PROGRAMUL UNIUNII DEMOCRATE MAGHIARE DIN ROMÂNIA

---

PRINCIPII DE BAZĂ

1. Uniunea Democrată Maghiară din România (U.D.M.R.) este o uniune constituită din organizaţii autonome, teritoriale, politice care reprezintă comunitatea maghiară din România şi apără interesele acesteia pe plan central şi local. Totodată, ea coordonează şi impulsionează diferitele forme de autoorganizare socială. U.D.M.R. recunoaşte dreptul platformelor democratice de a se organiza liber în cadrul Uniunii. Este considerată platformă orice grupare ideologică sau politică care, prin programul şi activitatea sa, contribuie la articularea şi diversificarea internă a comunităţii maghiare din România, fără a periclita însă unitatea organizaţiei. Principiile care stau la baza apărării intereselor comunităţii maghiare rezultă din drepturile universale ale omului, din valorile creştine europene, din drepturile colective ale minorităţilor naţionale, precum şi din valorile statului de drept, ale economiei de piaţă şi ale societăţii civile. Uniunea respinge orice ideologie şi practică totalitaristă, fascistă şi comunistă, antisemitismul, naţionalismul şi şovinismul. În apărarea intereselor şi în reprezentarea publică participă organizaţiile teritoriale, platformele şi membrii asociaţi ai U.D.M.R. - acele organizaţii politice, economice, ştiinţifice, profesionale, culturale, religioase, de tineret etc. care îi acceptă programul – prin elaborarea hotărârilor privitoare la domeniile lor.
2. Ca apartenenţă statală, maghiarii din România aparţin comunităţii cetăţenilor României. În acest cadru, constituind o comunitate autohtonă, se consideră factor constitutiv în stat, subiect politic de sine stătător şi, ca atare, partener egal al naţiunii române. După limba, etnia, conştiinţa identităţii, cultura şi tradiţiile proprii, comunitatea maghiară din România, incluzându-i şi pe ceangăii maghiari, este parte organică a naţiunii maghiare. Are strânse relaţii, vechi legături istorice şi culturale cu acele popoare, în primul rând cu românii şi germanii, cu care a trăit veacuri de-a rândul împreună. Membrii comunităţii maghiare din România doresc să-şi păstreze şi pe mai departe identitatea naţională, nu vor să emigreze, nici să fie asimilaţi de naţiunea română. Se consideră minoritari exclusiv din punct de vedere numeric, socotind pământul natal drept patria lor proprie, la a cărei dezvoltare economică şi culturală au contribuit şi ei din plin.

U.D.M.R. consideră dreptul la patrie ca fiind un drept individual şi colectiv fundamental şi sprijină în acest sens acele soluţii care păstrează, întăresc şi sporesc comunitatea etnică maghiară în propria sa patrie.

Datorită patrimoniului său istoric şi cultural precum şi prin tradiţiile sale, comunitatea maghiară se ataşează la Transilvania, ca regiune istorică, şi este astfel componentă organică a identităţii naţionale transilvănene. Împreună cu celelalte comunităţi etnice ale regiunii , ea este interesată în păstrarea Transilvaniei ca pământ al unor culturi de aceeaşi valoare şi de aceaşi rang, care se completează prin tradiţie. Tradiţiile instituţionale ale convieţuirii naţiunilor din Transilvania sunt considerate de o importanţă majoră în atingerea acestui scop.

3. Interesele fundamentale ale minorităţii maghiare, ca şi comunitate naţională autonomă, sunt următoarele:

1. să beneficieze de toate condiţiile necesare păstrării nestingherite a identităţii sale naţionale, inclusiv de un sistem instituţional propriu;
2. să aibă dreptul să se organizeze şi să se dezvolte în mod liber în toate domeniile economiei, într-un mediu economic transparent care să garanteze şanse egale tuturora;
3. edificarea statului de drept în România, democratizarea societăţii, consolidarea şi asigurarea funcţionării instituţiilor acestuia, realizarea economiei de piaţă şi integrarea României în comunitatea europeană;
4. să dezvolte cu naţiunea română şi cu celelalte minorităţi naţionale forme de convieţuire lipsite de conflicte, astfel încât să se simtă acasă în patria sa. O asemenea convieţuire se întemeiază pe raporturi de juxtapunere între cetăţeni liberi şi cu drepturi egale, raporturi care exclud de la bun început discriminarea, precum şi orice formă de exclusivism sau de afirmare a supremaţiei naţionale;

1. să-şi cultive neîngrădit relaţiile sale fireşti cu naţiunea-mamă, cu maghiarii de pretutindeni.

Înfăptuirea tuturor acestor deziderate constituie nu numai interesul comunităţii naţionale maghiare din România, ci — în mod direct sau indirect — interesul tuturor cetăţenilor României.

4. Uniunea, pe baza principiului autodeterminării interne, consideră de datoria sa crearea unui cadru politic, economic, social, cultural, juridic şi administrativ, care să garanteze pentru toţi cetăţenii României egalitatea deplină în drepturi, exercitarea neîngrădită a drepturilor individuale şi colective de către comunitatea naţională maghiară, respectiv de către celelalte minorităţi naţionale din România. Scopul final al Uniunii este crearea unei societăţi civile care să asigure fiecărui cetăţean un nivel echitabil de bunăstare, securitate, dreptate socială şi libertate, precum şi convieţuirea armonioasă a cetăţenilor români de diferite naţionalităţi.

Prin urmare, U.D.M.R. militează pentru realizarea următoarelor obiective:

a. În domeniul democratizării şi modernizării generale a societăţii din România:

· garantarea prin Constituţie şi respectarea în fapt a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a dreptului la viaţă, la muncă sau la ajutorul de şomaj echitabil, ori la reconversie profesională, respectiv la timp de lucru reglementat prin lege şi concediu de odihnă, a libertăţii de exprimare şi a presei, a dreptului la demnitate umană şi la pământul natal, a libertăţii cultelor religioase şi a conştiinţei, a dreptului la asociere, a dreptului de participare la viaţa publică, a dreptului de liberă alegere a domiciliului, a dreptului la libertatea personală, precum şi a drepturilor colective ale tuturor minorităţilor naţionale, în spiritul documentelor internaţionale referitoare la protecţia minorităţilor, indiferent dacă România s-a angajat şi s-a obligat sau nu la respectarea şi aplicarea acestora;

· consolidarea şi funcţionarea corespunzătoare a statului parlamentar de drept, funcţionarea pe baze democratice, pluraliste a sistemului politic, conform spiritului şi cerinţelor sistemului de drept european; respectarea concepţiilor şi intereselor divergente, recunoaşterea legitimităţii reprezentării acestor interese; asigurarea reprezentării corespunzătoare a maghiarilor din România în administraţia de stat, la nivel central şi local;

· edificarea economiei de piaţă care se bazează pe proprietatea privată, modernizarea structurii economice şi descentralizarea acesteia;

· sprijinirea în continuare a integrării în structurile NATO. În acest scop militează pentru înfiinţarea unei armate exclusiv profesioniste cu un număr minim necesar de militari, instruiţi şi echipaţi în mod adecvat. Solicită în cadrul armatei promovarea unui mod de gândire care accentuează rolul tehnicii şi al instruirii corespunzătoare a militarilor;

· demilitarizarea poliţiei, jandarmeriei şi a pompierilor şi subordonarea acestora autoadministraţiilor publice locale;

· extinderea controlului civil asupra organelor de securitate naţională şi eliminarea orientării naţionaliste a acestora.

· adoptarea unor măsuri care — în vederea protecţiei sociale a cetăţenilor — să contracareze efectele dăunătoare ale şomajului şi inflaţiei; introducerea unui sistem de protecţie socială eficient; adoptarea unor reglementări menite să favorizeze asigurarea apărării eficiente a intereselor salariaţilor prin intermediul sindicatelor. Principiul de bază al politicii sociale al U.D.M.R. este corelarea solidarităţii sociale cu responsabilitatea socială a individului; sprijinul social nu poate fi un scop în sine; nevoiaşii trebuie să-şi mobilizeze propria energie pentru a-şi îmbunătăţi situaţia;

· crearea unei economii de piaţă adecvate unei structuri economice moderne;

· asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de instituţii ale autoadministraţiei publice locale, ale societăţii civile locale autonome din punct de vedere financiar, în spiritul Cartei Europene a Autonomiei Locale.

b. Apărarea intereselor legate de păstrarea identităţii comunităţii maghiarilor din România, garantarea acestor drepturi, precum şi asigurarea egalităţii şanselor şi mijloacelor sunt posibile numai prin instituţiile autonomiilor constituite în cadrul statului de drept.

În acest sens U.D.M.R. consideră de referinţă şi obligatorii următoarele documente, împreună cu mecanismele care slujesc la monitorizarea respectării acestora:

· Documentul Final al C.S.C.E. de la Helsinki - 01.08.1975

· Recomandarea nr. 1201/1993 şi Directiva nr. 508 ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei;

· Documentul Final al reuniunii de la Copenhaga (29.06.1990) a Conferinţei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E.;

· Documentul Final al C.S.C.E. de la Conferinţa de la Helsinki - 09-11.07.1992;

· Declaraţia Adunării O.N.U. din 18.12.1992 privitoare la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale/etnice, religioase sau lingvistice;

· Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare;

· Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară;

· Tratatul cadru asupra protecţiei minorităţilor naţionale - Consiliul Europei, 1995.

Autonomia este:

· un principiu care trebuie să se afirme odată cu făurirea instituţiilor statului de drept;

· un drept al comunităţii naţionale pe care aceasta îl exercită în interesul apărării, păstrării şi dezvoltării identităţii sale;

· un mijloc prin care comunitatea maghiară din România îşi poate fundamenta dezvoltarea economică şi culturală, poate crea condiţiile materiale, politice şi juridice ale dăinuirii sale pe pământul natal;

· un obiectiv strategic pe care U.D.M.R. îl urmăreşte în activitatea sa politică şi în raporturile sale stabilite cu organizaţiile societăţii civile.

· U.D.M.R. doreşte să obţină formularea juridică şi validarea pe cale legislativă a diverselor forme de autonomie — inclusiv autonomia teritorială — militând în acelaşi timp pentru descentralizarea generală şi aplicarea deplină a principiului subsidiarităţii. În vederea realizării acestui scop, U.D.M.R. porneşte de la tradiţiile pozitive ale convieţuirii naţionalităţilor din Transilvania, precum şi de la modelele de autoadministrare ce funcţionează în Europa şi pot fi considerate ca etalon în materie.

· Prin autonomia personală se creează sistemul instituţional propriu al maghiarilor din România în domeniul învăţământului, culturii, informării, al păstrării tradiţiilor şi protecţiei monumentelor. Această autonomie este exercitată de organe publice alese de persoane aparţinând comunităţii maghiare din România; autoadministraţia comunităţii naţionale maghiare ia fiinţă pe calea listelor electorale întocmite după înregistrarea bazată pe afirmarea liberă a identităţii şi prin alegerile generale, secrete şi directe bazate pe aceste liste.

· Autonomia administraţiilor locale cu statut special se conferă acelor unităţi administrative în care trăiesc în proporţie însemnată persoane aparţinând minorităţilor naţionale, iar populaţia acceptă, prin referendum, acest statut.

· Autonomia teritorială ia fiinţă prin asocierea administraţiilor publice locale, ca o comuniune de interese.

