HOTARIREA CURTII CONSTITUTIONALE

 

Cu privire la constitutionalitatea articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri)

 

Nr.35 din 21.12.95

 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.2-3 din 11.01.1996

 

----------

 

 

In numele Republicii Moldova Plenul Curtii Constitutionale a Republicii Moldova in componenta:

  Pavel Barbalat                      - presedinte

  Nicolae Chiseev                    - judecator

  Nicolae Osmochescu             - judecator

  Eugen Sofroni                       - judecator

  Gheorghe Susarenco             - judecator

  Ion Vasilati                           - judecator

  Ludmila Zadorojnii - grefier

  cu participarea domnului Vasile Nedelciuc, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, Blocul Taranilor si Intelectualilor, domnilor Victor Cecan, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, presedintele Comisiei juridice, pentru numiri si imunitati a Parlamentului, si Tudor Angheli, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, vicepresedintele Comisiei pentru politica externa a Parlamentului, reprezentanta ai Parlamentului Republicii Moldova, in baza articolului 135 alineatul (1) litera a) din Constitutia Republicii Moldova, articolului 4 alineatul (1) litera a) din Legea cu privire la Curtea Constitutionala si articolului 16 din Codul Jurisdictiei Constitutionale, a examinat in sedinta plenara deschisa sesisarea domnului V. Nedelciuc, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, cu privire la constitutionalitatea articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri).

  Sesizarea sus-numita este facuta conform articolului 251 din Legea cu privire la Curtea Constitutionala si Curtii Constitutionale din 24 noiembrie acceptata spre examinare in fond si inclusa in ordinea de zi a Curtii Constitutionale, potrivit atributiilor sale constitutionale.

  Examinind sesizarea in cauza, audiind argumentele partilor, expuse in sedinta  plenara, precum si corespunderea prevederilor atacate  cu dispozitiile constitutionale,

 

  CURTEA CONSTITUTIONALA

  a c o n s t a t a t:

  La 23 decembrie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea organica nr. 344-XIII privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri). In articolul I alineatul (4) din Legea mentionata este prevazut dreptul populatiei Gagauziei, care constituie o parte componenta a poporului Republicii Moldova, la autodeterminare externa in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova ca stat independent.

  In sesizarea  sa  domnul V. Nedelciuc, deputat in  Parlamentul Republicii Moldova, sustine ca dreptul acordat minoritatii gagauze prin stipularea cuprinsa in articolul 1 alineatul (4) din Legea menzionata poate fi acordat doar printr-un act constitutional. El afirma ca dreptul la autodeterminare acordat minoritatii gagauze reduce continutul si aria de actiune a suveranitatii nationale, constitutiile altor state unitare democratice nu acorda asemenea drepturi populatiei unor regiuni autonome.

Deci, se sustine in sesizare, prevederea articolului 1 alineatul (4) din Legea sus-numita contravine articolelor 1 si 2 din Constitutia Republicii Moldova referitoare la suverinitatea, independenta, unitaritatea si indivizibilitatea statului.

  Examinind textul sesizarii si textul integral al Legii organice nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, precum si dispozitiile constitutionale, Curtea Constitutionala nu poate accepta interpretarea data in sesizare articolului I alineatul (4) din Legea mentionata potrivit careia dreptul la autodeterminare acordat minoritatii gagauze reduce continutul si aria de actiune a suveranitatii nationale. In primul rind, acest drept este acordat  prin Lege organica nu miroritatii gagauze, ci populatiei Gagauziei, unde in afara de gagauzi locuiesc reprezentanti ai mai multor nationalitati (moldoveni, rusi, ucraineni, bulgari). In al doilea rind interpretarea articolului a carui neconstitutionalitate este invocata poate fi corecta numai tinindu-se seama si de prevederile altor articole ale Legii nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri).

