RAPORT ASUPRA SITUAŢIEI CEANGĂILOR DIN MOLDOVA

 

PROBLEMA CEANGĂILOR MAGHIARI

 

 

 

 

APADOR-CH, LIGA PRO EUROPA

 

 

 

Ianuarie 2002

 

 

1.      1.      Motivaţia investigaţiei

 

Īntre 20 şi 22 decembrie 2001, o echipă a APADOR-CH şi a Ligii PRO EUROPA a īntreprins o investigaţie īn regiunea Bacăului pentru a se edifica īn legătură cu evoluţiile recente ale situaţiei ceangăilor. Deplasarea s-a efectuat urmare a plāngerilor sosite la cele două asociaţii din partea Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova, (filiala Pustiana), referitoare la nesatisfacerea revendicărilor privind accesul la educaţia īn limba maternă, la obstrucţionarea activităţilor asociaţiei pe teritoriul judeţului Bacău şi hărţuirea membrilor săi de către reprezentanţi ai autorităţilor locale.

Īn cadrul investigaţiei, reprezentanţii APADOR-CH şi Ligii PRO EUROPA au luat contact cu conducerea Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Romānia, cu persoane aparţinīnd grupului ceangăilor maghiari din comunele Cleja şi Pustiana, cu Prefectul Judeţului Bacău, dl. Radu Cătălin Mardare, precum şi cu alţi observatori ai situaţiei din zonă.

 

Anterior, īn anul 1997, APADOR-CH făcuse o primă investigaţie īn satele Cleja, Pustiana, Lespezi. Principalele observaţii ale raportului īntocmit īn 1997 au fost următoarele:

a.       a.       O parte a ceangăilor se declară de origine romānă şi vorbesc limba romānă īn viaţa de zi cu zi. O altă parte se declară de origine maghiară, folosind īn exprimarea zilnică limba/dialectul ceangăiesc (o limbă maghiară arhaică avīnd, la rāndul ei, mai multe dialecte, īn funcţie de locul īn care se vorbeşte). Īn această a doua categorie există şi ceangăi care, vorbind aceeaşi limbă maghiară arhaică, subliniază originea lor ceangăiască, īnţelegānd prin aceasta că există o diferenţă faţă de maghiari, chiar dacă numai īn cāteva aspecte (cāntece, dansuri, tradiţii).

b.      b.      Preotul şi poliţistul reprezintă principalele autorităţi pentru ceangăi. Ei fac constant presiuni asupra ceangăilor care s-au identificat ca avānd o origine maghiară, pentru a-i determina să renunţe la o astfel de autoidentificare.

c.       c.       Mai multe cereri au fost adresate de-a lungul timpului Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi sau Decanatului Romano-Catolic din Bacău pentru a se asigura un minim serviciu religios īn limba maternă. Acesta le-a fost refuzat, deşi īn perioada 1947-1959 ceangăii maghiari utilizau īn mod curent limba maternă īn cadrul serviciului religios.

d.      d.      Mai mulţi locuitori au cerut să se asigure copiilor lor posibilitatea īnvăţării limbii maghiare literare, īntr-un regim similar cu cel al īnvăţării limbilor străine - respectiv două ore pe săptămānă. Cererile adresate Inspectoratului Şcolar al Judeţului Bacău au fost respinse. Ca urmare, unii copii au fost trimişi să studieze īn limba maghiară īn judeţe din Transilvania, īn primul rīnd Harghita. Au fost organizate totodată ore de īnvăţare a limbii maghiare īn cadru privat. Astfel de iniţiative au avut ca rezultat ameninţarea iniţiatorilor de către autorităţi şi preoţii romano-catolici.

e.       e.       Ostilitatea autorităţilor locale faţă de ceangăii care nu se consideră romāni era manifestă şi continua politica regimului comunist, foarte elaborată īn acest sens.

f.        f.        Recensămāntul din 1992 a fost manipulat, numărul ceangăilor īnregistraţi oficial fiind mult sub numărul celor care s-au autoidentificat ca atare.

 

 

Plāngerile recente care au sosit la APADOR-CH şi la Liga PRO EUROPA din partea Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM), filiala Pustiana, reclamau acţiuni de hărţuire şi intimidare exercitate asupra membrilor ei, violări ale drepturilor individuale şi drepturilor minorităţilor naţionale īn cazul unor persoane şi grupuri care se autoidentifică ceangăi maghiari, ca şi respingerea demersului a peste 200 de cetăţeni care au solicitat Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi, la 5 aprilie 2001, "celebrarea slujbei şi īn limba maghiară īn biserica din Pustiana".

 

De la investigaţia APADOR-CH din 1997, solicitările membrilor comunităţii ceangăilor maghiari de a li se asigura īnvăţarea limbii materne au fost analizate şi de autorităţile centrale. Astfel, o echipă guvernamentală formată din d-nii Attila Barna Santha, consilier al Secretarului de Stat al MEN, Stanciu Traian, inspector īn cadrul Corpului de control al MEN, Constantin Sergiu, expert īn cadrul Direcţiei legislaţie a DPMN, Bunghez Marian, inspector şcolar general adjunct īn cadrul IŞJ Bacău, Năstase Anghel, inspector şcolar, Stoica Liviu, director īn cadrul Prefecturii Bacău a īntreprins o anchetă īn zonă şi a elaborat un raport (14-15 septembrie 2000)[1][1] , rămas pīnă astăzi fără urmări concrete.

 

La 9 august 2000, Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, James Rosapepe a făcut o vizită īn Cleja[2][2].

 

Se cuvine menţionat că nerezolvarea revendicărilor ceangăilor maghiari de către autorităţi, precum şi refuzul bisericii romano-catolice locale de a ţine serviciul īn limba maternă au atras şi atenţia Consiliului Europei, care a semnalat  pericolul dispariţiei acestei comunităţi etnice minoritare.