Considerăm de o importanţă excepţională următoarele:

· crearea unor condiţii sociale care să permită ca toţi cetăţenii să-şi poată asuma liber şi să-şi poată păstra şi cultiva identitatea naţională, să-şi poată folosi simbolurile naţionale fără ca pentru aceasta să fie expuşi discriminărilor sociale, morale sau juridice de orice fel;

· asigurarea cadrului legislativ pentru folosirea neîngrădită a limbii materne în diversele domenii ale vieţii sociale, în spiritul documentelor internaţionale menţionate mai sus;

· crearea reţelei proprii de instituţii culturale pentru maghiarii din România; crearea unei reţele de învăţământ în limba maternă care să cuprindă toate formele şi nivelurile de instrucţie şi de pregătire a specialiştilor;

· ameliorarea condiţiilor financiare, economice, profesionale şi sociale a presei tipărite şi electronice în limba maghiară din România, ridicarea nivelului acesteia, sprijinirea eforturilor care au ca scop realizarea unei informări obiective a opiniei publice;

· comunitatea naţională maghiară să beneficieze, conform ponderii sale numerice în totalul populaţiei, de fondurile băneşti destinate culturii şi învăţământului din bugetul de stat.

c. În domeniul dezvoltării unor forme armonioase de convieţuire între cetăţenii români de diferite naţionalităţi:

· dezvoltarea unor relaţii interetnice multilaterale, în vederea unei cunoaşteri reciproce reale;

· combaterea naţionalismului, şovinismului şi antisemitismului, a suspiciunilor şi prejudecăţilor etnice, a agresiunii verbale; toleranţa faţă de orice fel de alteritate, formarea unei opinii publice pătrunse de spiritul solidarităţii sociale;

· pedepsirea prin lege a oricăror manifestări de instigare naţionalistă, şovină şi antisemită (acuzaţii neîntemeiate, răspândirea de zvonuri false, sugerarea vinovăţiei colective, propagarea de prejudecăţi rasiale etc.);

· concilierea printr-un dialog civilizat, de bună-credinţă, în cazul eventualelor divergenţe sau conflicte de interese;

· realizarea reconcilierii la nivelul întregii societăţi, având drept condiţie obligatorie egalitatea deplină în drepturi a tuturor cetăţenilor României, lichidarea şi reparaţia deplină a nedreptăţilor sociale şi a discriminărilor pe bază etnică; recunoaşterea necondiţionată a dreptului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a considera România patria lor şi de a se simţi aici acasă, fără a putea fi considerate cetăţeni de rang inferior;

· milităm pentru reparaţia încălcărilor de drepturi care privesc întreaga noastră comunitate, şi anume pentru reabilitarea juridică şi morală a celor condamnaţi pe nedrept sau siliţi să emigreze în urma evenimentelor din decembrie 1989 şi a pogromului antimaghiar din martie 1990.

d. În domeniul cultivării legăturilor cu naţiunea-mamă, cu maghiarii de pretutindeni:

· asigurarea circulaţiei libere a cetăţenilor;

· dezvoltarea legăturilor existente între instituţii, organizaţii şi asociaţii, permanentizarea schimbului de specialişti;

· asigurarea circulaţiei neîngrădite a informaţiilor peste hotare.

• Potrivit prevederilor legii electorale, U.D.M.R. participă cu drepturi egale la viaţa politică din România. Desemnează candidaţi la alegerile parlamentare, prezidenţiale şi locale. Reprezentanţii săi alcătuiesc în cele două camere ale parlamentului fracţiuni independente. Urmărind realizarea propriului său program şi pe baza deciziilor luate de organele sale competente, U.D.M.R. poate să se asocieze cu alte partide şi poate să ia parte la guvernare în conformitate cu programul de guvernare. Aflându-se în opoziţie participă la lucrările parlamentului conform principilor sale de bază. Conform strategiei politice a U.D.M.R., dezideratele sale specifice sunt în concordanţă cu democratizarea societăţii româneşti. De aceea Uniunea consideră toate forţele şi partidele democratice din România drept aliaţi fireşti, după cum în planul apărării intereselor etnice colaborează cu organizaţiile minorităţilor naţionale din ţară. U.D.M.R. nu face compromisuri neprincipiale.

Uniunea participă în mod activ la activitatea legislativă. Ţinând cont de reprezentarea intereselor minorităţii naţionale maghiare din România, U.D.M.R. luptă consecvent pentru ca legile adoptate de Parlament să servească cât mai eficient democratizarea întregii societăţi şi să corespundă cât mai bine, atât din punctul de vedere al conţinutului, cât şi al formei, principiilor şi normelor moderne europene. Aceste principii stau la baza iniţierii şi elaborării proiectelor de legi, a activităţii parlamentare a Uniunii, precum şi la baza aprobării sau respingerii proiectelor de legi supuse la vot. În ceea ce priveşte soluţionarea problemelor stringente ale comunităţii noastre, Uniunea recurge şi la interpelări. În vederea creşterii eficacităţii activităţii sale parlamentare, U.D.M.R. colaborează cu celelalte grupuri parlamentare democratice.

U.D.M.R. consideră că administraţiile locale, prin intermediul cărora trebuie să se înfăptuiască adevărata autonomie locală, sunt temelia transformărilor democratice. Demnitarii săi aleşi şi numiţi participă în mod nemijlocit la activitatea consiliilor locale şi judeţene, în serviciile publice.

Uniunea sprijină constituirea şi funcţionarea atât a instituţiilor societăţii civile care se autogestionează, cât şi a asociaţiilor, uniunilor economice şi culturale cu activitate proprie. Iniţiază modificarea legilor care sunt în defavoarea organizaţiilor societăţii civile.

U.D.M.R. caută căile de colaborare şi cultivă relaţiile cu presa democratică, pentru a face cunoscute opiniei publice problemele minorităţii maghiare din România şi obiectivele Uniunii. În acest scop, editează publicaţii proprii şi în limba română. Principiul de bază al activităţii de propagandă a Uniunii este informarea corectă. În vederea reconcilierii, U.D.M.R. sprijină acele iniţiative (organizarea de întâlniri culturale şi de altă natură, înfiinţarea de cercuri de prietenie româno-maghiare etc.) care pot contribui la îmbunătăţirea relaţiilor interetnice. U.D.M.R. colaborează cu cultele. În scopul măririi eficienţei, precum şi al coordonării acţiunilor, Uniunea se consultă cu cultele în privinţa acţiunilor ce vizează scopuri comune; sprijină cultele în realizarea scopurilor lor şi contează, la rândul ei, pe sprijinul acestora.

În domeniul relaţiilor sale externe, U.D.M.R. urmăreşte să stabilească bune raporturi şi să colaboreze, pe cât este posibil, cu acele partide din străinătate a căror platformă politică şi activitate nu contravin principiilor sale politice de bază. Scopul acestor relaţii este de a informa partidele respective despre problemele societăţii româneşti şi ale comunităţii maghiare din România, precum şi de a-şi face cunoscute propriile străduinţe, urmărind să câştige sprijinul moral sau de altă natură (schimb de informaţii, de specialişti etc.) al acestora. În cadrul relaţiilor sale cu partidele din străinătate, U.D.M.R. îşi păstrează independenţa deplină, rezervându-şi dreptul de a acţiona după cum este mai potrivit din punctul de vedere al apărării intereselor minorităţii naţionale maghiare din România. În conformitate cu principiile sale de bază, se poate asocia cu diferite organizaţii şi asociaţii democratice internaţionale, pentru a participa şi în acest fel la promovarea sistemului de valori creştin pe întreg continentul, precum şi la construirea Europei Naţiunilor. Pornind de la faptul că problema drepturilor fundamentale ale omului nu poate fi privită exclusiv ca o problemă internă a ţărilor în cauză, U.D.M.R. caută să dezvolte relaţii de bună colaborare cu diferite organizaţii internaţionale care se ocupă de apărarea drepturilor minorităţilor naţionale sau ale omului, stăruind ca acestea să aibă reprezentanţe în România, punându-le la dispoziţie documentaţia necesară. În scopul informării cât mai corecte a opiniei publice internaţionale, U.D.M.R. se află în contact cu mass-media din străinătate şi participă la congrese şi conferinţe internaţionale.

ECONOMIA

Principiile de bază ale programului economic:

I. La nivelul întregii societăţi:

1. Necesitatea înfăptuirii economiei moderne de piaţă, bazată pe proprietatea privată;

2. Diminuarea treptată, la nivelul minim, a rolului asumat de stat (la nivel central şi local) în economie;

3. O stabilizare economică ce ţine cont de limitele sensibilităţii şi suportabilităţii sociale;

4. Formarea unui mediu determinant stimulator al iniţiativei întreprinzătorilor;

5. Transformarea economiei în concordanţă cu tendinţele europene (internaţionale) integrative;

II. La nivelul întregii societăţi — referitor la comunitatea maghiară:

1. Reglementarea raporturilor de proprietate, incluzând reprivatizarea bunurilor, respectiv, după caz, despăgubirea şi/sau compensarea;

2. O politică bugetară descentralizată care sprijină efectiv comunităţile minoritare şi administraţiile locale;

3. Asigurarea egalităţii de şanse în participarea la transformarea vieţii economice precum şi la activitatea economică pe plan local sau central, prin aplicarea principiului competenţei;

4. Asumarea în mod categoric a reprezentării intereselor antreprenoriale pe plan local, central şi internaţional;

5. Eliminarea discriminării în ceea ce priveşte salariaţii aparţinând minorităţii maghiare;

6. Dezvoltarea infrastructurii şi a economiei în teritoriile locuite de minoritatea maghiară şi în special în Secuime;

7. Sprijinirea asociaţiilor profesionale importante pentru comunitatea noastră.

III. La nivelul comunităţii maghiare:

1. Organizare economică clădită pe transmiterea informaţiilor, asigurând concilierea intereselor economice cu interesele comunitare;

2. Sprijinirea formării şi perfecţionării specialiştilor în economie, mediatizarea elementelor economiei de piaţă în rândul comunităţii;

3. Transparenţa internă privind provenienţa şi gestionarea resurselor financiare ale Uniunii.

4. Conform mandatului său garantează distribuirea echitabilă a sprijinului financiar străin pe bază de concurs, cu evaluarea dosarelor fiind însărcinate organele profesionale înfiinţate în acest scop.

POLITICA ECONOMICĂ

A. Obiective

Luând în considerare toate acestea, U.D.M.R. şi-a propus următoarele obiective:

1. construirea unei economii de piaţă moderne, bazată pe proprietatea privată;

2. reducerea treptată, la nivelul minim, a implicării statului în viaţa economică, atât pe plan local cât şi central;

3. înfăptuirea unui proces de stabilizare a economiei care să aibă în vedere sensibilitatea şi suportabilitatea socială;

4. formarea unui climat economic propice care să sprijine spiritul întreprinzător (libera iniţiativă);

5. restructurarea economiei, astfel încât ea să fie compatibilă cu tendinţele integrării europene şi internaţionale;

6. reglementarea relaţiilor de proprietate în sensul asumării restituirii averilor şi, de la caz la caz, a despăgubirilor şi/sau recompensărilor;

7. adoptarea unei politici bugetare capabile să fundamenteze funcţionarea descentralizată (autonomă) a instituţiilor administraţiilor locale, în slujba comunităţii;

8. asigurarea şanselor egale tuturor participanţilor la restructurarea şi direcţionarea vieţii economice, în baza principiului competenţei;

9. dezvoltarea infrastructurii pe teritoriile locuite de etnia maghiară, asigurarea alocării în acest sens a unor fonduri echitabile din bugetul de stat;

10. sprijinirea dezvoltării economice a Secuimii prin programe specifice;

11. sprijinirea formării de specialişti în domeniul economiei precum şi sprijinirea perfecţionării profesionale a acestora în domeniu, educaţia profesională în domeniul economiei în limba maghiară în cadrul învăţământului superior şi liceal;

12. sprijinirea accentuată a comunităţilor naţionale din buget prin organizaţiile reprezentative şi legitime ale acestora.

B. Instrumentele politicii economice

I. Restructurarea economică

1. Reconfigurarea formelor de proprietate

1.1. Privatizarea:

Privatizarea trebuie privită ca instrument şi nu ca scop. Întreprinderile de stat trebuie privatizate prin vânzarea integrală, sau vânzarea, după prealabila restructurare, a activelor (mijloacelor fixe), la valoarea reală, dictată de piaţă, încasând direct contravaloarea acestora.

Scopul privatizării este ca statul să nu beneficieze de venituri datorită calităţii sale de proprietar, ci de venituri formate din taxe (preferabil taxe indirecte — TVA).

Considerăm că sunt necesare următoarele:

· privatizarea rapidă, pe calea punerii în vânzare, a societăţilor comerciale profitabile; lichidarea, urmată de privatizare, a societăţilor comerciale cu pierderi;

· sporirea fondurilor proprii la dispoziţia autorităţilor locale, în urma privatizării;

· accelerarea procesului de privatizare pe baza unei strategii de privatizare în mai multe trepte;

· elaborarea unui sistem complex de criterii de selectare a potenţialilor investitori, care va conţine nu numai preţul de vânzare dar şi obligaţiile cumpărătorului întreprinderii: efectuarea unor investiţii şi în viitor; menţinerea efectivului angajaţilor sau crearea unor noi locuri de muncă; retehnologizare; înlăturarea efectelor poluării şi asigurarea măsurilor de protecţie a mediului înconjurător; producţie orientată spre export.

