. Aceasta garantie rezulta si din dispozitiile art.18 din Legea functionarii limbilor, potrivit caruia Republica Moldova garanteaza dreptul la educatie prescolara, la studii medii de cultura generala, medii de specialitate, tehnico-profesionale si superioare in limbile moldoveneasca si rusa si creeaza conditiile necesare pentru realizarea dreptului cetatenilor de alte nationalitati, care locuiesc in republica, la educatie si instruire in limba materna (gagauza, ucraineana, bulgara, ivrit, idis s.a.).
Constitutionalitatea acestor reglementari se confirma prin art.14 alin.(2) din Conventia-cadru, in virtutea caruia in ariile locuite traditional sau in numar substantial de persoane apartinind minoritatilor nationale, daca exista o cerere suficienta, partile vor depune eforturi pentru a asigura, in masura posibilitatilor si in cadrul sistemului lor educational, ca persoanele apartinind acestor minoritati sa beneficieze de posibilitati corespunzatoare de invatare a limbii lor minoritare ori de a primi o educatie in aceasta limba.
Dispozitiile art. 8 din Legea minoritatilor nationale privind limbile in care se publica actele normative, comunicarile oficiale si alte informatii de importanta nationala este necesar sa fie examinate prin prisma art.10 din Legea functionarii limbilor, potrivit caruia actele organelor puterii de stat, administratiei de stat si organizatiilor obstesti se intocmesc si se adopta in limba de stat, urmind sa fie traduse in limba rusa, iar actele organelor locale ale puterii de stat, administratiei de stat si organizatiilor obstesti situate pe teritoriile, unde majoritatea o constituie populatia de nationalitate ucraineana, rusa, bulgara sau de alta nationalitate, pot fi adoptate in limba materna sau intr-o alta limba acceptabila, urmind sa fie traduse in limba de stat.
In acest sens merita a fi mentionate si prevederile Legii privino modul de publicare si intrare in vigoare a actelor oficiale nr.173-XIII din 6 iulie 1994, art.1 alin.(1) din care stipuleaza ca actele officiale se publica in limba de stat, cu traducerea in limba rusa si in alte limbi, conform legislatiei.
Avind in vedere prevederile precitate, Curtea Constitutionala releva ca art. 8 alin. (1) si alin. (3) din Legea minoritatilor nationale nu cauzeaza un prejudiciu vizibil vorbitorilor de alte limbi, fapt pentru care le apreciaza conforme Constitutiei si legislatiei in domeniu.
In contextul constatarilor anterioare, Curtea precizeaza ca dispozitiile art. 12 alin. (1) din Legea minoritatilor nationale privind dreptul persoanelor apartinind minoritatilor nationale de a se adresa in institutiile publice oral si in scris in limba moldoveneasca sau rusa si de a primi raspuns in limba in care au formulat adresarea reitereaza dispozitiile art.6 din Legea functionarii limbilor, care permit cetateanului sa aleaga limba de comunicare orala sau scrisa - moldoveneasca sau rusa - in relatiile cu organele puterii de stat, administratiei de stat si organizatiilor obstesti, precum si cu intreprinderile, institutiile si organizatiile situate pe teritoriul Republicii Moldova, iar in localitatile in care majoritatea o constituie populatia de nationalitate ucraineana, rusa, bulgara sau de alta nationalitate se foloseste pentru comunicare limba materna sau o alta limba acceptabila.
Constitutionalitatea dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Legea minoritatilor nationale se confirma si prin art. 11 din Legea functionarii limbilor, potrivit caruia, in caz de adresare in scris a organelor puterii de stat si a organizatiilor obstesti catre cetatean se foloseste limba moldoveneasca sau rusa, in localitatile cu populatie de nationalitate gagauza - moldoveneasca, gagauza sau rusa. La eliberarea documentelor se folosesc la libera alegere a cetateanului limba moldoveneasca sau rusa ori limbile moldoveneasca si rusa, iar in localitatile cu populatie de nationalitate gagauza - limba moldoveneasca, gagauza ori rusa sau limbile moldoveneasca, gagauza si rusa.