  In Legea numita (articolul 1 alineatul (1) se prevede ca Gagauzia, ca unitate teritoriala autonoma, este parte componenta a Republicii Moldova; Gagauzia este administrata in temeiul Constitutiei Republicii Moldova si actelor normative ale Adunarii Populare (Halc Toplusu) a Gagauziei, care nu vin in contradictie cu Constitutia si legislatia Republicii Moldova (articolul 2); pamintul, subsolul, apele, regnul vegetal si cel animal, alte resurse naturale, bunurile mobile si imobile, aflate pe teritoriul Gagauziei, sint proprietate a poporului Republicii oldova si constituie totodata  baza economica a Gagauziei (articolul 6).  Interpretarea prevederilor articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, impreuna cu prevederile enumerate ale aceleiasi  Legi permit sa se traga concluzia ca ele nu contravin articolelor 1-3 si 127 din Constitutia  Republicii  Moldova  privind  suveranitatea, inalienabilitatea teritoriului si proprietatea statului Republica Moldova.

  De mentionat, ca prevederile articolului 1 alineatul (4) se aplica numai  in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova ca  stat independent. Actualmente astfel de conditii nu exista, de aceea nu se poate afirma ca ele reduc continutul si aria de actiune a suveranitatii. Curtea Constitutionala considera ca acest efect nu se va produce nici in cazul in care Republica Moldova ca stat va pierde independenta, intrucit in acest caz nici suveranitatea nu va mai exista. Deci, nu se poate reduce ceea ce nu exista de fapt.

  Argumentul din sesizare conform caruia constitutiile altor state unitare democratice nu acorda populatiei unor regiuni autonome dreptul la autodeterminare externa de asemenea nu poate fi retinut. Intr-adevar, legile fundamentale ale altor state unitare democratice nu prevad asemenea drepturi, insa in aceste state exista alte realitati.

  Conform articolului 111 alineatul (1) din Constitutia Republicii Moldova localitatilor din stinga Nistrului , precum si unor localitati din sudul republicii le pot fi atribuite forme si conditii speciale de autonomie dupa statute speciale adoptate prin legi organice. Asadar, organul suprem legislativ al statului, adoptind Legea privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri), a procedat in deplina conformitate cu prevederile Constitutiei. In articolul III alineatul (1) din Constitutie formele si conditiile speciale de autonomie, attribuite unor localitati din republica, nu sint specificate. Constitutia statului reglementeaza relatiile sociale fundamentale, care sint esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Conditiile speciale de autonomie, inclusiv pentru populatia Gagauziei, parte componenta a poporului Republicii Moldova, la autodeterminare sint detaliate in Legea organica nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, care a fost adoptata dupa intrarea in vigoare a Constitutiei Republicii Moldova.

  Avind in vedere cele expuse mai sus, Curtea Constitutionala nu poate retine nici argumentul invocat in sesizare, potrivit caruia dreptul populatiei Gagauziei la autodeterminare ecterna putea fi acordat doar printr-un act constitutional.

  Este de remarcat ca in articolul 1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea Generala a ONU la 16 decembrie 1966 si ratificat de Republica Moldova la 28 iulie 1990, se prevede ca toate popoarele au dreptul de a dispune de ele insele deci  acordarea populatiei Gagauziei, parte componenta a poporului Republicii Moldova, a dreptului la autodeterminare externa, prin Lege organica, nu contravine nici normelor internationale.

  Avind in vedere considerentele expuse si in temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constitutionala,

 

 CURTEA CONSTITUTIONALA

  H O T A R A S T E:

  1. Prevederile articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23  decembrie 1994 privind statutul juridic special al  Gagauziei (Gagauz-Yeri) nu contravin Constitutiei Republicii Moldova.

  2. Hotarirea  se  comunica  Presedintelui  Republicii  Moldova, Presedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Presedintelui Adunarii Populare a Gagauziei si domnului Vasile Nedelciuc, deputat in Parlamentul Republicii Moldova.

  3. Hotarirea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova in termen de 10 zile de la data adoptarii.

 

PRESEDINTELE

CURTII CONSTITUTIONALE

 

Pavel Barbalat

 

 

Opinia separata a judecatorului Curtii Constitutionale asupra dosarului cu privire la constitutionalitatea articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri)

 

 

  Examinind dosarul in cauza, Curtea Constitutionala avea obligatiunea sa constate, daca alineatul (4) al articolului 1 din Legea privind statutul special al Gagauziei (Gagauz-Yeri) in redactia: "In cazul schimbarii statutului Republicii Moldova ca stat independent, poporul Gagauziei  are dreptul la autodeterminare externa", nu  contraine prevederilor Constitutiei, care stipuleaza ca "Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil".