1.2. Reîmproprietărirea

· sprijinim şi promovăm reîmproprietărirea pe baza restituirii integrale în natură în cazul magazinelor, atelierelor, morilor, hotelurilor, locuinţelor, instituţiilor de învăţământ şi sociale, farmaciilor, imobilelor aparţinând bisericilor, societăţilor ştiinţifice şi culturale, asociaţiilor, fundaţiilor etc.; în situaţiile în care acest lucru nu este posibil, considerăm necesară despăgubirea integrală a foştilor proprietari;

· restituirea integrală a averii cooperativelor în proprietatea acestora sau a organizaţiilor cooperatiste desfiinţate şi naţionalizate;

2. Politica economică a ramurilor de producţie

2.1. Industria:

· în vederea asigurării posibilităţii de planificare pe termen lung, trebuie finalizate, de către ministerele de resort, strategiile de dezvoltare a ramurilor industriale, aflate în curs de elaborare, luând în considerare priorităţile pe termen mediu şi lung;

· este necesară elaborarea unei legi unice a investitorului, menită să asigure avantaje identice atât investitorilor autohtoni cât şi celor străini;

· continuarea acţiunii de stopare a producţiei întreprinderilor neperformante, mari consumatoare de energie şi materii prime, producătoare de pierderi şi privatizarea lor, după declanşarea procesului de lichidare, în vederea restructurării gamei produselor destinate pieţei interne şi externe;

· valorificarea la preţul pieţei a activelor întreprinderilor înscrise pe listele privatizării în masă, dar rămase cu capital majoritar de stat;

· transformarea monopolurilor de stat - a Regiilor Autonome - în societăţi comerciale trebuie urmată de privatizarea lor integrală sau parţială;

· restructurarea integrală a sectorului energetic;

· desfiinţarea situaţiei actuale de monopol şi crearea competiţiei reale în domeniul energetic;

· privatizarea unităţilor producătoare şi distribuitoare de energie;

· sprijinirea investiţiilor străine în sectorul energetic;

· racordarea, în timp scurt, la reţeaua europeană de gaze naturale, pentru eliminarea dependenţei unilaterale, existentă în momentul de faţă;

· modernizarea tehnologiei telecomunicaţiilor, a tehnologiei de fabricare a utilajelor şi maşinilor folosite în construcţia de drumuri şi cale ferată, prin atragerea capitalului străin, precum şi prin folosirea utilajelor moderne oferite de societăţile de leasing, în vederea realizării programelor de dezvoltare a infrastructurii (reţeaua de drumuri şi telecomunicaţii);

· sprijinirea ramurilor bazate pe resursele naturale disponibile, mai ales în scopul exploatării potenţialului productiv al industriei agroalimentare;

· modernizarea procesului de fabricare a utilajelor specifice industriei alimentare;

· relansarea fabricaţiei utilajelor agricole cu ajutorul unui sistem adecvat, benefic atât pentru producători cât şi pentru potenţialii cumpărători;

· asigurarea accesului la fondurile destinate dezvoltării, acelor societăţi care introduc în ţară tehnologii de vârf, ecologice, ca şi pentru cele care contribuie la aplicarea practică a inovaţiilor tehnice şi a invenţiilor; sprijinirea activităţii de cercetare-dezvoltare, facilitarea procesului de aliniere la programele internaţionale corespunzătoare;

· sprijinim înfiinţarea de către grupuri de capital străin şi autohton a societăţilor comerciale de investiţii mixte, înlesnind astfel pătrunderea în ţară a spiritului competitiv existent pe piaţa europeană şi pătrunderea acestor societăţi mixte pe piaţa comună europeană;

· înfiinţarea de parcuri industriale şi folosirea avantajelor oferite de acestea, precum şi promovarea investiţiilor greenfield, cu sprijinul autorităţilor locale;

2.2. Agricultura:

Scopurile politicii agrare a U.D.M.R.:

· facilitarea întemeierii unei societăţi rurale organice, capabilă de autoperfecţionare şi autoconservare;

· promovarea întăririi economice, a prosperităţii producătorului agricol, creşterea calităţii vieţii satului, bazată pe producţia şi prelucrarea calitativă şi valorificarea superioară a produselor, realizarea acumulărilor de capital;

· facilitarea creerii unui sistem de funcţionare economică a procesului de producţie;

· introducerea reglementărilor specifice necesare creării unor pieţe care să ofere întreaga gamă de produse;

· realizarea unui sistem de relaţii în care evoluţia veniturilor şi cheltuielilor să fie previzibilă în măsură corespunzătoare;

· înlesnirea achiziţionării unei dotări tehnice suficient de moderne.

Pentru realizarea acestora este nevoie de următoarele:

· întemeierea unei structuri organizatorice şi de funcţionare diferenţiate, luând în considerare particularităţile geografice (în anumite regiuni vor exista întreprinderi agricole, în altele doar ferme şi gospodării familiale);

· privatizarea societăţilor agricole de stat (de preferinţă prin stabilirea unui lanţ de la producător la prelucrător şi la comerciant);

· stimularea producţiei agricole asociative, bazată pe propria iniţiativă, în spiritul tradiţiilor de liberă asociere în producţia şi valorificarea produselor;

· asigurarea transparenţei şi controlabilităţii sprijinului financiar acordat de la buget sectorului agricol (conform prevederilor WTO şi UE);

· sprijinirea materială a micilor producători, extinderea acestui sprijin şi în domeniul creşterii animalelor;

· desfiinţarea monopolului statului în achiziţionarea produselor de la producători, prin înlocuirea sa cu un sistem de achiziţionare bazat pe garantarea unui preţ minim de cumpărare a produselor agricole, înfiinţarea, în acest scop, a bursei agricole;

· înfiinţarea unor consilii ale producătorilor, instituţii care vor avea în vedere promovarea intereselor specifice ale acestora;

· înfiinţarea unor composesorate menite să se ocupe de gestiunea utilajelor agricole folosite în comun;

· dezvoltarea turismului rural, a ramurii legate de valorificarea produselor agricole şi de prestarea unor servicii specifice, profitând de particularităţile zonei rurale (frumuseţile naturii, lipsa poluării).

Sprijinim Asociaţia Gospodarilor Maghiari din România (RMGE) în realizarea politicii agrare şi rurale.

2.3. Silvicultura

Obiectivul primordial al politicii U.D.M.R. în domeniul silviculturii este reglementarea relaţiilor de proprietate în acest domeniu astfel încât pădurile să aparţină următoarelor forme de proprietate: păduri ale statului, păduri ale autoadministraţiilor locale, păduri ale coproprietăţilor, păduri ale unor instituţii, păduri în proprietate privată.

Alte obiective importante:

· împădurirea suprafeţelor agricole degradate;

· promovarea producţiei esenţelor preţioase de lemn şi a protecţiei în cadrul silviculturii tradiţionale;

· reîmpădurirea integrală a zonelor defrişate;

· promovarea valorizării materialului lemnos, dezvoltarea industriei lemnului.

2.4. Prestări

Considerăm că dezvoltarea sferei serviciilor constituie, în situaţia economică internă şi în raport de tendinţele internaţionale actuale, o alternativă reală.

În domeniul turismului, în vederea opririi declinului acestei ramuri şi a relansării ei sunt necesare:

· reglementarea prin lege a turismului, în concordanţă cu normele şi experienţa ţărilor membre ale Organizaţiei Mondiale a Turismului (WTO) şi ale Uniunii Europene;

· crearea fondului de dezvoltare a turismului, elaborarea, împreună cu autorităţile locale, a unor proiecte specifice de dezvoltare a turismului local, pentru inventarierea şi exploatarea eficientă a resurselor turistice locale;

· iniţierea unei campanii promoţionale eficiente, în vederea creşterii venitului în valută al acestei ramuri;

· elaborarea şi iniţierea unor programe de instruire şi perfecţionare profesională adresate angajaţilor din această ramură, menite să contribuie la creşterea nivelului serviciilor în turism;

· dezvoltarea în regim special a turismului rural, turismului balnear şi a turismului pentru tineret;

În domeniul telecomunicaţiilor, transporturilor şi al serviciilor publice propunem:

· dirijarea unor resurse bugetare importante către investiţiile în infrastructură, precum şi creşterea rolului iniţiativei private şi a autorităţilor locale în dezvoltarea infrastructurii. Pentru acestea sunt necesare :

o concesionarea lucrărilor de construcţie a autostrăzilor şi a exploatării acestora;

o elaborarea unei concepţii a sistemului de transport, în concordanţă cu tendinţele politicii transporturilor din Europa Centrală şi de Est;

o dezvoltarea reţelei furnizoare a serviciilor întreprinderilor publice cu atragerea capitalului privat;

o elaborarea unor programe regionale în vederea creerii reţelelor de apă potabilă şi canalizare în aşezările rurale.

II. Reforma bugetară şi a administraţiei finanţelor publice

Pornind de la situaţia actuală a bugetului, considerăm că, prin restructurarea acestuia — atât a capitolului de venituri cât şi a celui de cheltuieli — a concepţiei bugetului, precum şi a sistemului de instituţii bugetare, bugetul trebuie să devină un instrument eficient al înfăptuirii unei politici economice care să stea la baza dezvoltării stabile a ţării. Menţinerea deficitului bugetar în limite admisibile este unul dintre obiectivele primordiale, la fel ca şi reducerea deficitului pe termen mediu şi lung. Un alt criteriu de extremă importanţă este şi acoperirea deficitului bugetar cu evitarea posibilelor efecte inflaţioniste.

1. Capitolul venituri

Politica impozitelor şi taxelor trebuie să faciliteze dezvoltarea economică, crearea unor noi locuri de muncă, dezvoltarea spiritului întreprinzător, îmbunătăţirea mediului afacerilor, prin crearea unui sistem stabil şi previzibil pentru toţi factorii economici.

În vederea atingerii acestor scopuri este nevoie de restructurarea capitolului de venituri bugetare, definit prin politica impozitelor şi a taxelor. Măsurile considerate necesare va trebui să fie luate la nivelul legislativului şi al executivului:

· reforma sistemului impozitelor, transformarea sa prin reglementări adecvate într-un sistem transparent;

· creşterea, în cadrul veniturilor din impozite, a contribuţiei persoanelor juridice, în primul rând prin creşterea numărului contribuabililor, pe de o parte datorită încurajării spiritului întreprinzător, pe de altă parte datorită desfiinţării economiei „subterane" şi restrângerii evaziunii fiscale;

· introducerea impozitului pe venitul global al persoanelor fizice (dobânzile depunerilor fiind exceptate de la impozitare);

· reforma structurii impozitelor: creşterea ponderii impozitelor indirecte, pe consum, faţă de cea a impozitelor directe, pe venituri;

· reducerea impozitului pe profit şi introducerea unui sistem avantajos de taxe pentru întreprinderile productive creatoare de noi locuri de muncă sau pentru cele care pun în aplicare inovaţii şi îmbunătăţiri tehnice;

· emiterea de noi reglementări cu privire la taxele şi regulile vamale, în concordanţă cu obligaţiile cuprinse în tratatele internaţionale semnate şi ratificate de România;

· reorganizarea sistemului de instituţii autorizate să perceapă şi să contabilizeze impozitele şi taxele, modernizarea, descentralizarea acestora.