 

Raportul  Adunării Parlamentare a Consiliului, īntocmit de parlamentara liberală finlandeză Tytti Isohookana-Asunmaa, fost ministru al culturii, a dus la adoptarea Recomandării 1521/2001, conţinīnd un larg corpus de propuneri concrete menite să preīntīmpine stingerea acestui grup minoritar “de o excepţională valoare pentru Europa”. Pīnă la data vizitei noastre īn regiune, autorităţile centrale şi locale nu īntreprinseseră nici una din măsurile recomandate de Consiliul Europei. Mai mult, persoanele din sfera oficială īntīlnite de autorii raportului păreau să ignore conţinutul acestor recomandări.

 

 

2.      2.      Presiunile asupra ceangăilor care īşi asumă o identitate diferită de cea romānească

 

Discuţiile autorilor raportului cu reprezentanţi ai conducerii Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) şi persoane aparţinīnd acestei comunităţi au relevat intensificarea presiunilor asupra ceangăilor care īşi asumă o identitate diferită de cea romānă, respectiv identitatea maghiară. Īncepānd din 1996, mai mulţi părinţi din Cleja şi alte sate din judeţul Bacău au depus numeroase cereri pentru introducerea studiului opţional al limbii maghiare īn şcolile locale de stat.  Prin OMEN 3113 /31 ianuarie 2000 şi “Metodologia aplicării Instrucţiunilor privind studiul limbii materne de către elevii aparţinīnd minorităţilor naţionale  care frecventează şcoli romāneşti” nr. 30257 / 06.04.2000 se creaseră premisele necesare īnceperii acestui tip de īnvăţămānt. 

 

Īn pofida Raportului Comisiei Interministeriale care a stabilit cu ocazia deplasării din 14-15 septembrie 2000, īn judeţul Bacău, că īn comunele Pustiana şi Cleja trebuie formată cīte o grupă de studiere a limbii materne maghiare, această măsură  a continuat să fie amānată de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău. Īn paralel, o serie de presiuni exercitate asupra părinţilor semnatari, dublate de o campanie de intimidare instrumentată prin autorităţile locale, de reprezentanţi ai Ministerului de Interne şi presă, au determinat o parte din părinţi să-şi retragă cererile vizānd organizarea īnvăţămīntului opţional īn limba maternă maghiară.

 

Au rămas astfel fără nici un rezultat cererile părinţilor, ca de altfel şi memoriile sau rapoartele depuse de-a lungul anilor la MEN şi Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale sau evaluările diferitelor organisme ale societăţii civile.

Īntr-o ultimă tentativă de parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Bacău, la 09.02.2001 AMCM a adresat IŞJ Bacău, īn numele a 77 părinţi din satul Pustiana, solicitarea de a li se aproba folosirea, după-amiaza, cānd sălile de clasă sīnt libere, a unei săli de clasă din Şcoala Generală Pustiana īn scopul studierii limbii maghiare de către copiii lor. Solicitanţii se angajau să īngrijească şi să doteze corespunzător respectiva sală.

La 05.03. 2001, primarul comunei Pīrjol (de care aparţine satul Pustiana) comunica solicitanţilor refuzul de a permite ţinerea orelor opţionale de limbă maghiară īn şcoala din Pustiana, promiţīnd totodată că ulterior se va discuta posibilitatea acordării unui spaţiu īn Căminul Cultural Pustiana, ceea ce nu s-a īntāmplat.

 

Īn urma acestui refuz, īncepīnd din luna septembrie a anului 2001, AMCM a lansat un program-curs de iniţiere şi studiere a limbii maghiare īn cadru privat. Astfel, AMCM şi-a asumat sarcina de a suplini refuzul instituţiilor de stat de a oferi īnvăţămīnt īn limba maternă prin organizarea, īntr-un număr de şapte sate, a unor cercuri de predare  a limbii maghiare cu concursul a douăsprezece cadre cu pregătire de specialitate. Īn comuna Cleja, de exemplu, aceste cercuri, care se desfăşoară după programul şcolar, īn trei spaţii private dotate corespunzător, sunt urmate de cca o sută de copii, ceea ce demonstrează interesul comunităţii şi īncrederea părinţilor īn activităţile derulate de AMCM.

 

Īn noul context, autorităţile au declanşat o amplă operaţiune de hărţuire, intimidare şi represalii la adresa AMCM, cāt şi a părinţilor, copiilor şi proprietarilor spaţiilor private īn care se desfăşurau cursurile de limba maghiară. Astfel, la data de 09.11.2001 la IŞJ Bacău s-a īnregistrat o sesizare semnată de cei trei directori de şcoală din comună şi preşedintele consiliului reprezentativ al părinţilor din Cleja, prin care se semnala că AMCM a īnfiinţat īn comună un sistem paralel de īnvăţămānt īn limba maghiară.

 

Ca răspuns, la 14.11.2001 s-a deplasat la Cleja o comisie constituită din inspectoarea generală adjunctă, doi inspectori de specialitate, cărora li s-au alăturat primarul şi viceprimarul, directorii a trei şcoli din comună, precum şi reprezentantul local al Poliţiei. Comisia, care a inclus şi reprezentanţi ai presei băcăuane cunoscuţi pentru atitudinea ostilă faţă de revendicările maghiarilor ceangăi, a convocat la primărie pe proprietarele caselor īn care se desfăşoară cursuri de limba maghiară, supunīndu-le, de-a lungul a peste două ore, unei umilitoare anchete, īn timpul căreia cele două femei au fost acuzate de īncălcarea legilor statului, fiind ameninţate cu percheziţia, amenda şi punīndu-li-se īn vedere īn mai multe rānduri că, dacă doresc să īnveţe limba maghiară, să emigreze īn Ungaria.

