HOTARIREA CURTII
CONSTITUTIONALE
Cu privire la
constitutionalitatea articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al
Gagauziei (Gagauz-Yeri)
Nr.35 din 21.12.95
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.2-3 din 11.01.1996
----------
In numele Republicii Moldova Plenul Curtii
Constitutionale a Republicii Moldova in componenta:
Pavel Barbalat -
presedinte
Nicolae Chiseev - judecator
Nicolae Osmochescu - judecator
Eugen Sofroni -
judecator
Gheorghe Susarenco - judecator
Ion Vasilati -
judecator
Ludmila Zadorojnii - grefier
cu participarea domnului
Vasile Nedelciuc, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, Blocul Taranilor
si Intelectualilor, domnilor Victor Cecan, deputat in Parlamentul Republicii
Moldova, presedintele Comisiei juridice, pentru numiri si imunitati a
Parlamentului, si Tudor Angheli, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, vicepresedintele
Comisiei pentru politica externa a Parlamentului, reprezentanta ai Parlamentului
Republicii Moldova, in baza articolului 135 alineatul (1) litera a) din Constitutia
Republicii Moldova, articolului 4 alineatul (1) litera a) din Legea cu privire
la Curtea Constitutionala si articolului 16 din Codul Jurisdictiei Constitutionale,
a examinat in sedinta plenara deschisa sesisarea domnului V. Nedelciuc, deputat
in Parlamentul Republicii Moldova, cu privire la constitutionalitatea
articolului 1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994
privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri).
Sesizarea sus-numita este facuta conform
articolului 251 din Legea cu privire la Curtea Constitutionala si Curtii Constitutionale
din 24 noiembrie acceptata spre examinare in fond si inclusa
in ordinea de zi a Curtii Constitutionale, potrivit atributiilor sale
constitutionale.
Examinind sesizarea in cauza, audiind
argumentele partilor, expuse in sedinta plenara, precum si corespunderea prevederilor atacate
cu dispozitiile constitutionale,
CURTEA
CONSTITUTIONALA
a c o n s t a t a t:
La 23 decembrie 1994 Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat Legea organica nr. 344-XIII privind statutul
juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri). In articolul I
alineatul (4) din Legea mentionata este prevazut dreptul populatiei Gagauziei,
care constituie o parte componenta a poporului Republicii Moldova, la
autodeterminare externa in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova ca
stat independent.
In sesizarea sa domnul V. Nedelciuc, deputat in Parlamentul Republicii Moldova, sustine ca
dreptul acordat minoritatii gagauze prin stipularea cuprinsa in articolul 1
alineatul (4) din Legea menzionata poate fi acordat doar printr-un act
constitutional. El afirma ca dreptul la autodeterminare
acordat minoritatii gagauze reduce continutul si aria de actiune a
suveranitatii nationale, constitutiile altor state unitare democratice nu acorda
asemenea drepturi populatiei unor regiuni autonome.
Deci, se sustine in sesizare, prevederea articolului 1
alineatul (4) din Legea sus-numita contravine articolelor 1 si
2 din Constitutia Republicii Moldova referitoare la suverinitatea, independenta,
unitaritatea si indivizibilitatea statului.
Examinind textul sesizarii si
textul integral al Legii organice nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, precum si
dispozitiile constitutionale, Curtea Constitutionala nu poate accepta
interpretarea data in sesizare articolului I alineatul
(4) din Legea mentionata potrivit careia dreptul la autodeterminare acordat
minoritatii gagauze reduce continutul si aria de actiune a suveranitatii
nationale. In primul rind, acest drept este acordat prin Lege organica nu miroritatii gagauze, ci populatiei
Gagauziei, unde in afara de gagauzi locuiesc reprezentanti ai mai multor
nationalitati (moldoveni, rusi, ucraineni, bulgari). In al
doilea rind interpretarea articolului a carui neconstitutionalitate este invocata
poate fi corecta numai tinindu-se seama si de prevederile altor articole ale Legii
nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al
Gagauziei (Gagauz-Yeri).