2. Capitolul cheltuieli

În vederea elaborării unui buget cu un deficit controlabil, în măsură să asigure dezvoltarea economică, sunt necesare următoarele măsuri:

· restructurarea sistemului bugetar şi adoptarea bugetului pe anul următor înaintea începerii anului financiar respectiv;

· reducerea finanţării instituţiilor bugetare supradimensionate şi neperformante, instituirea unei administraţii de stat la costuri reduse;

· despărţirea activităţilor care necesită finanţare de la buget de cele lucrative;

· descentralizarea unităţilor teritoriale ale unor instituţii centrale şi trecerea lor în subordinea autorităţilor locale;

· reducerea funcţiei de distribuţie a bugetului central în favoarea autorităţilor locale;

· transformarea unor tipuri de impozite (impozitul pe venitul global al persoanelor fizice) în impozite cu caracter local;

· introducerea sistemului de finanţare normativă şi respectarea obligativităţii acestuia;

· creşterea rolului statului în investiţiile publice (infrastructură şi învăţământ-cercetare);

· reforma marilor sisteme de redistribuire a veniturilor (fondul pensiilor, asigurări sociale);

· gestiunea adecvată a fondurilor asigurărilor sociale prin implicarea grupurilor sociale interesate.

3. Finanţele publice locale

Este necesară votarea legii finanţelor publice locale care să prevadă următoarele:

· creşterea importanţei bugetelor locale;

· trecerea în atribuţiile administraţiei publice locale a finanţării investiţiilor publice cu caracter local;

· posibilitatea administraţiilor locale de a obţine prin concurs sprijin financiar central în vederea finanţării investiţiilor publice cu caracter local;

· posibilitatea creerii instituţiilor financiare locale: banca administraţiei publice locale;

· posibilitatea ca populaţia şi întreprinzătorii particulari să poată contribui la finanţarea investiţiilor locale, aceste sume fiind exceptate de la impozitare;

· creşterea rolului statului în finanţarea investiţiilor publice, în baza listei de priorităţi conţinând investiţiile publice majore, elaborată cu cel puţin 3 ani în avans.

III. Politica monetară, evoluţia procesului monetar, funcţionarea sistemului bancar

· înfăptuirea stabilităţii interne şi externe a monedei naţionale, respectiv asigurarea previzibilităţii fluctuaţiei cursului monedei naţionale;

· sprijinirea şi stimularea ramurilor economice de importanţă majoră prin metode conforme legilor pieţei;

· desfiinţarea blocajului financiar, prin metoda privatizării, după prealabila lichidare a societăţilor nerentabile;

· introducerea unor măsuri care fundamentează funcţionarea mai eficientă a sistemului bancar;

· privatizarea băncilor, după prealabila lor consolidare şi clarificarea situaţiei creditelor nerecuperabile, eventual după prealabila consolidare cu ajutorul cumpărătorului;

· reglementarea funcţionării bursei de valori şi a pieţei extrabursiere a valorilor mobiliare, înlăturarea restricţiilor încă existente;

· reglementarea precisă a funcţionării societăţilor de investiţii şi controlul lor calificat.

IV. Integrarea europeană, relaţiile economice externe

Priorităţi:

· stimularea investiţiilor directe cu capital străin (avantajarea investitorilor strategici în domenii specializate);

· ameliorarea orientării comerţului exterior (creşterea exportului în ţările dezvoltate);

· utilizarea caracterului asincron al avantajelor mutuale cuprinse în acordul de asociere la UE, în vederea creşterii competitivităţii ramurilor industriale;

· îmbunătăţirea relaţiilor de cooperare în cadrul CEFTA, nu ca alternativă a integrării, ci ca modalitate de pregătire pentru intrarea în UE.

V. Administrarea forţei de muncă

Principiu de bază: în condiţiile economiei de piaţă, administrarea resurselor umane trebuie să decurgă din principiile economiei de piaţă, dar trebuie luate obligatoriu în seamă şi cerinţele dezvoltării umane, atât la nivel individual cât şi la nivelul întregii societăţi.

1. Oferta pieţei forţei de muncă

Necesităţile în acest domeniu sunt:

· reorganizarea sistemului de pregătire profesională după modelul european: programele educaţionale, examenele, obţinerea autorizaţiilor să se înscrie într-un sistem de acreditare unitar, transparent şi accesibil pentru toţi cei interesaţi;

· scop strategic: transformarea sistemului pregătirii profesionale într-unul elastic, sensibil la cerinţele pieţii. Aproximativ 30% a pieţii pregătirii profesionale să fie asigurată de instituţii publice, restul să fie pus prin concurs, la dispoziţia instituţiilor private de instruire;

· sancţionarea patronului şi a angajatului care stabilesc relaţii de muncă ilegale; dezvoltarea şi perfecţionarea instituţiilor specializate în controlul respectării prevederilor legale, şi înfiinţarea instanţei specializate pentru rezolvarea cazurilor litigioase;

· respectarea întru totul a dreptului la muncă, cu reglementarea criteriilor calitative şi a sistemului de acordare a autorizaţiilor;

· crearea condiţiilor favorabile în ocuparea unui loc de muncă pentru tinerii absolvenţi; acordarea de sprijin pentru plata salariilor patronilor care angajează tineri;

· stabilirea condiţiilor schimburilor internaţionale de forţă de muncă în acorduri bi- şi multilaterale (sistemul autorizaţiilor, criterii calitative, dreptul la retribuţie minimă, sistemul de asigurări);

· crearea unui sistem de impozitare care să stimuleze patronii la instruirea, dezvoltarea profesională şi perfecţionarea continuă a personalului angajat, şi care să asigure finanţarea pregătirii şi reconversiei profesionale permanente a resurselor umane;

· realizarea concordanţei ofertei cu cererea pieţii forţei de muncă în ceea ce priveşte numărul şi distribuţia pe profesii a absovenţilor din instituţiile de educaţie, învăţământ sau perfecţionare profesională.

2. Cererea pieţei forţei de muncă

Necesităţile în acest domeniu sunt:

· acordarea unei atenţii deosebite cantităţii, calităţii şi distribuţiei teritoriale a resurselor umane disponibile, în cadrul elaborării strategiei de dezvoltare a economiei;

· politica salarială să reflecte în venituri eficienţa procesului productiv;

· legiferarea măsurilor obligatorii de protecţie a muncii, pe ramuri şi pe locuri de muncă.

3. Politica salarială a guvernului

Necesităţile în acest domeniu sunt:

· stabilirea salariului minim, independent de politica de partid, pe baza unei metodologii statistice de evaluare a necesităţilor, acceptate de toate părţile interesate;

· elaborarea unui sistem de impozitare care stimulează crearea unor locuri de muncă noi;

· veniturile reale să fie proporţionale cu produsul intern brut.

4. Instituţiile pieţei forţei de muncă:

· trebuie dezvoltate şi perfecţionate acele instituţii de dialog social care fac posibilă iniţierea dialogului şi negocierile între părţile interesate (angajaţi, patronat, guvern) referitoare la problemele sociale şi economice, precum şi luarea unor decizii bazate pe considerente economice, precum şi pe condiţii de muncă şi salarizare echitabilă;

· este nevoie de înfiinţarea unor instituţii specializate în intermedierea forţei de muncă, în informare şi consiliere specifică; în acest domeniu pe lângă instituţiile publice trebuie să fie prezente şi agenţiile private;

· este nevoie de reducerea riscului reprezentat de pierderea locului de muncă. Va trebui înfiinţată instituţia menită să administreze fondurile create în acest scop, pe bază de contribuţie, şi aceasta să funcţioneze cu eficienţă maximă;

· este nevoie de crearea reţelei de conversie profesională, sub forma unor instituţii publice, creând astfel posibilitatea reconversiei respectiv a perfecţionării profesionale preventive.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL ŞI ŞTIINŢA

I. Premisa păstrării identităţii naţionale a maghiarilor din România, precum şi a pregătirii specialiştilor competitivi o constituie autonomia şi modernizarea sistemului de învăţământ. Obiectivul nostru este crearea cadrului instituţional şi a condiţiilor profesionale adecvate cercetării ştiinţifice demne de tradiţiile noastre bogate, iar în învăţământul superior armonizarea instruirii şi a cercetării ştiinţifice.

II. Politica noastră în domeniul învăţământului se desfăşoară pe trei planuri, urmărind coordonarea apărării intereselor politice şi civice şi a activităţii profesionale desfăşurate sub semnul procesului de reformă. Ca atare:

1. Susţinem şi promovăm autonomia generală a instituţiilor de învăţământ. Obiectivul nostru primordial este realizarea sistemului de sine stătător al învăţământului în limba maghiară, de la grădiniţă până la reţeaua învăţământului superior în limba maternă, în toate domeniile instruirii de specialitate. Revendicăm reînfiinţarea Universităţii Maghiare de Stat cu centrul la Cluj-Napoca, ca parte cu importanţă cheie a acestui sistem.
2. Intervenim la nivel local şi naţional în vederea reparaţiei încălcărilor de drepturi privind învăţământul în limba maternă şi cadrul instituţional al acestuia. Acceptarea şi îndeplinirea revendicărilor noastre referitoare la sistemul educativ reprezintă piatra de încercare a cooperării noastre cu celelalte partide politice din România.
3. În conformitate cu principiul autoadministrării cuprins în programul nostru, stimulăm şi armonizăm iniţiativele orientate spre succes, curajoase şi pretenţioase din punct de vedere profesional, având ca scop lărgirea cadrelor de organizare, înfiinţarea de instituţii noi, schimbarea opticii de instruire şi educaţie.

A. 1. La nivel central (în Parlament, spre Guvern şi ministerul de resort) susţinem consecvent demersul nostru vizând asigurarea reţelei complete a învăţământului în limba maternă, obiectiv cuprins în programul privind învăţământul, elaborat de comun acord cu organizaţiile civile interesate şi adoptat la data de 26 februarie 1995 de către Consiliul Reprezentanţilor U.D.M.R.

1. Susţinem necesitatea existenţei a trei tipuri de instituţii: considerăm deopotrivă importante instituţiile de stat, cele aparţinând administraţiilor locale, precum şi cele cu caracter confesional sau privat. Asigurarea condiţiilor materiale ale învăţământului de stat în limba maternă trebuie să fie obligaţia statului. În calitatea noastră de cetăţeni contribuabili ai României, ne exprimăm pretenţia hotărâtă ca statul să-şi asume şi finanţarea instituţiilor de învăţământ superior cu limba de predare maghiară. Bisericile, fundaţiile, persoanele particulare să beneficieze de dreptul înfiinţării instituţiilor de învăţământ la toate nivelurile. Considerăm echitabil şi aşteptăm acordarea unui sprijin material de către stat susţinerii şi acestor instituţii.
2. Cerem ca în toate instituţiile noastre de învăţământ toate obiectele să fie predate în limba maghiară, cu excepţia limbii şi literaturii române. În vederea însuşirii temeinice a limbii şi culturii române, susţinem hotărât necesitatea elaborării unor programe şi manuale speciale destinate elevilor maghiari.
3. Deciziile inspectoratelor şcolare şi ale ministerului privind cifrele de şcolarizare să fie bazate pe necesităţile reale ale instruirii în limba maternă în învăţământul general, liceal, profesional şi de nivel superior. Cerem asigurarea posibilităţii susţinerii examenelor de admitere în limba maternă la toate nivelurile şcolare, precum şi la doctorat. Cerem extinderea posibilităţilor de doctorantură în limba maternă.
4. În concordanţă cu cerinţele de mai sus, dorim să asigurăm condiţii moderne pregătirii şi perfecţionării corespunzătoare a specialiştilor din învăţământul public şi superior.
5. Urgentăm elaborarea detaliată a convenţiilor româno-ungare privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi alte probleme legate de învăţământ. Până la semnarea acestor documente, susţinem recunoaşterea oficială a calificării şi a doctoratului obţinut în alte state.

B. Apelăm la mijloacele civile ale apărării intereselor în cazul oricăror abuzuri, săvârşite la orice nivel, care prejudiciază cadrul instruirii în limba maternă (discriminare, încălcări ale legilor, abuzuri locale).