  In procesul examinarii acestui caz este necesar sa se tina cont de urmatoarele prevederi ale Constitutiei: alineatul (1) al articolului 1 care stipuleaza, ca Republica Moldova este un stat suveran si independent unitar  si indivizibil; articolul 2 potrivit caruia  suveranitatea nationala apartine poporului Republicii Moldova, care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative, in formele stabilite de Constitutie, si ca nici o persoana particulara, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic, sau o alta formatine obsteasca nu poate exercita puterea de stat in numele propriu; alineatul (1) al articolului 3 care prevede ca teritoriul Republicii Moldova este inalientabil; alineatul (1) al articolului 8 potrivit caruia Repubblica Moldova se obliga sa respecte Carta Organizatiei Natiunilor Unite si tratatele la care este parte; alineatul (1) al articolului 10 in baza caruia statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova, iar Republica  Moldova  este Patria comuna si indivizibila a  tuturor cetatenilor sai.

  In sesizare se mentioneaza corect, ca problema privind schimbarea statutului  tarii  si, ca urmare, cedarea partiala sau totala  a suveranitatii de stat, inclusiv asupra intregului teritoriu sau asupra unei  parti a acestuia, sint in exclusivitate probleme de ordin constitutional, iar alineatul (4) al articolului 1 din Legea privino statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri) reduce continutul si aria de actiune a suveranitatii nationale, care este exercitata de poporul fiecarui stat in orice moment asupra propriului sau teritoriu.

  Analiza comparativa a textului Legii mentionate si prevederilor Constitutiei referitoare la notiunea de "popor al Republicii Moldova", denota a descrepanta dintre aceste doua acte normative.

  Poporul - ca forma superioara de comunitate umana, inconfundabila cu alte colectivitati - nu este un fenomen exclusiv etnic sau biologic. El este o realitate complexa si este totodata produsul unui indelungat proces istoric, avind la baza comunitatea de origine etnica, de limba, de cultura, de religie, de factura psihica, de viata, de traditii si de idealuri, dar mai ales trecutul istoric si vointa de a fi impreuna a celor ce au convietuit pe un anumit teritoriu.

  Aceste premise sint consfintite in mod explicit in articolul 10 al Constitutiei: statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este Patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai.

  Cu alte cuvinte, Constitutia tarii recunoaste ca acest teritoriu este populat numai de un singur popor - poporul Republicii Moldova.

  Statul moldovenesc recunoaste si garanteaza persoanelor de diferite nationalitati dreptul la identitate.

  In spiritul democratiei autentice - ca forma de guvernamint unica si ireversibila - articolul 10 alineatul (2) din Constitutie proclama ca statul recunoaste si garanteaza dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

  Acest drept, recunoscut de stat si garantat prin Constitutie, nu trebuie sa degenereze in privilegii. Iata de ce e necesar sa se precizeze ca masurile de protectie, luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor, apartinind altor etnii decit cea majoritara, trebuie sa fie conformare cu principiile egalitatii si nediscriminarii lor in raport cu ceilalti cetateni ai statutului.

  Lansarea in preambului Legii privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri) a notiunii de "popor gagauz", notiune care, fiind dezvoltata ulterior in alineatul (4) al articolului 1 din aceeasi Lege in notiunea de "poporul Gagauziei" cu drept de autoadministrare externa in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova, aduce, in opinia mea, prejudecii  suveranitatii  statutului  unitar moldovenesc  si  este neconstitutionala.

  Un alt argument in favoarea declararii prevederilor articolului 1 alineatul (4) din Legea amintita drept necomstitutionale il constituie si faptul ca stipularea "in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova" conditioneaza existenta stabilitatii si duce la abandonarea unor atribute ale suveranitatii statului.