In Legea numita (articolul 1 alineatul (1) se
prevede ca Gagauzia, ca unitate teritoriala autonoma, este parte componenta a Republicii Moldova; Gagauzia este administrata
in temeiul Constitutiei Republicii Moldova si actelor normative ale Adunarii
Populare (Halc Toplusu) a Gagauziei, care nu vin in contradictie cu Constitutia
si legislatia Republicii Moldova (articolul 2); pamintul, subsolul, apele,
regnul vegetal si cel animal, alte resurse naturale, bunurile mobile si
imobile, aflate pe teritoriul Gagauziei, sint proprietate a poporului
Republicii oldova si constituie totodata baza economica a Gagauziei (articolul 6). Interpretarea prevederilor articolului 1
alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, impreuna cu
prevederile enumerate ale aceleiasi Legi permit sa se traga concluzia ca ele nu
contravin articolelor 1-3 si 127 din Constitutia Republicii Moldova privind suveranitatea, inalienabilitatea teritoriului
si proprietatea statului Republica Moldova.
De mentionat, ca prevederile
articolului 1 alineatul (4) se aplica numai in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova
ca stat independent. Actualmente astfel de conditii nu exista, de aceea nu se poate
afirma ca ele reduc continutul si aria de actiune a suveranitatii. Curtea Constitutionala considera ca acest efect nu se va
produce nici in cazul in care Republica Moldova ca stat va pierde independenta,
intrucit in acest caz nici suveranitatea nu va mai exista. Deci, nu se poate reduce
ceea ce nu exista de fapt.
Argumentul din sesizare conform caruia
constitutiile altor state unitare democratice nu acorda populatiei unor regiuni
autonome dreptul la autodeterminare externa de
asemenea nu poate fi retinut. Intr-adevar, legile fundamentale ale altor state unitare
democratice nu prevad asemenea drepturi, insa in aceste state exista alte
realitati.
Conform articolului 111 alineatul (1) din Constitutia
Republicii Moldova localitatilor din stinga Nistrului ,
precum si unor localitati din sudul republicii le pot fi atribuite forme si
conditii speciale de autonomie dupa statute speciale adoptate prin legi organice.
Asadar, organul suprem legislativ al statului, adoptind
Legea privind statutul juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri), a procedat in
deplina conformitate cu prevederile Constitutiei. In articolul III alineatul
(1) din Constitutie formele si conditiile speciale de
autonomie, attribuite unor localitati din republica, nu sint specificate.
Constitutia statului reglementeaza relatiile sociale
fundamentale, care sint esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea
puterii. Conditiile speciale de autonomie, inclusiv
pentru populatia Gagauziei, parte componenta a poporului Republicii Moldova, la
autodeterminare sint detaliate in Legea organica nr. 344-XIII
din 23 decembrie 1994, care a fost adoptata dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei Republicii Moldova.
Avind in vedere cele expuse mai sus, Curtea
Constitutionala nu poate retine nici argumentul invocat in sesizare, potrivit caruia
dreptul populatiei Gagauziei la autodeterminare
ecterna putea fi acordat doar printr-un act constitutional.
Este de remarcat ca in articolul 1 din Pactul international
cu privire la drepturile civile si politice, adoptat
de Adunarea Generala a ONU la 16 decembrie 1966 si ratificat de Republica
Moldova la 28 iulie 1990, se prevede ca toate popoarele au dreptul de a dispune
de ele insele deci acordarea populatiei Gagauziei,
parte componenta a poporului Republicii Moldova, a dreptului la autodeterminare
externa, prin Lege organica, nu contravine nici normelor internationale.
Avind in vedere considerentele expuse si in temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea
Constitutionala,
CURTEA
CONSTITUTIONALA
H O T A R A S T E:
1. Prevederile articolului 1 alineatul (4) din
Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special
al Gagauziei (Gagauz-Yeri) nu contravin
Constitutiei Republicii Moldova.
2. Hotarirea se comunica Presedintelui Republicii Moldova, Presedintelui Parlamentului Republicii
Moldova, Presedintelui Adunarii Populare a Gagauziei si domnului Vasile
Nedelciuc, deputat in Parlamentul Republicii Moldova.
3. Hotarirea este definitiva si se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova in
termen de 10 zile de la data adoptarii.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE
Pavel Barbalat
Opinia separata a judecatorului Curtii
Constitutionale asupra dosarului cu privire la constitutionalitatea articolului
1 alineatul (4) din Legea nr. 344-XIII
din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Gagauziei
(Gagauz-Yeri)
Examinind dosarul in cauza, Curtea
Constitutionala avea obligatiunea sa constate, daca alineatul (4) al articolului 1 din Legea privind statutul special al Gagauziei
(Gagauz-Yeri) in redactia: "In cazul schimbarii statutului Republicii
Moldova ca stat independent, poporul Gagauziei are dreptul la autodeterminare externa", nu
contraine prevederilor Constitutiei,
care stipuleaza ca "Republica Moldova este un stat suveran si independent,
unitar si indivizibil".