1. Dorim să sporim ponderea intervenţiei şi eficienţa controlului exercitat în privinţa problemelor fiecărei unităţi şcolare de către societatea locală, administraţia publică, părinţi, elevi, comitete de sprijin. Îi sprijinim şi asigurăm suport politic părinţilor care intervin în comun, în interesul copiilor lor, pentru respectarea legilor, lărgirea cadrului organizatoric, schimbarea nivelului de predare. Acordăm o atenţie deosebită intereselor copiilor care studiază în şcolile din diaspora internă. Nedispunând de şcoli proprii, copiilor de ceangăi maghiari, doritori să studieze în limba maghiară, trebuie să li se asigure posibilitatea frecventării şcolilor maghiare din Transilvania. Elaborăm programe împreună cu Uniunea Ceangăilor Maghiari din Moldova, respectiv Consiliul pentru Diasporă Internă, în vederea educării în limba maghiară a copiilor ceangăi maghiari; sprijinim instituţiile care asigură realizarea acesteia.
2. Sprijinim activitatea Uniunii Cadrelor Didactice Maghiare din România îndreptată spre promovarea intereselor cadrelor didactice, şcolilor, elevilor. Apelăm la mijloacele noastre de apărare a intereselor în cazul oricăror piedici administrative, acte arbitrare ale directorilor sau inspectorilor şcolari, care impietează asupra strădaniei proaspeţilor absolvenţi ai învăţământului superior de a-şi asigura condiţii existenţiale.
3. Considerăm că în sistemul susţinerii instituţiilor de învăţământ un rol de seamă revine colaborării administraţiilor locale cu întreprinzătorii. Promovăm ideea creerii de către administraţiile locale şi pătura întreprinzătorilor a condiţiilor favorabile aşezării intelectualilor tineri în localităţile cu populaţie maghiară sau preponderent maghiară, acordând o atenţie specială asigurării condiţiilor de viaţă pentru forţa de muncă intelectuală doritoare să revină din străinătate.
4. În vederea menţinerii pe pământul natal a intelectualităţii indispensabile păstrării identităţii noastre, dezvoltării vieţii economice, sociale, culturale, susţinem interesele tineretului studios care frecventează instituţiile de învăţământ superior din ţară, precum şi înfiinţarea, prin eforturi proprii, a unor burse corespunzătoare, destinate ajutorării lor. Susţinem, de asemenea, eforturile în această direcţie ale societăţilor locale, lansarea de către administraţiile locale a unor programe cu acest scop.

C. Condiţia de bază a politicii noastre în domeniul învăţământului este recunoaşterea autonomiei organizaţiilor sociale, a asociaţiilor şi fundaţiilor care urmăresc problemele anumitor segmente ale instruirii şi au menirea rezolvării acestora. La fiecare nivel al acestei politici considerăm necesare consultările reciproce permanente cu Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, Societatea Bolyai, Societatea Maghiară Tehnico-Ştiinţifică din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, Asociaţia Economiştilor Maghiari din România, Uniunea Studenţească Maghiară din România, Uniunea Liceenilor Maghiari din România, Fundaţia Domokos Pál Péter, Uniunea Ceangăilor Maghiari din Moldova şi altele.

1. În conformitate cu direcţiile de acţiune ale U.D.M.R. referitoare la învăţământ, considerăm de o deosebită importanţă ridicarea continuă a nivelului profesional-calitativ în toate domeniile instruirii. Ca atare, ne propunem sprijinirea coordonării şi a diviziunii muncii între diferite asociaţii şi organizaţii, cu scopul ajungerii lor la un numitor comun în privinţa sistemului de exigenţe.

2. În strategia noastră un loc aparte îl ocupă fundamentarea profesională a învăţământului superior maghiar de sine stătător. Până la reînfiinţarea Universităţii Bolyai, ne propunem sprijinirea iniţiativelor vizând un învăţământ superior maghiar de sine stătător, înfiinţarea şi dezvoltarea judicioasă a secţiilor cu limba de predare maghiară, de la pregătirea rezervei de cadre didactice până la proiectarea corespunzătoare a pregătirii postuniversitare şi de doctorat.

3. În concordanţă cu năzuinţele instituţiilor profesionale interesate în îndrumarea şi managementul programelor autonome de cercetare ştiinţifică, susţinem necesitatea publicării în limba maternă a rezultatelor cercetărilor, lucrărilor, volumelor de studii şi monografiilor. Considerăm indispensabilă asigurarea infrastructurii corespunzătoare, a fondului necesar de reviste şi cărţi de specialitate editate în alte ţări. Acordăm o importanţă deosebită formării studenţilor ca cercetători, sprijinirii cercetătorilor tineri din fiecare ramură de ştiinţă, cu burse şi posibilităţi de publicare.

4. Urmărim înfiinţarea institutului (institutelor) maghiar(e) de cercetare independent(e), iar până la înfăptuirea acestui obiectiv, susţinem lansarea programelor concepţionale de cercetare şi finanţarea acestora. Sprijinim şi milităm pentru cercetările vizând minorităţile, diaspora şi fenomenul asimilaţiei.

5. Considerăm necesară lansarea în întregul sistem de învăţământ a procesului de reformă, schimbarea opticii educaţionale şi de instruire, adaptată la pretenţiile contemporane şi fundamentată ştiinţific, astfel ca scopul principal să devină dezvoltarea deplină a personalităţii copilului şi a tânărului. În acest sens, sprijinim introducerea, la toate nivelurile instruirii, a materialelor didactice şi a formelor de predare alternative.

6. Pentru realizarea celor de mai sus, considerăm oportună înfiinţarea unei (unor) edituri didactice maghiare de sine stătătoare.

CULTURA

Cultura fiind temelia identităţii noastre etnice, obiectivul primordial al politicii noastre culturale îl constituie, pe de o parte, perpetuarea şi dezvoltarea capacităţii de creaţie culturală a comunităţii noastre naţionale, într-un cadru instituţionalizat adecvat, pe de altă parte, schimbul de valori culturale între etniile din ţară, desăvârşirea legăturilor interetnice de parteneriat. Garanţia vieţii noastre culturale este autonomia culturală.

Normele autonomiei culturale se bazează pe principiul autoadministrării, recomandată, între altele, şi de Documentul Final al reuniunii de la Copenhaga a Conferinţei asupra dimensiunii umane a C.S.C.E. (1990). Acest document stipulează, pe de o parte — în conformitate cu prevederile convenţiei referitoare la cultura minorităţilor, elaborată după primul război mondial — acordarea unei cote-părţi echitabile din bugetul de stat, din bugetele comunale, orăşeneşti şi judeţene, pentru a susţine mişcările culturale ale comunităţilor etnice. Pe de altă parte, propune ca organele administraţiei locale, în care sunt prezenţi şi reprezentanţii minorităţilor, proporţional cu numărul lor din totalul populaţiei, să preia o parte a competenţei organelor centrale de stat în domeniile învăţământului şi ale culturii.

1. În regiunile locuite de populaţie mixtă trebuie asigurată prezenţa membrilor minorităţilor naţionale în fiecare instituţie culturală de stat, teritorială, prevenind astfel orice încercare de exclusivism. Printre membrii comisiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Culturii, printre directorii şi îndrumătorii caselor de cultură, specialiştii din biblioteci, cercetătorii şi personalul de specialitate din instituţiile culturale să existe şi etnici maghiari, conform proporţiei numerice a populaţiei. Urmărim cu atenţie deosebită comunităţile periclitate de asimilare. Sprijinim aspiraţiile culturale ale diasporei: difuzarea presei şi a cărţilor, funcţionarea asociaţiilor culturale şi a grupurilor de artişti amatori.

2. În vederea asigurării bazei materiale necesare vieţii culturale autonome, Uniunea solicită cotă-parte din subvenţiile acordate de stat, totodată stimulează donaţiile din partea comunităţilor şi sprijină înfiinţarea societăţilor, asociaţiilor şi fundaţiilor culturale.

3. Stimulăm şi cultivăm legăturile noastre culturale cu maghiarii de pretutindeni — inclusiv cu instituţiile minorităţilor maghiare din alte state — precum şi schimbul permanent şi reciproc de valori culturale.

4. În spiritul autonomiei culturale, cultivăm tradiţiile specifice ale tuturor sferelor culturii ce garantează identitatea noastră naţională, promovăm practicarea acestora la un nivel calitativ ridicat. Ne străduim să înfiinţăm sistemul de instituţii necesare atingerii acestui scop.

5. Susţinem Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania, care coordonează viaţa noastră culturală şi îndeplineşte funcţia de apărare a intereselor specifice.

6. U.D.M.R. susţine necesitatea elaborării unui Statut Cultural al Minorităţilor, care să asigure, prin garanţii de stat, exercitarea autonomiei culturale, inclusiv dotarea de către stat a reţelei de instituţii culturale ale minorităţilor.

7. Din cele de mai sus rezultă că, pe lângă păstrarea instituţiilor proprii şi rezervându-ne dreptul de a înfiinţa altele noi, susţinem ideea ca în regiunile cu populaţie mixtă să existe garanţia desfăşurării activităţii culturale specifice în cadrul instituţiilor culturale de stat. Astfel:

· în muzee (de istorie, de artă plastică şi etnografice): păstrarea şi îmbogăţirea colecţiilor privitoare la minorităţi şi expunerea acestora sub egida adevărului istoric, cu inscripţii bi- sau trilingve;

· în biblioteci publice: dezvoltarea şi utilizarea fondurilor de cărţi în limba maghiară, angajarea, pregătirea şi specializarea superioară a personalului cunoscător al limbii minorităţilor;

· în arhive: accesul cercetătorilor şi al altor persoane interesate la întregul fond arhivistic român, retrocedarea către proprietarii de drept a materialelor confiscate, în special a registrelor de stare civilă şi proceselor verbale parohiale întocmite în limba maghiară;

· folosirea, în condiţii de egalitate, a căminelor culturale şi pentru activitatea culturală a minorităţilor;

· subvenţionarea proporţională din bugetul statului a definirii, înregistrării, îngrijirii şi restaurării monumentelor istorice legate de trecutul minorităţii maghiare;

· luarea în considerare a părerilor specialiştilor noştri, în speţă ale Asociaţiei pentru Ocrotirea Monumentelor "Kelemen Lajos", la adoptarea unor decizii privind monumentele noastre istorice.

8. Statutul Cultural al Minorităţilor va trebui să cuprindă prevederi privind obligativitatea cooptării unui reprezentant al minorităţii maghiare în organismele centrale ale Ministerului Culturii, care să urmărească aplicarea în practică a principiilor autonomiei culturale în activitatea reţelei de biblioteci, în difuzarea cărţilor şi ziarelor, precum şi în alte domenii manipulate până în prezent.

9. În vederea lichidării lipsei catastrofale a specialiştilor din viaţa noastră culturală, susţinem înfiinţarea în cadrul sistemului de învăţământ superior a unor secţii care să pregătească îndrumători profesionişti specializaţi în problemele noastre culturale. U.D.M.R. susţine reorganizarea şi dezvoltarea pregătirii muzicienilor, artiştilor plastici, actorilor şi regizorilor în limba maternă.

10. Considerăm necesară folosirea denumirilor în limba maghiară ale oraşelor şi satelor, reinstalarea şi folosirea inscripţiilor originale în locurile noastre memoriale şi de pietate. Denumirile străzilor şi pieţelor să reflecte şi trecutul istoric al aşezărilor.

11. La întrunirile şi sărbătorile noastre specifice dorim să folosim în mod liber simbolurile noastre naţionale, pe lângă cele ale statului român.

12. U.D.M.R. solicită asigurarea condiţiilor de funcţionare a unor edituri viabile în limba maghiară. Pornind de la dreptul fiecărui cetăţean de a avea acces la cărţi şi tipărituri, corespunzător necesităţilor sale profesionale, sistemului său de valori şi preferinţe, dorim să participăm la activităţi editoriale comune şi la schimburi de cărţi, stipulate şi în convenţiile culturale interstatale. În scopul sprijinirii activităţii editoriale de limbă maghiară, U.D.M.R. îşi va mobiliza resursele materiale în vederea înfiinţării unei reţele de tipografii şi de difuzare.

13. U.D.M.R. respinge orice cenzură ideologică sau politică. Susţine, prin toate mijloacele, iniţiativele menite să înlăture cenzurarea manifestării libere a opiniei publice democratice. Contribuie la modernizarea bazei tehnice şi materiale a structurii presei de limbă maghiară din România şi acordă o atenţie deosebită pregătirii specialiştilor tipografi. U.D.M.R. se străduieşte să înfiinţeze organele proprii de presă în limbile maghiară şi română. Acordă o atenţie specială organizării activităţii de informare a presei străine despre situaţia minorităţii maghiare din România şi activităţile desfăşurate de Uniune, redactează şi difuzează informări în limbi de circulaţie internaţională.