 

Acest incident nu s-a făcut fără cunoştinţa Prefecturii Bacău, deoarece la data de 16.11.2001 s-a deplasat īn comuna Cleja şeful de cabinet al Prefectului, care a citat la Primărie pe coordonatorul programelor de limba maghiară ale AMCM, apoi a inspectat spaţiile private īn care se desfăşoară cursurile. De altfel, un ordin al Prefecturii Bacău cu nr. 7862/09.11.2001 s-a aflat şi la originea descinderii la Cleja a unui reprezentant al Inspecţiei Sanitare de Stat (Sanepid) Bacău, care īn urma controlului efectuat la trei din spaţiile private unde se desfăşurau cursuri de limba maghiară, a dispus pe loc, fără preaviz, cu procesele verbale nr. 3452, 3453, 3454 suspendarea activităţii din spaţiile respective. Este de menţionat că īntr-o adresă oficială, ca răspuns la solicitarea cotidianului Kronika (Cronica) din Cluj,  Ministerul Sănătăţii a precizat că īn judeţul Bacău funcţionează īn prezent 223 de şcoli fără avizul Sanepidului.

 

Un fapt de o gravitate deosebită īl constituie presiunile psihologice şi umilinţele la care sunt supuşi copiii care īndrăznesc să participe la cercurile facultative de limba maghiară organizate de AMCM. Este o practică sistematică a unor cadre didactice de a-i mustra pe copii īn faţa clasei, diabolizānd limba maghiară şi proferānd ameninţări la adresa elevilor. Īn unele cazuri, s-a mers pīnă la scăderea notei la purtare.

 

Autorităţile ostile activităţii desfăşurate de AMCM nu ezită, după cum s-a văzut, să implice presa īn strategia de hărţuire a părinţilor care revendică īnvăţămānt opţional īn limba maghiară. O adevărată campanie de presă īnsoţeşte sistematic măsurile īntreprinse de Prefectură sau Inspectoratul Şcolar Judeţean. Cotidienele « Monitorul » şi « Deşteptarea » induc īn publicul cititor suspiciune faţă de exercitarea dreptului la educaţie īn limba maghiară, prin titluri apocaliptice : « Atacuri iredentiste sub acoperirea şcolii », « Limba maghiară se īnvaţă cu bătaie », « Fantoma maghiară bīntuie şi la Pustiana ». Presa īn cauză nu acordă nici un spaţiu de exprimare persoanelor sau asociaţiilor incriminate sau prezentării şi a opiniilor acestora. 

 

Īn discuţia cu Prefectul judeţului Bacău a reieşit că acesta, deşi la curent cu situaţia,  consideră legitimă conduita autorităţilor locale, a Inspectoratului Şcolar Judeţean sau a Poliţiei. Prefectul porneşte, īn analiza īntregii situaţii, de la axioma originii romāne a ceangăilor şi trage de aici concluzia īn total dezacord cu legea, că solicitările de īnvăţare a limbii maghiare sunt ilegitime. Totodata, prefectul consideră că presiunea publică şi poziţia bisericii romano-catolice constituie un obstacol serios  īn calea protejării de către instituţia sa a drepturilor unui număr restrīns de persoane care se reclamă de origine maghiară şi solicită īnvăţămīnt facultativ īn limba maternă. Prefectul a respins susţinerea că AMCM sau membrii săi ar fi fost hărţuiţi, arătāndu-se īn acelaşi timp gata să asculte nemulţumirile lor, dacă aceştia vor cere audienţă.

 

 

 

3.      3.      Un proces premeditat de asimilare a ceangăilor de limbă maghiară

 

Din datele statistice şi opiniile exprimate de reprezentanţi ai clerului sau persoane aparţinānd comunităţii ceangăilor, reiese că, din numărul de cca 240.000 romano-catolici din Moldova, doar o proporţie redusă se mai reclamă de la originea maghiară, vorbesc şi īnţeleg limba/dialectul ceangăiesc şi manifestă un interes deosebit pentru păstrarea acestei identităţi. O serie de factori externi - presiunile psihologice, pericolul marginalizării sociale, campaniile de intimidare, emigrarea - au condus la o descreştere accentuată a numărului celor care se autoidentifică ceangăi maghiari şi solicită studierea opţională a limbii maghiare literare sau utilizarea limbii materne īn biserică.

 

Chiar dacă la īnceputul anilor ‘50 a existat posibilitatea īnvăţării limbii maghiare īn unele şcoli de stat, această posibilitate a fost treptat restrīnsă, iar regimul naţional comunist a desfăşurat o politică sistematică de asimilare, aducānd comunitatea ceangăilor maghiari īn pragul extincţiei. Refuzul instituţiilor de a satisface revendicările ţinīnd de drepturi lingvistice a fost permanent mascat prin dezbateri specioase privind originea ceangăilor, pretext servind de-a lungul timpului aceloraşi scopuri asimilaţioniste. Teoria originii romāneşti a devenit doctrina oficială şi are destui adepţi pentru ca grupului tot mai restrīns al ceangăilor maghiari să i se refuze dreptul constituţional la protecţia identităţii asumate.

 

Cu toate presiunile asimilaţioniste, este evident că persistă īn rāndul unor ceangăi maghiari voinţa fermă de păstrare a identităţii, iar din perspectiva drepturilor omului, de la care pornesc şi autorii raportului de faţă, această comunitate, chiar restrīnsă numeric, are dreptul constituţional la protecţie din partea statului.

De altfel, abordarea din perspectiva drepturilor omului a fost tratată şi la nivel oficial cu relativă empatie īn perioada 1996-2000. Ordinul MEN 3113/31.01.2000 ca şi “Metodologia aplicării Instrucţiunilor privind studiul limbii materne de către elevii aparţinīnd minorităţilor naţionale care frecventează şcoli romāneşti”, nr. 30257/06.04.2000 sīnt o dovadă īn acest sens. Aceste demersuri favorabile soluţionării revendicărilor ceangăilor maghiari, īntreprinse la nivel central, au fost īnsă sistematic subminate la nivel local, rămīnānd fără efect.

 

Īn prezent, asistăm la intensificarea campaniei de intimidare şi hărţuire a persoanelor care se autoidentifică ceangăi maghiari, la obstrucţionarea prin toate mijloacele a satisfacerii revendicărilor lor legitime, ceea ce contravine garanţiilor constituţionale de apărare a drepturilor omului.