In procesul examinarii acestui caz este
necesar sa se tina cont de urmatoarele prevederi ale Constitutiei: alineatul
(1) al articolului 1 care stipuleaza, ca Republica
Moldova este un stat suveran si independent unitar si indivizibil; articolul 2 potrivit caruia suveranitatea nationala apartine poporului
Republicii Moldova, care o exercita in mod direct si prin organele sale
reprezentative, in formele stabilite de Constitutie, si ca nici o persoana
particulara, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid
politic, sau o alta formatine obsteasca nu poate exercita puterea de stat in
numele propriu; alineatul (1) al articolului 3 care prevede ca teritoriul
Republicii Moldova este inalientabil; alineatul (1) al articolului 8 potrivit
caruia Repubblica Moldova se obliga sa respecte Carta Organizatiei Natiunilor Unite
si tratatele la care este parte; alineatul (1) al articolului 10 in baza caruia
statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova, iar Republica Moldova este Patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai.
In sesizare se mentioneaza corect, ca problema
privind schimbarea statutului tarii si, ca urmare, cedarea partiala sau totala a suveranitatii de stat, inclusiv asupra
intregului teritoriu sau asupra unei parti a acestuia, sint
in exclusivitate probleme de ordin constitutional, iar alineatul (4) al
articolului 1 din Legea privino statutul juridic special al Gagauziei
(Gagauz-Yeri) reduce continutul si aria de actiune a suveranitatii nationale,
care este exercitata de poporul fiecarui stat in orice moment asupra propriului
sau teritoriu.
Analiza comparativa a textului Legii mentionate
si prevederilor Constitutiei referitoare la notiunea
de "popor al Republicii Moldova", denota a descrepanta dintre aceste
doua acte normative.
Poporul - ca forma superioara de comunitate umana, inconfundabila cu alte colectivitati - nu este un
fenomen exclusiv etnic sau biologic. El este o realitate complexa si este
totodata produsul unui indelungat proces istoric, avind la baza comunitatea de
origine etnica, de limba, de cultura, de religie, de factura psihica, de viata,
de traditii si de idealuri, dar mai ales trecutul
istoric si vointa de a fi impreuna a celor ce au convietuit pe un anumit
teritoriu.
Aceste premise sint consfintite in mod
explicit in articolul 10 al Constitutiei: statul are ca fundament unitatea poporului
Republicii Moldova. Republica Moldova este Patria comuna si indivizibila
a tuturor cetatenilor sai.
Cu alte cuvinte, Constitutia
tarii recunoaste ca acest teritoriu este populat numai de un singur popor -
poporul Republicii Moldova.
Statul moldovenesc recunoaste si garanteaza
persoanelor de diferite nationalitati dreptul la identitate.
In spiritul democratiei autentice - ca forma
de guvernamint unica si ireversibila - articolul 10
alineatul (2) din Constitutie proclama ca statul recunoaste si garanteaza
dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii
lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.
Acest drept, recunoscut de stat si garantat prin Constitutie, nu trebuie sa degenereze in
privilegii. Iata de ce e necesar sa se precizeze ca masurile de protectie,
luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor,
apartinind altor etnii decit cea majoritara, trebuie sa fie conformare cu principiile
egalitatii si nediscriminarii lor in raport cu ceilalti cetateni ai statutului.
Lansarea in preambului Legii privind statutul
juridic special al Gagauziei (Gagauz-Yeri) a notiunii de "popor
gagauz", notiune care, fiind dezvoltata ulterior in alineatul (4) al articolului 1 din aceeasi Lege in notiunea de
"poporul Gagauziei" cu drept de autoadministrare externa in cazul schimbarii
statutului Republicii Moldova, aduce, in opinia mea, prejudecii suveranitatii statutului unitar moldovenesc si este
neconstitutionala.
Un alt argument in favoarea declararii
prevederilor articolului 1 alineatul (4) din Legea amintita drept
necomstitutionale il constituie si faptul ca
stipularea "in cazul schimbarii statutului Republicii Moldova" conditioneaza
existenta stabilitatii si duce la abandonarea unor atribute ale suveranitatii
statului.