14. U.D.M.R. sprijină în mod deosebit activitatea asociaţiilor profesionale şi a uniunilor naţionale de creaţie, libera creaţie de valori a artiştilor noştri profesionişti, militând pentru recunoaşterea şi sprijinirea lor de către stat.

15. U.D.M.R. stăruie în mod deosebit asupra înfiinţării şi funcţionării continue a unui Muzeu Maghiar din România şi a unui Institut de Cercetări Hungarologice din România, în vederea cercetării cuprinzătoare şi profesioniste a existenţei noastre naţionale.

PRESA, MIJLOACELE DE COMUNICARE ÎN MASĂ

Presa este un factor determinant în păstrarea identităţii naţionale, fiind prin excelenţă domeniul public al utilizării limbii materne. Dincolo de informarea opiniei publice, presa noastră minoritară, tipărită sau electronică joacă un rol cheie în cultivarea propriilor noastre valori naţionale precum şi a unor valori specifice regionale sau general europene. U.D.M.R. sprijină presa maghiară din România în îndeplinirea desăvârşită a acestui rol.

În spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor Europene, al Constituţiei României, al Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, al declaraţiilor şi al Manifestului Asociaţiei Internaţionale a Ziariştilor, al Acordului internaţional asupra posturilor de televiziune care emit dincolo de graniţe, precum şi în spiritul altor norme juridice şi documente referitoare la acest subiect, U.D.M.R. militează în mod categoric pentru libertatea cuvântului şi a presei, declarând că transparenţa instituţiilor statului precum şi liberul acces la informaţie constituie baza oricărei democraţii.

Pe baza principiului liberei circulaţii a informaţiei, U.D.M.R. accentuează şi apără dreptul fundamental al comunităţii maghiare din România la presa tipărită liberă şi independentă, la emisiunile de radiodifuziune şi de televiziune şi se opune, în consecinţă, oricărei încercări de îngrădire a acestui drept în ceea ce priveşte conţinutul presei, echipamentul necesar acesteia sau propagarea sa.

În acelaşi timp, U.D.M.R. se străduieşte să stabilească relaţii reciproce de comunicare nemijlocită cu organele legitime ale presei autohtone, cu redacţiile şi membrii acestora, astfel încât mijloacele de comunicare în masă să-şi poată îndeplini într-un mod cât mai eficient, veridic şi echilibrat rolul lor jucat în formarea comunităţii, în controlul mecanismului de reglementare a tensiunilor, precum şi în formarea imaginii asupra realităţii.

În conformitate cu principiile de bază amintite mai sus, U.D.M.R.:

1. cultivă relaţiile cu Asociaţa Internaţională a Ziariştilor Maghiari din România şi cu Asociaţa Editorilor de Presă în vederea informării şi a schimbului de idei reciproc, respectând în acelşi timp independenţa politică ale acestora, prevăzută în statutul lor.

2. sprijină jurnaliştii cu toate mijloacele care îi stau la dispoziţie în efectuarea muncii lor. Susţine jurnalismul pe bază de investigaţie, contribuie la mediatizarea obiectivă a scopurilor Uniunii. Acceptă dialogul cu presa asupra problemelor importante ale minorităţii maghiare precum şi asupra problemelor privind societatea românească.

3. doreşte să stabilească relaţii bune cu presa românească, de la care solicită o informare obiectivă. Acordă atenţie deosebită evitării dezinformării, informaţiilor false, comentariilor tendenţioase apărute în presa locală sau internaţională asupra comunităţii maghiare din România şi asupra organului de reprezentare al acesteia, în vederea publicării cu rapiditate şi cu eficienţă maximă a eventualelor rectificări.

4. la desemnarea organelor de conducere ale instituţiilor naţionale de presă confruntă propriile sale idei cu cele ale reprezentanţilor presei maghiare din România în domeniile respective.

5. veghează ca presa în limba maghiară să beneficieze de fondurile din bugetul statului destinate presei, cel puţin în mod proporţional cu ponderea numerică a comunităţii naţionale maghiare.

6. luptă în mod consecvent pentru ca intervalele de timp atribuite emisiunilor de radiodifuziune şi de televiziune în limba maghiară pe plan local şi central să fie stabilite cel puţin în mod proporţional cu ponderea numerică a comunităţii naţionale maghiare, acest lucru urmând să faciliteze realizarea unor emisiuni de calitate din punct de vedere profesional. Emisiunile publice de radiodifuziune şi de televiziune în limba maghiară să fie extinse şi plasate în zone de timp cât mai avantajoase.

7. consideră ca obiectiv realizarea unui program public de radiodifuziune şi de televiziune pe întreaga durată a zilei. Pe termen lung are în vedere înfiinţarea unor studiouri publice de radiodifuziune şi de televiziune de limbă maghiară.

8. sprijină participarea redacţiilor maghiare din România în programele regionale ale mijloacelor publice de comunicare în masă din Ungaria care emit prin satelit.

9. solicită introducerea posibilităţii abonării şi distribuirii libere a produselor de presă, a cărţilor şi a casetelor străine (şi mai ales a acelora din Ungaria). Insistă pentru introducerea acordării unei reduceri generale în cazul expedierii presei prin poştă.

CULTELE

1. Pe lângă rolul lor natural, bisericile noastre istorice sunt organizaţii sociale autentice, păstrătoare ale tradiţiilor seculare şi ale limbii minorităţii maghiare din România, iar U.D.M.R. doreşte stabilirea şi menţinerea unor legături permanente cu acestea.

2. Considerăm importantă colaborarea permanentă în elaborarea strategiilor comune, a proiectelor de legi şi programe pentru dezvoltarea societăţii civile.

3. U.D.M.R. manifestă egală deschidere faţă de toate bisericile sau cultele, respectă libertatea de conştiinţă a membrilor săi.

4. Totodată Uniunea militează pentru afirmarea deplină a libertăţii religioase şi de conştiinţă, precum şi pentru respectarea autonomiei bisericilor.

5. U.D.M.R. militează pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra averilor bisericeşti naţionalizate, mobile sau imobile, reînfiinţarea şi asigurarea condiţiilor de funcţionare ale instituţiilor bisericeşti existente în trecut şi sprijinirea de către stat a ordinelor de călugări care funcţionează din nou.

6. Uniunea noastră sprijină cu mijloace proprii înfiinţarea şi participarea în viaţa culturală a unor instituţii ale cultelor (sociale, educaţionale, culturale, economice şi cooperatiste), necesare şi utile din punct de vedere social. U.D.M.R. militează pentru aprobarea şi introducerea activităţii de instruire desfăşurate de culte la toate nivelurile: de la grădiniţă la universitate pe plan vertical, şi de la tipuri de şcoli umaniste şi reale, până la cele profesionale pe plan orizontal.

7. U.D.M.R. sprijină cererea, exprimată şi în scris, a ceangăilor maghiari din Moldova de a se introduce serviciul divin şi educaţia religioasă în limba maghiară pe teritoriul Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi.

8. U.D.M.R. militează în mod accentuat pentru promovarea următoarelor măsuri legale privind cultele:

· abrogarea Legii Cultelor din 1948;

· înaintarea cât mai grabnică către Parlament a Legii Cultelor;

· garantarea egalităţii confesiunilor;

· subvenţionarea de către stat a confesiunilor recunoscute;

· salarizarea personalului confesiunilor recunoscute din bugetul de stat;

· scutirea de impozit a activităţilor non-profit ale cultelor;

· introducerea în spitale, locuri de detenţie şi armată a asistenţei religioase în funcţie de religie;

· declararea ca zi nelucrătoare a sărbătorilor religioase recunoscute;

· sprijinirea materială de către stat a întreţinerii şi renovării monumentelor ecleziastice, în concordanţă cu valoarea lor istorică şi arhitecturală.

TINERETUL

1. U.D.M.R. consideră tineretul maghiar din România o categorie socială cu caracteristici specifice, capabilă să-şi formeze propriul destin. Recunoaşte calitatea de reprezentanţi legitimi ai tineretului maghiar din România a organizaţiilor de sine stătătoare şi independente ale tineretului, precum şi a grupărilor de tineret înfiinţate sub patronajul diferitelor instituţii de învăţământ, culturale sau bisericeşti. Forul naţional de reprezentare şi coordonare al acestor organizaţii este Consiliul Tineretului Maghiar din România. Dintre membrii acestuia, Uniunea Organizaţiilor de Tineret Maghiare, Asociaţia Liceenilor Maghiari, respectiv Uniunea Organizaţiilor Studenţilor Maghiari din România sunt membri asociaţi ai U.D.M.R.

2. U.D.M.R. îşi asumă şi încurajează colaborarea cu organizaţiile tineretului, recunoscând totodată dreptul tineretului la înfăptuirea obiectivelor sale specifice prin căi şi mijloace proprii.

3. Uniunile pe ţară ale tineretului sunt parteneri atât în activitatea, cât şi în luarea deciziilor U.D.M.R. În acest sens, membrii organizaţiilor de tineret participă — în conformitate cu ponderea lor socială — în organismele de conducere ale U.D.M.R., la toate nivelurile.

4. U.D.M.R. transferă Consiliului Tineretului Maghiar (C.T.M.) competenţele privind tineretul şi sprijinul material destinat acestuia. Beneficiarii acestui sprijin sunt organizaţiile membre ale C.T.M. Sistemul de redistribuire are la bază principiul reprezentării teritoriale.

5. Colaborarea U.D.M.R cu uniunile şi asociaţiile tineretului maghiar se realizează sub forma legăturilor dintre uniuni autoconduse, bazate pe respect reciproc şi pe rezolvarea în comun a problemelor ivite. Totodată, pe plan local, se vor realiza legături la fel de strânse între organizaţiile teritoriale şi locale ale U.D.M.R. şi organizaţiile de tineret.

6. U.D.M.R. îndeamnă organizaţiile teritoriale, platformele precum şi membrii asociaţi să atragă în activitatea lor tineri, reprezentanţi ai organizaţiilor de tineret, într-un număr cât mai mare. Totodată, Uniunea încurajează şi susţine înfiinţarea organizaţiilor de tineret de diferite profiluri, sprijină activitatea acestora în vederea diversificării vieţii de organizaţie a tineretului. În acest sens, U.D.M.R., în calitatea sa de reprezentant al intereselor maghiarilor din România, susţine preocuparea tineretului de a-şi crea o autonomie în cadrul instituţiilor de învăţământ de toate gradele (vezi consilii, uniuni ale elevilor şi studenţilor), respectiv reglementarea lor legislativă. U.D.M.R. va iniţia specificarea, în viitoarele proiecte de buget ale României, a unei sume aparte, destinată subvenţionării de către stat a funcţionării şi dezvoltării organizaţiilor de tineret cu rază de activitate de nivel naţional.

7. Esenţa politicii U.D.M.R. privind tineretul este crearea acelor condiţii prin care participarea tineretului la viaţa politică, socială, economică şi culturală se realizează prin diferite organizaţii care asigură reprezentarea în conformitate cu importanţa sa socială. Din punctul de vedere al gândirii în perspectivă, U.D.M.R acordă o importanţă strategică creării spaţiului cultural pentru tineret, cuprinzând toate categoriile de tineri şi bazat pe criteriul de generaţie, precum şi înfiinţării instituţiilor şi oficiilor de tineret funcţionând pe lângă instituţiile locale şi teritoriale şi chemate să sprijine tineretul din bugetele locale.

8. Garanţia integrării sociale a tineretului şi a transformării sale într-un factor social influent este asigurarea unei instruiri multilaterale, elastice, moderne, acordarea unui sprijin material şi social special elevilor şi studenţilor, tinerilor căsătoriţi şi absolvenţilor, precum şi, în mod firesc, existenţa cadrului organizatoric în vederea creării şi sprijinirii iniţiativei personale. Integrarea socială este, totodată, de neimaginat fără asigurarea condiţiilor necesare instruirii în limba maternă, formării conştiinţei specifice şi moderne a identităţii şi fără asigurarea condiţiilor dezvoltării culturale. Deci acceptăm şi sprijinim toate organizaţiile care desfăşoară activităţi în interesul scopurilor enumerate mai sus.