 

Alături de stat, biserica romano-catolică din Moldova, prin crearea Episcopiei de Iaşi (tot īn perioada dictaturii comuniste), nu a făcut decīt să participe la acest proces de asimilare. Există numeroase mărturii că preoţii romano-catolici exercită presiuni severe asupra acelor enoriaşi care se autoidentifică ceangăi maghiari, mergīnd pīnă la excomunicare şi ameninţarea cu refuzul serviciului religios. Nici una din solicitările de a se autoriza serviciul religios īn limba maternă nu a fost luată īn considerare de către ierarhii romano-catolici din Moldova. Recent, s-a consumat respingerea demersului a peste 200 de cetăţeni care au solicitat Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi, la 05.04. 2001, "celebrarea slujbei şi īn limba maghiară īn biserica din Pustiana".

 

Īn atari condiţii, adoptarea la 21.11.2001 de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a Recomandării 1521  privind cultura minorităţii ceangăilor din Romānia este salutară. Documentul conţine un set de recomandări importante, īncurajānd Romānia să ratifice şi să implementeze Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare şi să acorde sprijin ceangăilor īn domenii cum ar fi:

·        ·        posibilitatea de a fi educaţi īn limba maternă, asigurarea īn acest scop a spaţiilor şi cadrelor necesare;

·        ·        informarea părinţilor cu privire la legislaţia romānească īn domeniu şi elaborarea instrucţiunilor de aplicare

·        ·        crearea posibilităţii de a opta pentru serviciul religios romano-catolic şi intonarea cāntecelor religioase īn limba maternă

·        ·        recunoaşterea oficială şi sprijinirea  asociaţiilor ceangăilor, acordāndu-se o atenţie specială īnregistrării corecte a minorităţii ceangăilor la apropiatul recensămānt

·        ·        accesul la mass media pentru exprimarea activă a identităţii, inclusiv prin alocarea de fonduri, sprijin pentru publicarea unei reviste lunare şi funcţionarea unei staţii de radio locale

·        ·        iniţierea de programe speciale menite să promoveze cultura ceangăilor, organizarea de seminarii şi debateri internaţionale consacrate studierii comunităţii ceangăilor

·        ·        lansarea, īn Romānia, a unei campanii de cunoaştere a culturii ceangăilor, cu accent pe avantajele cooperării dintre majoritate şi minorităţi

·        ·        īnregistrarea caracteristicilor lingvistice şi etnografice unice ale ceangăilor

·        ·        īncurajarea renaşterii economice a zonei, prin īnfiinţarea de īntreprinderi mici şi mijlocii īn comunele ceangăieşti

 

Aplicarea cu bună credinţă a acestui set de măsuri ar putea opri extincţia comunităţii ceangăilor maghiari, cu condiţia ca disputa īn jurul originii lor să nu oculteze urgenţa iniţierii de măsuri afirmative, fără de care una din cele mai vechi minorităţi din Romānia şi Europa ar putea să dispară definitiv.

 

Deocamdată, calea drepturilor individuale şi minoritare este refuzată chiar din cadrul forului legislativ romān. Senatorul PSD, Ghiorghi Prisăcaru, membru al delegaţiei romāne la AP a CE şi-a facut publice rezervele faţă de competenţa Consiliului Europei, afirmānd īntr-un comunicat remis Agenţiei Mediafax la 12.12.2001:”Nu e de competenţa Consiliului Europei-organism prin excelenţă politic - să se pronunţe asupra originii limbii şi culturii cengăilor, ci specialişti interesaţi, cu preocupări īn domeniu, trebuie să abordeze aceste aspecte de pe poziţii ştiinţifice”. Această abordare anunţă o revenire la poziţiile oficiale care neagă dreptul persoanelor la autoidentificare, şi implicit, continuarea politicii asimilaţioniste. 

 

 

4.      4.      Limba/dialectele ceangăeşti ca limbă regională (minoritară)

 

Statutul limbii/dialectelor ceangăeşti este nu doar semnificativ īn sine, ci constituie o dimensiune importantă a protecţiei minorităţii ceangăilor maghiari.

 

Tema limbii nu are legătură cu disputa din jurul originii ceangăilor: romāni maghiarizaţi ori maghiari aşezaţi īntr-o regiune cu populaţie romānească? Conform lingviştilor, ceangăii vorbesc numeroase dialecte ale maghiarei medievale, depinzānd de aria locuită şi influenţate de  mediul romānesc īn care trăiesc. "Diversitatea dialectelor ceangăeşti a creat o situaţie astfel īncāt unele nu sunt inteligibile pentru celelalte" (...) Cu toate acestea, toate dialectele ceangăeşti au trăsături comune care le diferenţiază de dialectele vorbite īn Bazinul Carpatic Maghiar"[3][3].

 

Filozofia relevantă pentru tratarea temei limbii/dialectelor ceangăeşti este cea care rezultă din Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare. Romānia nu a ratificat īncă acest document. Dar l-a semnat, iar aceasta īnseamnă că statul romān īşi elaborează īncă strategia asupra Părţii a III-a a Cartei, acest complex instrument permiţānd opţiunea īntre variante de măsuri īn favoarea folosirii limbilor regionale sau minoritare.  Dar Romānia nu poate contesta principiile de bază ale Cartei Europene, fără ca prin aceasta să nu se plaseze īn afara valorilor care īntemeiază Consiliul Europei.

 

Se aplică Carta Europeană īn cazul dialectelor vorbite de ceangăi?  Conform acestui document, prin expresia "limbi regionale sau minoritare" se īnţeleg limbile:

 

"(i) Folosite īn mod tradiţional īntr-o anumită zonă a unui stat de către cetăţenii acelui stat care constituie un grup numeric inferior restului populaţiei statului, şi ii. Diferite de limba (-ile) oficială (-ale) acelui stat; ea nu include nici dialectele limbii (-ilor) oficiale a (ale) statului, nici limbile migranţilor".