La rindul lor, organele puterii de stat, administratiei de stat, organizatiilor obstesti, intreprinderile, institutiile si organizatiile primesc si examineaza documentele prezentate de catre cetateni in limba moldoveneasca sau in cea rusa, iar in localitatile cu populatie de nationalitate gagauza - in limba moldoveneasca, gagauza ori rusa. La documentele prezentate in alte limbi trebuie anexata traducerea in limba
moldoveneasca sau rusa.
Prevederile art.10 si art. 11 alin. (1) din Legea minoritatilor nationale urmeaza a fi examinate prin prisma dispozitiilor titlului VI din Legea functionarii limbilor si raportate la dispozitiile art.11 alin.(2) si (3) din Conventia-cadru, in conformitate cu care partile se angajeaza sa recunoasca oricarei persoane apartinind unei minoritati nationale dreptul de a expune in limba sa minoritara insemne, inscriptii si alte informatii cu caracter privat, vizibile pentru public, iar in ariile locuite in mod traditional de un numar substantial de persoane apartinind unei minoritati nationale, partile vor depune eforturi pentru expunerea denumirilor locale traditionale, a denumirilor strazilor si a altor indicatii topografice destinate publicului deopotriva in limba minoritara, acolo unde exista o cerere suficienta pentru astfel de indicatii.
In determinarea constitutionalitatii prevederilor contestate precitate, Curtea remarca ca Legea functionarii limbilor stabileste un regim juridic diferit pentru problemele care fac obiectul acestora.
Potrivit art. 24 si 25 din Legea functionarii limbilor, localitatile si alte obiective geografice de pe teritoriul Republicii Moldova au o singura denumire oficiala sub forma ei moldoveneasca sau, respectiv, gagauza originara (fara traducere sau adaptare), tinindu-se cont de traditiile istorice din localitatea respectiva. Denumirile de piete, strazi, stradele, raioane orasenesti, precum si denumirile institutiilor si localurilor publice, intreprinderilor si organizatiilor se formeaza in limba de stat si se traduc in limba rusa (in localitatile cu populatie de nationalitate gagauza - si in limba gagauza).
Informatia cu caracter public, care, in sensul art.28 si 29 din Legea functionarii limbilor, constituie firmele cu denumirile organelor puterii de stat, administratiei de stat si organizatiilor obstesti, ale intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor, indicatoarele de piete, strazi, stradele, localitati si de alte obiective geografice, denumirile marfurilor si ale produselor alimentare, etichetele marfurilor, marcile comerciale, instructiunile referitoare la marfurile fabricate in republica, precum si orice alte informatii vizuale prezentate populatiei din republica, se intocmeste in limba de stat si in limba rusa (in localitatile respective - in limba de stat, in gagauza si rusa), iar textele afiselor, anunturilor publice, textele de publicitate si alte texte de informare vizuala se traduc in limba rusa doar in caz de necesitate. In localitatile satesti, in care majoritatea o constituie populatia de nationalitate ucraineana, rusa sau bulgara, informatile vizuale pot fi prezentate si in limbile respective.
Astfel, prevederile art. 10 si art. 11 alin. (1) din Legea minoritatilor nationale, potrivit carora denumirile localitatilor si strazilor se indica in limbile moldoveneasca si rusa, iar informatia cu caracter public se perfecteaza in limbile moldoveneasca si rusa, constituie o derogare de la dispozitiile Legii functionarii limbilor, care stipuleaza ca denumirile localitatilor au o singura denumire oficiala sub forma ei moldoveneasca, iar informatia cu caracter public referitoare la domeniile indicate in art.11 alin.(1) din Legea minoritatilor nationale, precum si informatia vizuala in institutiile enumerate in acest articol se scrie in limba de stat si se traduce in limba rusa doar in caz de necesitate.