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

Principii de bază:

1. Conform poziţiei principiale fundamentale a U.D.M.R., viaţa administrativă locală trebuie să se bazeze pe autonomia cea mai largă posibil a administraţiilor publice locale şi pe descentralizarea maximă a puterii centrale.

2. Întreaga activitate a administraţiilor publice locale trebuie reglementată şi exercitată în spiritul Cartei europene a autonomiei locale.

3. În conformitate cu principiul subsidiarităţii, trebuie asigurată participarea comunităţilor locale şi a cetăţenilor la luarea tuturor deciziilor ale căror efecte se resimt în viaţa lor.

4. Caracteristica activităţii administraţiilor publice locale trebuie să fie menţinerea legăturilor strânse cu populaţia şi transparenţa totală.

5. Uniunea sprijină participarea activă a organizaţiilor de tineret la alegerile locale şi candidatura celor desemnaţi de acestea pentru a fi înscrişi pe listele U.D.M.R.

6. Consilierii şi primarii aleşi pe listele U.D.M.R. trebuie să-şi desfăşoare întreaga lor activitate pe baza cunoaşterii şi în spiritul Programului, Statutului şi al celorlalte documente oficiale în materie ale Uniunii.

7. Organizaţiile teritoriale ale U.D.M.R. şi reprezentanţii Uniunii din administraţiile locale trebuie să colaboreze strâns în vederea realizării Programului Uniunii.

8. În conformitate cu rolul de apărător al intereselor, asumat de către U.D.M.R., în activitatea administraţiilor locale interesele aşezării, ale comunităţii locale se cer armonizate cu sarcinile specifice de apărare a intereselor minoritare.

9. Administraţiile locale — în domeniile de interes comun — trebuie să statornicească relaţii bune şi să colaboreze cu bisericile.

10. Uniunea îşi bazează elaborarea programului privind administraţiile locale şi proiectul de realizare a acestuia pe programele elaborate la nivelul local al aşezărilor, prin contribuţia organizaţiilor teritoriale, platformelor şi a consilierilor şi primarilor.

Obiective fundamentale:

1. Modificarea tuturor legilor şi reglementărilor care contravin principiului autonomiei administrative locale, respectiv conţin prevederi antiminoritare. Acest deziderat vizează în primul rând Legea nr. 69 din 1991, dar este valabil şi în privinţa modificării Legii fondului funciar şi a altor prevederi referitoare la folosirea limbii materne, la învăţământ, domeniul sanitar etc. Uniunea noastră doreşte modificarea acestor legi în spiritul Cartei europene a autonomiei locale, al Recomandării 1201/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi al altor documente internaţionale de referinţă. În Parlament susţinem/iniţiem şi în continuare adoptarea legilor indispensabile funcţionării eficiente a administraţiilor publice locale.

2. Uniunea elaborează un program-cadru de activitate menit să servească drept model elaborării programelor locale de activitate în domeniul dezvoltării aşezărilor, protecţiei minorităţilor, privatizării, gospodăririi pădurilor, despăgubirilor, protecţiei mediului etc.

3. Uniunea stimulează şi sprijină elaborarea unor programe de apărare a intereselor minoritare care tratează diferenţiat problemele specifice ale comunităţilor maghiare din România care trăiesc în condiţii diferite. În acest scop, sprijinim elaborarea programelor care pot servi ca model în activitatea de apărare a intereselor a acelor administraţii locale în care maghiarii sunt în majoritate. Sunt necesare, de asemenea, programe valabile în aşezările cu populaţie mixtă, şi cu deosebire definirea problemelor legate de administraţiile locale ale comunităţilor maghiare trăind în dispersie (diasporă internă), precum şi executarea acestor programe.

4. Uniunea, în colaborare cu Consiliul Primarilor şi Consilierilor U.D.M.R., elaborează programul privind pregătirile pentru alegerile locale, instruirea profesională şi selecţionarea candidaţilor.

5. Prezidiul Executiv se preocupă de funcţionarea serviciului său de consultanţă profesională, continuă practica organizării, împreună cu administraţiile locale, a diferitelor manifestări.

6. Prezidiul Executiv analizează sistemul relaţiilor dintre localităţile înfrăţite, elaborează un pachet de propuneri privind formele eficiente de colaborare, îşi asumă, la cerere, managementul legăturilor existente, sprijină realizarea unor legături noi şi elaborarea modalităţilor noi de colaborare.

7. Uniunea sprijină formele eficiente ale asocierii administraţiilor locale, ale colaborărilor regionale şi internaţionale.

8. În cadrul reformei administrative, U.D.M.R. susţine:

· reducerea sferei de acţiune a prefecturilor;

· preluarea treptată de către regiuni - în afara atribuţiilor legate de dezvoltarea economiei şi a infrastructurii sau ale celor legate de protecţia mediului - a majorităţii funcţiilor administrative ale autoadministraţiilor publice judeţene. Trebuie acordată atenţie deosebită definirii micro-regiunilor şi consolidării regiunilor.

PROBLEMELE SOCIALE ŞI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

1. Scopul primordial al politicii noastre sociale este obţinerea siguranţei existenţiale, asigurarea minimului de subzistenţă, preîntâmpinarea pauperizării generale. Susţinem măsurile economico-sociale menite să uşureze poverile celor cu venituri mici. Considerăm necesară înfiinţarea, în cadrul U.D.M.R., a reţelei proprii de asistenţă socială.

2. Milităm pentru crearea unor relaţii politico-economice în cadrul cărora angajatul beneficiază de un câştig onorabil şi activitatea intelectuală îşi dobândeşte şi ea deplina recunoaştere. Susţinem apărarea intereselor producătorilor şi consumatorilor. Încurajăm înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii care creează noi locuri de muncă şi susţinem crearea/asigurarea acelor condiţii economice şi juridice care stimulează şi ajută înfiinţarea acestora. În condiţiile creşterii şomajului, intenţionăm — pe lângă posibilităţile de recalificare asigurate de organele de stat — organizarea unor cursuri de calificare profesională. Considerăm o sarcină permanentă îmbunătăţirea sistemului de ajutorare a şomerilor, acordând o atenţie deosebită absolvenţilor care nu pot obţine un loc de muncă.

3. U.D.M.R. intenţionează să ducă o politică familială şi demografică consecventă, cu atât mai mult cu cât, datorită emigrării masive, proporţia noastră numerică prezintă o scădere accentuată. Trebuie să desfăşurăm o propagandă eficientă în interesul creşterii natalităţii, al renunţării la modelul familial cu un singur copil, în ciuda condiţiilor economice care se degradează continuu. În acest scop, dorim o colaborare strânsă cu bisericile şi instituţiile de învăţământ, precum şi cu cele de sănătate şi de justiţie. Susţinem orice iniţiativă menită să avantajeze familiile cu mulţi copii (sistem preferenţial de impozitare, credite avantajoase pe termen lung, sistem favorizant al acordării alocaţiei de copii, concediu plătit pentru creşterea copiilor pe o perioadă de 1-3 ani, acordabil oricăruia dintre părinţi etc.).

Prioritatea noastră socio-politică este îmbunătăţirea situaţiei tinerilor, familiilor cu mulţi copii şi a pensionarilor.

4. Principiul de bază al politicii noastre în privinţa locuinţelor este că oricine are dreptul la condiţii existenţiale minime, la o locuinţă proprie, pe cât posibil, proprietate personală. Considerăm necesară restituirea către proprietarii de drept a caselor familiale naţionalizate. Susţinem ca guvernul să iniţieze programe de construire de locuinţe sociale, să asigure credite avantajoase, pe termen lung, pentru tineri şi pentru cei aflaţi la începutul carierei, în vederea cumpărării sau construirii de locuinţe. Considerăm raţională reabilitarea, prin intermediul întreprinzătorilor particulari, a clădirilor părăsite din satele depopulate.

Unele categorii ale populaţiei, în primul rând tineretul, se confruntă cu problema gravă a lipsei de locuinţe. Considerăm o prioritate a politicii sociale ameliorarea acestei situaţii, acordarea unor credite avantajoase tinerilor, proaspeţilor absolvenţi, în vederea cumpărării sau construirii de locuinţe.

5. Considerăm necesară reorganizarea sistemului actual de asigurări sociale. Asigurarea socială să nu fie monopol de stat. Să se acorde o atenţie specială pensionarilor: pensia minimă să fie menţinută deasupra nivelului de subzistenţă, tuturor să li se acorde o pensie de bază, completată cu o pensie suplimentară variabilă, rezultată din performanţa profesională. Să se asigure menţinerea valorii reale a pensiilor.

Suntem angajaţi în rezolvarea problemelor oamenilor în vârstă şi dincolo de îmbunătăţirea condiţiilor materiale. Să ne apărăm bătrânii de sărăcire, de însingurare, de lipsa de perspective. Să susţinem orice iniţiativă care serveşte asistenţa socială. Acestea, pe lângă cele iniţiate de stat, pot avea caracter confesional, de binefacere sau particular. Considerăm necesară alcătuirea unui sistem de protecţie socială pentru nevoiaşi, cei trăind sub nivelul de subzistenţă, bătrâni rămaşi singuri, handicapaţi sociali. În acest scop, susţinem înfiinţarea şcolilor care pregătesc asistenţi sociali şi a azilurilor de bătrâni, dotate corespunzător. Cetăţenii de peste 70 de ani să beneficieze de gratuitate în transportul comun urban. Să se asigure, după caz, gratuitatea îngrijirii sociale şi aprovizionării cu medicamente.

6. U.D.M.R. pune accent pe tratarea problemelor persoanelor cu handicap. Este nevoie de o reglementare care să garanteze egalitate în şanse persoanelor cu handicap, precum şi de un program de informare prin care societatea să cunoască problemele acestora, facilitând astfel instaurarea solidarităţii sociale corespunzătoare.

7. U.D.M.R. susţine modernizarea sistemului serviciilor medicale. În acest cadru, se pronunţă în favoarea dezvoltării protecţiei sanitare a minorităţilor. Doreşte aplicarea în practică a dreptului pacientului la libera alegere a medicului. Dorim să conştientizăm fiecare membru al corpului medical că este o datorie morală de a rămâne, în perioada dificilă care urmează, la dispoziţia comunităţii sale. Susţinem iniţiativele constructive menite să oprească emigrarea medicilor, în special a celor tineri. Urgentăm reforma asigurărilor sociale. Nu considerăm asigurările sociale un monopol al statului, sprijinim înfiinţarea organizaţiilor de autoajutorare ale societăţii civile.

8. În vederea îmbunătăţirii asistenţei sanitare, U.D.M.R. sprijină crearea unor grupări de întrajutorare a bolnavilor, precum şi activitatea grupurilor de medici care îi îngrijesc. Considerăm oportună înfiinţarea unei reţele de diagnosticare şi îngrijire, corespunzătoare aşezării teritoriale a populaţiei minoritare şi cerinţelor epocii, cu ajutor bisericesc şi caritativ; susţinem în continuare reînfiinţarea spitalelor aparţinând cultelor.

9. În opinia U.D.M.R., gravele carenţe actuale ale sistemului medical sunt insurmontabile fără formarea unei reţele eficiente de voluntari funcţionând sub patronajul corpului medical şi al bisericilor. Sarcinile acestei reţele ar fi îngrijirea bolnavilor care trăiesc singuri, asistenţa psihică, educaţia sanitară privind planificarea familială, precum şi lupta împotriva alcoolismului şi a consumului de droguri.

10. Uniunea întocmeşte registrele de evidenţă menite să înlesnească activitatea organizaţiilor şi serviciilor caritative.

INTERESELE REGIONALE ALE U.D.M.R.

Interesele şi obiectivele politicii regionale ale U.D.M.R. sunt următoarele:

1. promovarea unei politici de dezvoltare a economiei şi a instituţiilor care să aibă în vedere patrimoniul specific al societăţilor transilvănene locale, exigenţele comunităţilor naţionale care trăiesc aici, precum şi tradiţiile acestora de creare a unor instituţii publice funcţionale;

2. dezvoltarea unei politici specifice şi active de amenajare a teritoriului pe toate nivelurile administraţiei, care să fie în acord atât cu principiile politicii regionale şi de coeziune a Uniunii Europene, cât şi cu proprietăţile reţelei de localităţi care s-a cristalizat în Transilvania de-a lungul istoriei;

3. pregătirea Transilvaniei pentru dezvoltarea a cărei direcţie este dată, pe lângă proprietăţile şi necesităţile comunităţilor locale, de posibilităţile izvorâte din lărgirea Uniunii, precum şi de utilizarea fondurilor comunitare garantate de programele frontaliere şi transfrontaliere, sau de instituţiile europene;

4. realizarea unei infrastructuri moderne, acordând atenţie deosebită autostrăzilor care să racordeze marile oraşe transilvănene, prin Ungaria, la regiunile Uniunii Europene. În acest sens este de importanţă majoră construirea autostrăzii Budapesta-Bucureşti, pe ruta Oradea-Cluj-Napoca-Braşov şi care astfel să treacă şi prin teritoriile locuite de secui.