 

Prin "zonă īn cadrul căreia o limbă regională sau minoritară este folosită" se īnţelege aria geografică īn care această limbă reprezintă modul de exprimare a unui număr de persoane justificānd adoptarea a diferite măsuri de protecţie şi de promovare prevăzute prin prezenta Cartă.

 

Avānd īn vedere numărul persoanelor care vorbesc dialectele ceangăeşti şi caracterul tradiţional al comunităţilor din regiunile Bacăului şi oraşului Roman, dialectele vorbite de ceangăi corespund exact subiectului Cartei Europene. Ca atare, ele intră īn domeniul de acoperire al Cartei. Pe această bază, ele se bucură de protecţia principiilor care stau la baza tratării problemelor lingvistice din zona ceangăilor aşezaţi īn Moldova.

 

Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare[4][4] a statuat că "protecţia limbilor regionale sau minoritare istorice din Europa, dintre care unele riscă, īn decursul timpului, să dispară, contribuie la dezvoltarea tradiţiilor şi a bogăţiei culturale a Europei"[5][5]. De asemenea, a subliniat că "dreptul de a practica o limbă regională sau minoritară īn viaţa privată şi publică reprezintă un drept imprescriptibil"[6][6] şi că "protecţia şi promovarea limbilor regionale sau minoritare ... constituie o contribuţie importantă la construirea unei Europe bazată pe principiile democraţiei şi ale diversităţii culturale"[7][7].

 

Statele Părţi şi-au luat obligaţia de a-şi īntemeia politica, legislaţia şi practica pe următoarele obiective şi principii:

 

"a. recunoaşterea limbilor regionale sau minoritare ca o expresie a bogăţiei culturale;

b. respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, īn aşa fel īncāt diviziunile administrative existente sau noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare;

c. necesitatea unei acţiuni hotărāte pentru promovarea limbilor regionale sau minoritare īn vederea salvgardării lor; 

d. facilitarea şi/ sau īncurajarea folosirii oral sau īn scris, a limbilor regionale sau minoritare, īn viaţa publică sau īn viaţa privată;

e. menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor, īn domeniile prevăzute de prezenta Cartă, īntre grupurile folosind o limbă regională sau minoritară şi alte grupuri ale aceluiaşi stat care vorbesc o limbă practicată īntr-o formă identică sau apropiată...";

g.       g.       stabilirea de forme sau mijloace adecvate de predare şi studiere a limbilor regionale sau minoritare, la toate nivelele corespunzătoare" ş.a. (Art. 7, 1).

 

Conform acestor principii, nu numai că statul romān ar trebui să aibă o politică de recunoaştere a dialectelor ceangăeşti, dar şi una de īncurajare, de promovare a utilizării lor. Īn acest caz, se pune problema atitudinii populaţiei faţă de limba pe care o vorbeşte.  Investigaţiile de pānă acum arată existenţa a două teme distincte:

 

h.       h.       utilizarea dialectelor ceangăeşti īn cadrul slujbelor religioase;

i.         i.         studiul dialectelor ceangăeşti īn şcoală.

 

Există o solicitare continuă a unor ceangăi pentru ţinerea slujbelor īn limba maternă. Ea s-a repetat īn dialogurile personale  dintre preoţi şi enoriaşi, dar şi prin "cereri oficiale", cu sute de semnături. Există o politică netă de respingere, de către Episcopia Romano-Catolică, a cererilor, deşi, mulţi preoţi provenind chiar din comunitatea ceangăie, există posibilitatea practică de a răspunde solicitărilor.

 

APADOR-CH  şi Liga PRO EUROPA atrag atenţia că, deşi Biserica Romano-Catolică este o entitate autonomă, ea rămāne obligată, la fel ca şi oricare altă entitate privată sau publică să respecte principiile fundamentale ale drepturilor omului, care cuprind şi protecţia minorităţilor naţionale. Pe baza obligaţiilor sale faţă de cetăţenii Romāniei, īn particular, pe baza art. art. 1 (3) din Constituţie[8][8], statul romān are dreptul să ceară Bisericii Romano-Catolice să se conformeze cerinţelor ridicate de protecţia drepturilor populaţiei ceangăe. Continuarea implicării şi astăzi a BRC īn politica de asimilare a ceangăilor din Moldova - după ce a exersat sistematic această politică īnainte de 1989 -,  este incompatibilă cu legea internă şi cu valorile acceptate astăzi īn cadrul Consiliului Europei, dar chiar şi cu documentele Vaticanului, īn principal cele care īncurajează « inculturaţia » (adaptarea ritualului la limba şi tradiţia locală).

 

Īn ce priveşte studiul dialectelor ceangăeşti īn cadrul procesului de īnvăţămānt, nu există nici o cerinţă de acest gen. Unii ceangăi au cerut studiul limbii maghiare literare. (Se poate face o paralelă cu īnvăţarea de către saşi şi şvabi a limbii germane literare, ca vehicul lingvistic unificator). Există şi pedagogi[9][9] care pun accentul pe importanţa educaţiei īn limba maternă şi menţinerea tinerilor īn comunitatea lor. Īn contextul amintit, autorităţile publice sunt ţinute, īn sensul Cartei Europene, cel puţin să nu descurajeze utilizarea dialectelor ceangăeşti īn viaţa privată sau publică şi să iasă īn īntāmpinarea utilizării limbii materne atunci cānd apar cereri īn acest sens..

 

Punctul 2 al Art. 7 enunţă următoarele:

 

"Părţile se angajează să elimine, dacă nu au făcut-o deja, orice distincţie, excludere, restricţie sau preferinţă nejustificată relativă la folosirea unei limbi regionale sau minoritare şi avānd drept scop descurajarea sau punerea īn pericol a menţinerii sau a dezvoltării acesteia. Adoptarea de măsuri speciale īn favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate să promoveze egalitatea īntre vorbitorii acestor limbi şi restul populaţiei, sau urmărind să ţină seama de situaţiile lor specifice, nu este considerată ca un act de discriminare faţă de vorbitorii limbilor mai răspāndite."