Curtea constata de asemenea ca art. 10 si art. 11 alin. (1) din Legea minoritatilor nationale atribuie limbii ruse o arie de actiune mai larga decit cea stabilita prin cadrul constitutional si legal in vigoare. Or, consfintirea prin Legea Suprema a statutului limbii moldovenesti ca limba de stat are menirea sa contribuie la crearea garantiilor necesare pentru folosirea ei plenara in toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale.
4. Referitor la prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind actele de stare civila, potrivit carora intocmirea actelor de stare civila, precum si inscrierea mentiunilor se efectueaza in limba de stat si in limba rusa, Curtea retine urmatoarele.
Art.11 din Conventia-cadru impune partile sa recunoasca oricarei persoane apartinind unei minoritati nationale dreptul de a folosi numele si prenumele (patronimicul) sale in limba minoritara, precum si dreptul la recunoasterea oficiala a acestora.
Aceste reglementari internationale, fiind reiterate si in Legea minoritatilor nationale (art.16 alin.(1), in conformitate cu care persoanele apartinind minoritatilor nationale au dreptul sa-si utilizeze numele, prenumele si patronimicul (daca acesta se foloseste in limba lor materna), inclusiv in acte oficiale, in forma acceptata in limba lor materna, permit minoritatilor nationale stabilite pe teritoriul Republicii Moldova sa utilizeze numele si prenumele (patronimicul) in limba materna. Astfel, art. 5 alin. (4) din Legea privind actele de stare civila privind intocmirea actelor de stare civila in limba de stat si in numai una din limbile minoritare vorbite pe teritoriul Republicii Moldova aduce atingere dreptului reprezentantilor celorlalte minoritati nationale de a utiliza numele si prenumele (patronimicul) in forma acceptata in limba lor materna.
Totodata, prevederile contestate distoneaza cu principiile privind garantarea drepturilor minoritatilor nationale, precum si cu principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, consfintite in art. 10 si art. 16 din Constitutie.
Prin relevanta celor expuse Curtea respinge argumentele autorilor sesizarii privind neconstitutionalitatea art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (1) si (3), art. 10 in partea referitoare la denumirile institutiilor si localurilor publice, art. 12 alin. (1) din Legea minoritatilor nazionale si apreciaza aceste dispozitii ca fiind conforme cadrului constitutional si normativ in domeniu.
In acelasi timp, Curtea a constatat ca prin prevederile art. 10 in partea referitoare la denumirea localitatilor si strazilor, art. 11 alin. (1) din Legea minoritatilor nationale, precum si prin prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind actele de stare civila legislativul a depasit limitele constitutionale si legale privind utilizarea limbii ruse in sferele vietii sociale, generind astfel disensiuni intre minoritatile nationale care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru motivele aratate, conducindu-se dupa art. 140 din Constitutie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constitutionala si art. 62 si 68 din Codul jurisdictiei constitutionale,
Curtea Constitutionala
H O T A R A S T E:
1. Recunoaste constitutionale dispozitiile art.6 alin.(1), art.8 alin.(1) si (3), art.10, art.11 alin.(1) si art.12 alin.(1) din Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor", cu exceptia sintagmei "...si rusa" din art.10 in partea referitoare la denumirea localitatilor si strazilor si a sintagmei "...si rusa" din art. 11 alin. (1).
2. Declara neconstitutionale sintagma "...si rusa" din art. 10 in partea referitoare la denumirea localitatilor si strazilor si sintagma ...si rusa" din art. 11 alin. (1) din Legea nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor".
3. Declara neconstitutionala sintagma ...si limba rusa" din art.5 alin.(4) din Legea nr.100-XV din 26 aprilie 2001 "Privind actele de stare civila".
4. Prezenta Hotarire este definitiva, nu poate fi supusa nici unei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE
Victor PUSCAS
Chisinau, 30 mai 2002.
nr. 28.
Opinie separata expusa in temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constitutionala si art. 67 din Codul jurisdictiei constitutionale
Prin Hotarirea din 30 mai 2002, in pct. 1, Curtea Constitutionala a recunoscut constitutionale dispozitiile art. 6 alin. (1), art. 8 alin. (1) si (3), art. 10, art. 11 alin. (1) si art. 12 alin. (1) din Legea nr. 382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor", cu exceptia sintagmelor "...si rusa" din art. 10, in partea referitoare la denumirea localitatilor si strazilor, si din art. 11 alin. (1).