Alineatul (1) al articolului
1 din Constitutie, precizind structura statului moldovenesc arata ca aceasta
este "unitar si indivizibil". El este unitar in sensul ca, fiind
organizat pe baza principiului unitatii, are un singur centru de impulsuri, un
ansamblu unic de institutii cu putere de decizie publica si
juridica; exista, cu alte cuvinte, un singur organ legislativ, un singur executiv si o singura autoritate judecatoreasca. El
este indivizibil, in sensul ca nu poate fi segmentat, nu poate face obiectul
unei divizari, totale sau partiale.
Principiile enuntate nu fac parte
din arsenalul retorismului propagandistic,
mai condamnabil decit lipsa principiilor. Aceste dimensiuni politice si juridice sint
detaliate si adunate intr-un sistem de garantii constitutionale, care asigura functionalitatea
lor: a) consacrarea egalitatii cetatenilor
fara nici o discriminare in fata legii si autoritatilor publice (articolul 16
alineatul (2); b) statuaria principiului descentralizarii serviciilor publice
(articolul 109) in administratia publica
din unitatile administrativ-teritoriale;
c) recunoasterea dreptului la cultivarea
limbii materne si la folosirea acesteia in fata organelor de urmarire penala si
a justitiei (articolul 118 alineatul (2); d) garantarea dreptului de asociere, inclusiv:in
partide politice fara nici un fel de restrictii de factura etnica (articolul 41); e) consacrarea ca drept fundamental a libertatii
constiintei, a autonomiei cultelor religioase fata de stat (articolul 31); consfintirea
obligativitatii de a interpreta si aplica dispozitiile constitutionale privitoare
la drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele la care Republica Moldova este parte,
precum si stipularea primatului reglementarilor internationale fata de cele
interne, daca intre pacatele si tratatele privitoare la drepturile omului la
care Republica Moldova este parte si legile interne exista neconcordante.
Articolul III din Constitutie, care stipuleaza
ca "localitatilor din stinga Nistrului, precum si
unor localitati din sudul Republicii Moldova, le pot fi atribuite forme si
conditii speciale de autonomie dupa statute speciale adoptate prin legi
organice" nu poate fi folosit de nimeni, inclusiv de Parlament, ca instrument de subminare a statalitatii
Republicii Moldova. Suveranitatea este inalienabila, deoarece ceea ce se transmite
organelor reprezentative, inclusiv unor forme speciale
de autonomie, nu este decit o forma de exercitare a acesteia. Suveranitatea este
indivizibila, deoarece nu poate fi fragmentata si
distribuita atit unor grupuri, cit si unei persoane.
Suveranitatea nu este un cuvint magic, ea
exprima dreptul statului de a decide. Suveranitatea nu poate fi insa nici un pretext de arbitrariu, de
voluntarism, de aroganta sau de autoconsolare.
Nu rezista nici referintele hotaririi Curtii Constitutionale in
problema data la Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de Adunarea Generala a ONU la 16
decembrie 1996, precum ca acordarea poporului Gagauziei a dreptului la
autodeterminare externa nu ar contraveni
normelor internationale, deoarece, dupa cum s-a mentionat, Constitutia
recunoaste unitatea poporului Republicii Moldova, care nu poate fi divizat in
mai multe popoare, inclusiv in "poporul Gagauziei".
Acest pact, precum si
alte documente internationale necesita a fi corelate cu obligatia ce revine
statelor in privinta apararii drepturilor omului. Cind insa se vorbeste la dreptul de autodeterminare, el este apreciat ca
drept individual. De altfel, intr-o stricta logica juridica, orice drept sau libertate colectiva este un drept sau
libertate individuala, numai ca el nu se poate exercita decit prin asociere.
Avind in vedere cele expuse, consider, ca
sesizarea deputatului in Parlament, domnul Vasile Nedelciuc, este intemeiata iar
prevederle alineatului (4) din articolul 1 al Legii privind statutul juridic
special al Gagauziei (Gagauz-Yeri) din 23 decembrie 1994 nr. 344-XIII sint neconstitutionale,
deoarece contravin articolului 1 alineatul
(1), articolului 2, articolului 3 alineatul (1), articolului 8 si articolului 10
alineatul (1) din Constitutia Republicii Moldova.
Judecatorul
Curtii Constitutionale
Gheorghe
Susarenco