 

Iar punctul 4 al Art. 7 adaugă:

 

"Īn determinarea politicii faţă de limbile regionale sau minoritare, părţile se angajează să ia īn considerare necesităţile şi dorinţele exprimate de grupurile ce folosesc aceste limbi. Ele sunt īncurajate să creeze, dacă este necesar, organe cu rol consultativ asupra tuturor chestiunilor legate de limbile regionale sau minoritare".

 

Există numeroase plāngeri ale ceangăilor din Moldova - verificate īn cursul investigaţiei APADOR-CH din 1997 şi al investigaţiei din decembrie 2001 - privind presiunile care se fac asupra lor - īn primul rānd de autorităţi -,  pentru a renunţa la dimensiunea maghiară a identităţii proprii, aceasta fiind intim legată de utilizarea dialectelor ceangăeşti.

 

 

5.      5.      Grupul ceangăilor maghiari ca minoritate naţională ce trebuie recunoscută ca atare şi protejată

 

Ce sunt ceangăii: minoritate naţională sau grup etnic? Īn Constituţia Romāniei nu există o diferenţiere īntre "minorităţile naţionale" şi "grupurile etnice". Constituţia garantează "dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii..." a membrilor minorităţilor naţionale (art. 6 (1)) şi de asemenea, exclude discriminarea pe motiv de origine etnică, avānd īn vedere că Romānia "este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă etc. (art. 4 (2))". Nu există nici o lege de recunoaştere a unei comunităţi ca reprezentānd o minoritatate naţională, īndrituită la drepturile subsecvente, sau ca grup etnic (etnocultural), ai cărui membri să fie vizaţi prin legislaţia antidiscriminatorie. Ca urmare, recunoaşterea de facto a minorităţilor naţionale s-a produs īn urma unor acte administrative precum recensămāntul[10][10] şi īnscrierea pe listele electorale[11][11]. Se poate spune că recunoaşterea "ultimă" a statutului de minoritate naţională a unei comunităţi se face prin reprezentarea ei īn Parlament şi īn Consiliul Minorităţilor Naţionale - care distribuie şi fondurile de stat necesare pentru " păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identitaţii" persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale[12][12].

 

Deşi īn foaia de recensămānt "ceangăii" apar ca una dintre "naţionalităţi", nu este īncă clar dacă ei sunt consideraţi sau nu minoritate naţională. Datorită diferenţelor īn modul īn care ceangăii īşi prezintă propria lor identitate, nu este clar nici dacă putem vorbi despre autoasumarea acestui statut [de minoritate naţională] - obligatorie, pentru a putea vorbi despre o minoritate naţională.

 

Īn acest sens, APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA susţin următoarele :.

 

Īn condiţiile īn care nu există o legislaţie specifică de recunoaştere a minorităţilor naţionale, statul romān este ţinut, īn interpretarea sa īn materie, de aplicarea acelor norme interne relevante īn domeniul minorităţilor naţionale. Dintre acestea, Recomandarea 1201[13][13] are calitatea de a include o definire a "minorităţilor naţionale", considerate: "un grup de persoane dintr-un stat care: a. locuiesc pe teritoriul acelui stat şi sunt cetăţenii lui; b. menţin legături de lungă durată, trainice şi permanente cu acel stat; c. manifestă caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte; d. sunt suficient de reprezentative, chiar dacă sunt īn număr mai mic decāt restul populaţiei unui stat sau a unei regiuni a acelui stat; e. sunt motivate de preocuparea de a păstra īmpreună ceea ce constituie identitatea lor comună, inclusiv cultura, tradiţiile, religia sau limba lor." (art. 1).

 

Definiţia anterioară a minoriţăţilor naţionale corespunde la ceea ce, tradiţional, se consideră a fi "minorităţi istorice". Avānd īn vedere statutul de lege internă a Recomandării 1201, se poate spune că statul romān are obligaţia de a recunoaşte cel puţin minorităţile istorice. (Asta nu ar īmpiedica Romānia să accepte o definire mai puţin restrictivă a minorităţilor naţionale)

 

Reprezintă ceangăii o minoritate istorică? Două chestiuni se pun īn acest caz. Una este cea a reprezentativităţii. Avānd īn vedere prezenţa īndelungată a acestei minorităţi pe teritoriul Romāniei, singura restricţie ar putea fi una numerică. Invocarea limitelor numerice - raţională - nu poate fi īnsă argumentată decāt dacă ceangăii ar fi mai puţin numeroşi decāt sunt cele mai puţin numeroase grupări acceptate astăzi drept minorităţi naţionale: armenii (2.023), macedonenii slavi şi rutenii. Or, chiar dacă cifrele date de unii autori - 240.000 persoane[14][14], iar observatorii locali cu care s-a discutat īn timpul investigaţiei APADOR-CH din anul 1997 vorbeau de zeci de mii de persoane -  nu sunt luate īn considerare şi se acceptă cifra recensămāntului din 1992, de 2.165 ceangăi, aceasta depăşeşte cifra limită.

 

Rămāne deschisă, ca urmare, problema preocupării ceangăilor de a păstra īmpreună ceea ce constituie identitatea lor comună: cultura, tradiţiile, religia sau limba lor. O componentă fundamentală a tuturor ceangăilor, indisolubil legată de identitatea lor este identitatea religioasă (romano-catolică). Dar īn privinţa recunoaşterii originii lor şi mai ales, a folosirii limbii, populaţia care se identifică drept ceangăe nu este omogenă. Se pune īntrebarea dacă am putea vorbi oare, īn acest sens, de trei categorii: ceangăii romāni; ceangăii ceangăi; ceangăii maghiari?