  Alineatul (1) al articolului 1 din Constitutie, precizind structura statului moldovenesc arata ca aceasta este "unitar si indivizibil". El este unitar in sensul ca, fiind organizat pe baza principiului unitatii, are un singur centru de impulsuri, un ansamblu unic de institutii cu putere de decizie publica si juridica; exista, cu alte cuvinte, un singur organ  legislativ,  un  singur executiv si o  singura  autoritate judecatoreasca. El este indivizibil, in sensul ca nu poate fi segmentat, nu poate face obiectul unei divizari, totale sau partiale.

  Principiile enuntate  nu  fac parte din arsenalul  retorismului propagandistic,  mai  condamnabil decit lipsa principiilor.  Aceste dimensiuni politice si juridice sint detaliate si adunate intr-un sistem de  garantii constitutionale, care asigura functionalitatea lor:  a) consacrarea egalitatii cetatenilor fara nici o discriminare in fata legii si autoritatilor publice (articolul 16 alineatul (2); b) statuaria principiului descentralizarii serviciilor publice (articolul 109) in administratia  publica  din unitatile administrativ-teritoriale;  c) recunoasterea dreptului la cultivarea limbii materne si la folosirea acesteia in fata organelor de urmarire penala si a justitiei (articolul 118 alineatul (2); d) garantarea dreptului de asociere, inclusiv:in partide politice fara nici un fel de restrictii de factura etnica (articolul  41); e) consacrarea ca drept fundamental a libertatii constiintei, a autonomiei cultelor religioase fata de stat (articolul 31); consfintirea obligativitatii de a interpreta si aplica dispozitiile constitutionale privitoare la drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele la care Republica Moldova este parte, precum si stipularea primatului reglementarilor internationale fata de cele interne, daca intre pacatele si tratatele privitoare la drepturile omului la care Republica Moldova este parte si legile interne exista neconcordante.

  Articolul III din Constitutie, care stipuleaza ca "localitatilor din stinga Nistrului, precum si unor localitati din sudul Republicii Moldova, le pot fi atribuite forme si conditii speciale de autonomie dupa statute speciale adoptate prin legi organice" nu poate fi folosit de nimeni, inclusiv  de Parlament, ca instrument de subminare a statalitatii Republicii Moldova. Suveranitatea este inalienabila, deoarece ceea ce se transmite organelor reprezentative, inclusiv unor forme speciale de autonomie, nu este decit o forma de exercitare a acesteia. Suveranitatea este indivizibila, deoarece nu poate fi fragmentata si distribuita atit unor grupuri, cit si unei persoane.

  Suveranitatea nu este un cuvint magic, ea exprima dreptul statului de a decide. Suveranitatea nu poate fi insa nici un pretext de arbitrariu, de voluntarism, de aroganta sau de autoconsolare.

  Nu rezista nici  referintele hotaririi Curtii Constitutionale in problema data la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea Generala a ONU la 16 decembrie 1996, precum ca acordarea poporului Gagauziei a dreptului la autodeterminare externa nu  ar contraveni normelor internationale, deoarece, dupa cum s-a mentionat, Constitutia recunoaste unitatea poporului Republicii Moldova, care nu poate fi divizat in mai multe popoare, inclusiv in "poporul Gagauziei".

  Acest pact, precum si alte documente internationale necesita a fi corelate cu obligatia ce revine statelor in privinta apararii drepturilor omului. Cind insa se vorbeste la dreptul de autodeterminare, el este apreciat ca drept individual. De altfel, intr-o stricta logica juridica, orice  drept sau libertate colectiva este un drept sau libertate individuala, numai ca el nu se poate exercita decit prin asociere.

  Avind in vedere cele expuse, consider, ca sesizarea deputatului in Parlament, domnul Vasile Nedelciuc, este intemeiata iar prevederle alineatului (4) din articolul 1 al Legii privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri) din 23 decembrie 1994 nr. 344-XIII sint neconstitutionale,  deoarece contravin articolului 1 alineatul (1), articolului 2, articolului 3 alineatul (1), articolului 8 si articolului 10 alineatul (1) din Constitutia Republicii Moldova.

 

Judecatorul Curtii Constitutionale

 

Gheorghe Susarenco