5. înfiinţarea unor asociaţii de adminstraţii publice locale cu importante atribuţii de reprezentare de drepturi, care:

· să intervină eficient în interesul continuării procesului de descentralizare,

· să poată reprezenta interesele specifice ale microregiunilor transilvănene,

· să elaboreze şi implementeze strategii de dezvoltare independente regionale şi/sau de resort,

· să implice colectivităţile locale în procesele de globalizare şi să contribuie astfel la asumarea de către Transilvania - ca o regiune istorică specifică a Europei Centrale - a rolului de punte în procesul de integrare a României în Europa.

În reprezentarea drepturilor regionale ale Transilvaniei considerăm românii din Transilvania precum şi celelalte comunităţi naţionale ca parteneri strategici.

PROTECŢIA MEDIULUI

1. Uniunea îşi exprimă profunda cointeresare în păstrarea unităţii şi echilibrului natural al ecosistemelor ţării, precum şi în refacerea acestora bazată pe priorităţi strategice. Sprijinim înfiinţarea unor noi rezervaţii naturale, asigurarea dezvoltării nepoluante a mediului artificial (localităţilor) prin susţinerea elaborării unor proiecte de legi şi alternative pentru dezvoltarea localităţilor.

2. U.D.M.R. sprijină măsurile de protecţie a mediului aflate în concordanţă cu normele şi acordurile internaţionale. Urgentăm colaborarea statelor interesate în menţinerea echilibrului ecologic din Bazinul Carpatic, semnarea şi respectarea tratatelor internaţionale, precum şi iniţierea unor noi acorduri în acest sens.

3. Sprijinim înfiinţarea unui organism central subordonat Parlamentului având ca scop apărarea mediului înconjurător şi care, prin inspectoratele sale teritoriale (judeţene), să supravegheze eficient calitatea mediului şi respectarea normelor de protecţie a acestuia. Pentru rezervaţiile de biosferă şi parcurile naţionale propunem înfiinţarea unor directorate subordonate organismului central, menite să rezolve problemele administrative, ştiinţifice şi turistice ale acestora. Nu suntem de acord ca protecţia mediului să intre în competenţa unui oficiu ministerial, deoarece o asemenea măsură permite subordonarea cerinţelor ecologice programului economic al unui guvern. Analizarea şi punerea în aplicare a principiilor ecologice să preceadă deciziile economice.

4. Considerăm necesară elaborarea urgentă a unei legi de nivel european privind protecţia mediului. Această lege trebuie să reflecte interdependenţa şi echilibrul dinamic dintre sistemele vii şi cele fără de viaţă. Să ocrotim atmosfera, hidrosfera, litosfera ca un tot unitar, împreună cu biosfera acvatică şi cea terestră. În acelaşi sens, se cere restabilit echilibrul biologic între om şi mediu, prin depoluarea procesului de producţie şi umanizarea mediului urban artificial.

Să devină obligatorii prin puterea legii:

· în vederea prevenirii vătămării sistemului ecologic, elaborarea studiilor de protecţie a mediului, înainte de a fi aprobată construirea obiectivelor industriale sau agricole, ca şi în cazul tuturor întreprinderilor industriale, agricole sau de gospodărire locală potenţial poluante;

· cercetarea, elaborarea şi aplicarea tehnologiilor compatibile cu mediul, din care rezultă mai puţine deşeuri, revizuirea funcţionării unităţilor industriale poluante;

· folosirea raţională a resurselor minerale şi, în general, a tuturor resurselor naturale;

· stimularea, pe măsura posibilităţilor, a producţiei vegetale naturale, a metodelor perene în silvicultură;

· elaborarea unor programe de protecţie a mediului ambiant care să ocrotească eficient mediul artificial, istoric; asigurarea protecţiei satelor, comunelor, cartierelor istorice, castelelor, conacelor, bisericilor, vechilor clădiri gospodăreşti şi monumentelor industriale, nu demult condamnate încă la pieire;

· înfiinţarea de noi parcuri naţionale, rezervaţii şi zone de protecţie a mediului, inventarierea şi ocrotirea speciilor ameninţate cu dispariţia;

· elaborarea normelor privitoare la substanţele toxice, la protecţia împotriva zgomotului şi radiaţiilor, şi respectarea acestor norme în toate procesele de producţie;

· pedepsirea severă a acelora care încalcă normele de protecţie a mediului;

· prelucrarea industrială a deşeurilor industriale şi menajere, în vederea sistării depozitării iresponsabile a deşeurilor;

· elaborarea unor programe de dezvoltarea a localităţilor care să asigure ocrotirea eficientă a mediului nostru artificial şi istoric şi, prin reducerea daunelor produse în mediul înconjurător, să apere monumentele noastre istorice, de la biserici până la cele economice, din satele, comunele şi oraşele noastre istorice;

· elaborarea unor programe care să stimuleze şi să faciliteze respectarea măsurilor privind protecţia mediului şi instituirea unor pedepse severe pentru nerespectarea acestora;

· acceptăm şi sprijinim toate organizaţiile civile care îşi asumă cu răspundere problemele menţionate.

5. Formarea atitudinii active în problemele protecţiei mediului presupune extinderea educaţiei ecologice de la grădiniţă până la învăţământul superior. În acest scop U.D.M.R. se foloseşte atât de cadrul instituţional, cât şi de posibilităţile oferite de mass-media.

Susţinem introducerea în programa şcolară a ecologiei, educaţiei şi instrucţiei în domeniul protecţiei mediului, sprijinim activitatea grupurilor ecologiste care se autoorganizează. Prin burse şi prin folosirea sprijinului acordat de fundaţiile din ţară şi străinătate să se asigure formarea de specialişti în interesul eficienţei instruirii ecologice. Să se creeze posibilitatea informării la nivel mondial, inclusiv sub forma specializării în străinătate.

INTEGRAREA EUROPEANĂ

Conform criteriilor adaptate la şedinţa de la Copenhaga a Consiliului Europei din 1993, precum şi pe baza Agendei 2000, strategia de aderare a României la Uniunea Europeană trebuie să analizeze concret situaţia politică şi economică a României şi să definitiveze programul de măsuri pe baza căruia se pot începe negocierile de aderare.

În vederea pregătirii cu succes a integrării în structurile euroatlantice şi pentru recuperarea întârzierii este nevoie de o strategie clară, concretă. Pentru aceasta urgentăm următoarele:

· elaborarea unei strategii coerente care să ia în considerare opinia Comisiei Uniunii Europene; strategia va trebui să definească priorităţile absolute pentru perioada următoare;

· elaborarea şi adoptarea unui pachet de proiecte de legi care să asigure armonizarea legislaţiei interne cu legislaţia UE;

· implicarea societăţii civile în procesul de integrare (crearea unor grupuri de reflecţie, implicarea organizaţiilor neguvernamentale);

· crearea unui capitol separat în buget pentru fondurile alocate integrării, cu defalcarea exactă, pe ministere, a sumelor şi elaborarea unor concepţii riguroase privind folosirea eficientă a acestor fonduri;

· elaborarea unei strategii speciale în domeniul cooperării regionale (împărţirea în 8 regiuni a ţării este doar un punct de plecare, urmând să fie definit şi conţinutul proiectului);

· promovarea unei politici mai active în ceea ce priveşte programul de cooperare transfrontalieră între zonele apropiate de graniţă;

· demararea unor programe subregionale, în conformitate cu tratatele de bază încheiate cu ţările vecine, în vederea dezvoltării economice a regiunilor de graniţă.

U.D.M.R. consideră important ca Uniunea Europenă să desfiinţeze sistemul de vize obligatorii pentru cetăţenii români, acesta fiind o măsură discriminatorie care menţine România într-o situaţie dezavantajoasă faţă de alte ţări asociate.

RELAŢIILE INSTITUŢIONALE

U.D.M.R. realizează apărarea intereselor şi reprezentarea publică a maghiarilor din România prin organizaţiile sale teritoriale, politice, sociale, profesionale şi de ramură (Asociaţia Economiştilor Maghiari din România, Asociaţia Agricultorilor Maghiari din Româmia, Societatea Maghiară de Cultură din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, Societatea Maghiară Tehnico-Ştiinţifică din Transilvania, Uniunea Cadrelor Didactice Maghiare din România, Uniunea Liceenilor Maghiari din România, Uniunea Organizaţiilor Studenţilor Maghiari, Uniunea Ceangăilor-Maghiari din Moldova, Societatea Bolyai etc.), sprijinindu-le activitatea.

U.D.M.R. sprijină colaborarea organizaţiilor sale cu organizaţii similare din ţară şi din străinătate.

Uniunea se pronunţă ferm pentru colaborarea cu organizaţiile altor minorităţi din ţară, iniţiază luări de poziţie comune în unele probleme.

Uniunea nu se angajează necondiţionat faţă de nici o formaţiune politică. Relaţiile U.D.M.R. cu partidele politice din ţară şi cu guvernul sunt determinate în primul rând de atitudinea acestora faţă de procesul de democratizare a ţării, incluzând asigurarea drepturilor minorităţilor, faţă de regimul anterior anului 1989, faţă de pedepsirea exemplară a vinovaţilor pentru masacrele în masă din decembrie 1989. Susţinem necesitatea unui dialog constructiv, acceptând şi posibilitatea unor coaliţii cu partidele politice.

Uniunea solicită să participe la putere prin membrii săi desemnaţi sau aleşi în organele centrale şi locale ale puterii de stat. Considerăm necesar ca funcţionarii de etnie maghiară din organele locale şi centrale ale puterii şi administraţiei de stat să fie numiţi ţinând cont de propunerile U.D.M.R.

Deputaţii şi senatorii Uniunii aleşi în Parlamentul României au obligaţia să-şi desfăşoare activitatea legislativă în concordanţă cu principiile şi obiectivele stipulate în Programul adoptat de Congresul U.D.M.R.

Menţinem legături strânse cu naţiunea noastră mamă, cu minorităţile maghiare din alte ţări, cu alte comunităţi etnice din Europa. Aderăm, dacă este cazul, la diferite organizaţii şi uniuni democratice internaţionale.

În calitatea sa de reprezentant al minorităţii naţionale maghiare din România, U.D.M.R. doreşte să contribuie eficient la consolidarea relaţiilor de bună vecinătate cu ţările din jur, la apropierea culturală şi politică a popoarelor din centrul şi estul Europei, contribuind astfel la integrarea europeană. Sprijinim stabilirea legăturilor dintre aşezările din diferite ţări (comune, oraşe, judeţe înfrăţite). Considerăm totodată necesar ca, prin relaţii instituţionale şi individuale, minoritatea naţională maghiară din România să-şi menţină legăturile cu întreaga naţiune maghiară. În acest sens cerem înfiinţarea altor consulate ale Ungariei.

Considerăm că activitatea Conferinţei Maghiare Permanente joacă un rol deosebit de important în promovarea relaţiilor dintre comunităţile maghiare din Bazinul Carpatic precum şi în instituţionalizarea acestei cooperări. U.D.M.R. îşi asumă un rol activ în realizarea obiectivelor stabilite la înfiinţarea Conferinţei Maghiare Permanente.

Uniunea acţionează pentru desăvârşirea procesului Helsinki, susţine elaborarea şi adoptarea Cartei europene a protecţiei minorităţilor, stabileşte relaţii internaţionale, trimite reprezentanţi la forurile internaţionale, la manifestări consacrate problemelor minorităţilor.

Adoptat de cel de-al 6-lea Congres al U.D.M.R.

Miercurea Ciuc, 15-16 mai 1999