 

Autoidentificarea este un drept fundamental care nu poate fi pus īn discuţie. Ca urmare, avānd īn vedere atitudinile ceangăilor din regiunea Bacăului, aşa cum au fost ele identificate īn anul 1997 şi confirmate īn anul 2001, se poate vorbi despre existenţa celor trei categorii.  Lucrurile sunt mai restrictive atunci cānd este vorba despre solicitarea, de către membrii unor comunităţi, a unor măsuri speciale de protecţie a comunităţii īn totalitate - cazul măsurilor afirmative - şi nu doar drepturi ale membrilor comunităţii[15][15]. Reprezentarea parlamentară şi alocarea unor sume de la bugetul de stat prin intermediul Consiliului Minorităţilor Naţionale reprezintă astfel de măsuri afirmative. Caracterul limbii materne, identitatea folclorică, tradiţia istorică definesc īn cazul ceangăilor maghiari atributele specifice unei minorităţi naţionale, īndrituită la măsuri afirmative.

 

Un alt aspect care trebuie pus īn evidenţă rezultă din fundamentele doctrinei minorităţilor naţionale. Dreptul internaţional al minorităţilor naţionale (al persoanelor aparţinānd minorităţilor naţionale), ca şi dreptul intern dezvoltat īn acest cadru, are īn vedere grupuri de persoane aflate īn inferioritate numerică faţă de restul populaţiei şi non-dominante. Ultimul cuvānt este subliniat pentru a indica faptul că existenţa unui drept internaţional īn materie este motivată de necesitatea protecţiei unor comunităţi a căror inferioritate numerică produce o fragilitate īn raport cu majoritatea. Cu cāt o comunitate minoritară este mai ameninţată, cu atāt recunoaşterea ei ca minoritate naţională este mai motivată, mai argumentată, mai urgentă şi deci, mai legitimă.

 

Īn acest sens, problematica recunoaşterii ceangăilor ca minoritate naţională se pune cu acuitate īn cazul ceangăilor maghiari. Trebuie avute simultan īn vedere presiunea asimilaţionistă din partea autorităţilor centrale şi locale şi manipularea unora dintre ceangăi īmpotriva voinţei ceangăilor maghiari de a li se recunoaşte o identitate legată de limba/dialectele ceangăe (limba maghiară). Aceasta ar putea duce la o strategie de asumare a reprezentării ceangăilor īmpotriva celor care doresc să-şi apere limba şi folclorul tradiţional. APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA consideră că recunoaşterea "ceangăilor maghiari", ca o minoritate naţională distinctă, reprezintă o necesitate a protecţiei acestei comunităţi. Ţine īnsă de voinţa ceangăilor maghiari şi a liderilor care susţin valorile simbolice ale comuniţătii să arate solidaritatea lor, motivaţia şi preocuparea "de a păstra īmpreună ceea ce constituie identitatea lor comună, inclusiv cultura".

 

 

 

6.      6.      Problema recensămāntului

 

Avānd īn vedere cele enunţate mai sus, rezultă că recensămāntul din anul 2002 poate avea un impact decisiv asupra viitorului ceangăilor din Romānia. Manipularea vădită a recensămāntului din 1992 şi comportamentul actual al autorităţilor centrale şi locale constituie motive de īngrijorare īn legătură cu ceea ce se va īntāmpla īn anul 2002. Īn acest sens, APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA subliniază caracterul ilegal, penal, al īncălcării dreptului persoanelor de a-şi defini identitatea etnică.

 

Īn acelaşi timp, este important ca organizaţiile ceangăilor să monitorizeze activitatea operatorilor de pe teren. Sugerăm ca membrii acestora să solicite participarea la recensămānt[16][16]. O modalitate de a da o mai mare siguranţă recensămāntului din anul 2002 este efectuarea unei statistici paralele, cel puţin īn localităţile unde trăiesc cei mai mulţi ceangăi. APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA consideră că īnaintea īnceperii recensămāntului, este de dorit ca organizaţiile ceangăilor maghiari - minoritatea cea mai pericilitată din regiune - să poarte o campanie de informare şi conştientizare a populaţiei privind necesitatea unei opţiuni īn ceea ce priveşte autoidentificarea. Īn particular, trebuie dezbătute implicaţiile asupra asumării identităţii de "ceangău maghiar". Persoanele care doresc să se autoidentifice ca atare, trebuie īncurajate să insiste asupra obligativităţii operatorilor de a pune pe formularele de recensămānt exact această denumire. (Deoarece īn propunerile pentru formularele din 2002, "lista etniilor care se vor codifica" face referire doar la "ceangăi" şi nu la "ceangăi maghiari", s-ar putea ca operatorii să insiste la completarea rubricii cu termenul "ceangău". Persoanele au dreptul să insiste la īnscrierea sintagmei "ceangău maghiar".)

 

Pregătirea recensămāntului, de către organizaţia (ile) ceangăilor maghiari, ar putea să devină un exerciţiu pentru participarea acestora la alegerile din anul 2004. Dacă o organizaţie de "ceangăi maghiari" va putea obţine, cu ocazia următoarelor alegeri,

peste 1500 de voturi, atunci ea va putea introduce un reprezentant īn Parlament şi va face parte din Consiliul Minorităţilor Naţionale. Din acest moment, capacitatea ceangăilor maghiari de a se proteja īmpotriva īncercărilor de asimilare va spori considerabil.  O estimare, īn următoarele luni, a numărului celor care se consideră şi sunt gata să se declare ceangăi maghiari este crucială pentru viitorul acestei comunităţi.