In pct. 2 al hotaririi Curtea a declarat neconstitutionale sintagmele mentionate, precum si sintagma "...si limba rusa" din art. 5 alin. (4) din Legea nr. 100-XV din 26 aprilie 2001 "Privind actele de stare civila".
Fara a contesta in linii mari argumentele si concluziile aduse in hotarire, consider neintemeiata decizia Curtii privind recunoasterea drept constitutionale a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (3) din Legea nr. 382-XV, implicit, a sintagmelor "si rusa" si "daca este necesar" din acestea.
Art.8 alin. (1) din Legea nr. 382-XV stipuleaza ca "statul asigura publicarea actelor normative, comunicarilor oficiale si altor informatii de importanta nationala in limbile moldoveneasca si rusa".
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 382-XV, "pe teritoriile in care persoanele apartinind unei minoritati nationale constituie o parte considerabila din populatie, actele autoritatilor administratiei publice locale se publica in limba acestei minoritati daca este necesar si, totodata, in limbile moldoveneasca si rusa".
Conform art. 13 alin. (1) din Constitutie, limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca, iar conform art. 16 alin. (2), toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii.
Astfel, Legea Suprema a Republicii Moldova stipuleaza in mod expres si imperativ o singura limba oficiala (de stat) - limba moldoveneasca. Recunoscind si protejind prin art. 13 alin. (2) din Constitutie dreptul la dezvoltarea si functionarea limbii ruse si a altor limbi vorbite pe teritoriul tarii, Constitutia nu atribuie acestor limbi statutul de limbi oficiale. Or, prin dispozitiile privind publicarea actelor normative si in limba rusa din art. 8 alin. (1) din Legea nr. 382-XV limba rusa este ridicata la rang de limba oficiala (de stat), ceea ce contrazice art. 13 alin. (1) din Constitutie. In plus, aceste dispozitii pun in conditii inegale minoritatile nationale din republica, prin care fapt aduc atingere art. 16 din Constitutie privind egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii. Prin urmare, sintagma "si rusa" din art. 8 alin. (1) din Legea nr. 382-XV este neconstitutionala.
Prin conditia cuprinsa in sintagma "daca este necesar" din art. 8 alin. (3) din Legea nr. 382-XV privind publicarea actelor autoritatilor administratiei publice locale in limba minoritatii nationale, care constituie o parte considerabila din populatie, se stirbeste dreptul minoritatilor nationale de a folosi limba materna, iar prin sintagma "si rusa" de la sfirsitul acestui alineat limbii ruse i se atribuie un statut oficial identic cu limba moldoveneasca, argumentele invocate in alineatul precedent fiind valabile si aici.
Invocarea in partea descriptiva a hotaririi Curtii a art. 10 din Legea cu privire la functionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova si a art. 1 alin. (1) din Legea privind modul de publicare si intrare in vigoare a actelor oficiale in sprijinul constitutionalitatii art. 8 alin. (1) si (3) din Legea nr. 382-XV este eronata, deoarece aceste legi, spre deosebire de legile contestate, nu oficializeaza limba rusa drept limba de stat, ci prevad traducerea actelor normative din limba de stat in limba rusa si in alte limbi vorbite, adica nu egaleaza aceasta limba cu singura limba de stat in Republica Moldova – limba moldoveneasca, consfintita prin art. 13 alin. (1) din Constitutie.
Pentru motivele aratate consider ca sintagma "si rusa" din art. 8 alin. (1) si sintagmele "daca este necesar", "si rusa" din art. 8 alin. (3) din Legea nr. 382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor apartinind minoritatilor nationale si la statutul juridic al organizatiilor lor" (in lumina contestarilor cuprinse in sesizare) sint neconstitutionale.
JUDECATOR
AL CURTII CONSTITUTIONALE
Mircea IUGA
Chisinau, 30 mai 2002.