 

 

7.      7.      Concluzii

 

Investigaţia reprezentanţilor APADOR-CH şi ai Ligii PRO EUROPA din decembrie 2001, īmpreună cu rezultatele investigaţiilor anterioare şi monitorizarea presei demonstrează următoarele:

 

a.       a.       Declaraţiile AMCM şi ale unor membri ai comunităţii ceangăilor maghiari din zonă privind: (i) refuzul de a se acorda drepturi legitime privind studierea limbii maghiare şi  ţinerea slujbelor religioase īn limba maternă; (ii) presiunile şi hărţuirea ceangăilor care īşi afirmă identitatea maghiară  sunt confirmate īn totalitate.

b.      b.      O īngrijorare deosebită provoacă presiunile asupra copiilor supuşi unui tratament  care poate fi traumatic. APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA protestează īmpotriva acestor comportamente ale unor cadre didactice şi cer instituţiilor competente să ia măsurile impuse īn asemenea cazuri.

c.       c.       APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA insistă asupra faptului că statutul autonom al bisericii romano-catolice nu īnseamnă că aceasta se poate sustrage datoriei de a respecta drepturile omului - care includ şi drepturile minorităţilor -, valorile respectului pentru alteritate şi toleranţă.

d.      d.      APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA cer să se respecte dreptul de asociere, acesta incluzānd şi respectarea activităţii AMCM, renunţarea la hărţuirea ei. APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA atrag atenţia că oprirea cursurilor de limbă maghiară ţinute de acestă asociaţie, invocāndu-se reglementările Legii īnvăţamāntului este arbitrară. Cursurile de limbă maghiară nu pot fi echivalate cu activităţile reglementate de Legea nr.84/1995 (reactualizată), ce priveşte “organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de īnvăţămānt” (art.1).

 

 

Protecţia ceangăilor din regiunea Moldovei este, īn acest moment, problema protecţiei ceangăilor maghiari[17][17]. Pentru a opri asimilarea ceangăilor maghiari este nevoie, pe de o parte, de respectarea statului de drept şi, īn acelaşi timp, de aplicarea unor măsuri afirmative. Legitimitatea acestor măsuri rezultă din Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare şi din prevederile interne şi internaţionale referitoare la protecţia minorităţilor naţionale. APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA consideră că pentru viitorul ceangăilor maghiari este vitală recunoaşterea statutului lor de minoritate naţională. Pentru aceasta este īnsă necesar ca persoanele care īşi asumă identitatea de ceangăi maghiari să o facă deschis şi să coopereze  pentru crearea unor organizaţii reprezentative. APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA consideră drept un moment cheie al acestui proces recensămāntul din anul 2002. Reprezentanţii ceangăilor maghiari ar trebui să monitorizeze corectitudinea īnregistrărilor efectuate de operatori, după ce au asigurat o dezbatere cāt mai largă cu privire la legitimitatea identităţii de ceangăi maghiari.

 

Īn mod corespunzător, APADOR-CH şi Liga PRO EUROPA cer autorităţilor statului să respecte drepturile minorităţilor, aşa cum sunt ele garantate de Constituţie şi de legislaţia internă, de convenţiile īn materie ale Consiliului Europei, OSCE şi ONU  şi rezoluţiile cu privire la situaţia ceangăilor din Romānia.

 

 

 

Gabriel Andreescu                                                        Smaranda Enache

APADOR-CH                                                             Liga PRO EUROPA

 

 

 [1] Īn Raportul său cu provire la activitatea Comisiei de anchetă, reprezentantul DPMN notează că "o delegaţie formată din primarul comunei, cāţiva consilieri locali, directorii şcolilor şi parohii din satele Cleja şi Somuşca ... au ţinut neapărat să-şi prezinte punctul de vedere conform căruia este total inoportună introducerea orelor de limbă maghiară.". Alte citate din Raport: "La revenire [la şcoala Cleja] Comisia de anchetă a avut parte de o primire mai mult decāt ostilă"; "Cotidianul local "Deşteptarea" a reflectat īntr-un mod lipsit de obiectivitate evenimentele petrecute la Cleja"; "Din cele 17 cereri īnregistrate [la Şcoala Pustiana] 15 fuseseră retrase (14 īn perioada 4-7 septembrie 2000 şi una īn dimineaţa zilei de 15 septembrie). O serie de părinţi au fost găsiţi ... Comisia constatānd că, īn prezent, există 8 părinţi care optează pentru introducerea studiului limbii materne la şcoala din localitate."

 [2] Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova a deplāns, īntr-un comunicat al său, excluderea reprezentanţilor AMCM de la masa oficială. După plecarea delegaţiei americane, reprezentanta AMCM, Roca Silvia, "a fost īnconjurată de un grup anume pus pentru a face scandal, a fost agresată, īmbrāncită, i s-au adresat injurii şi false acuzaţii".

 [3] Klįra Sįndor, "National Feeling or responsability: The case of the Csango language revitalization", īn Multilingua. Journal of Cross-Cultural and Interlanguage Communication, vol. 19 - 1/2, 2000, p. 147

 [4] A fost adoptată la 5 noiembrie 1992

 [5] Preambul al Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare.

 [6] Preambul

 [7] Preambul

 [8] "Romānia este stat de drept, democratic şi social, īn care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

 [9] Klįra Sįndor, Op.cit.

 [10] Astfel, īn formularul din 1992 erau īnscrise 26 de "naţionalităţi codificate", unele cu variante (ucrainiană, huţană, huţulă).

 [11] La alegerile din anul 2000 s-au īnscris organizaţii ale rutenilor şi  macedonenilor slavi care au obţinut numărul necesar de voturi, intrānd īn Parlament.

 [12] Ceea ce nu īnseamnă că nu poate exista, īn principiu, o minoritate naţională care să nu aibă reprezentanţi īn Parlament (pentru că alegerile interne nu asigură un număr suficient de voturi ori īntrucāt nu se doreşte intrarea īn forul legiuitor) ori refuză participarea la CMN.

 [13] Ea este parte a legislaţiei interne īn urma ratificării tratatelor de bază ale Romāniei cu Ungaria şi Ucraina, unde se face referire explicită la respectarea de către Părţi a Recomandării 1291.

 [14] "Īn conformitate cu estimări larg acceptate, numărul ceangăilor este de circa 240.000. Ei locuiesc īn circa 90 de sate īmprăştiate īn jurul oraşului Roman şi al Bacăului. (...) majoritatea  au schimbat limba şi vorbesc romāna ca  limba maternă. Totuşi, circa 62.000 dintre ei  vorbesc īncă dialecte de origine maghiară". (Klįra Sįndor, "National Feeling or responsability: The case of the Csango language revitalization", īn Multilingua. Journal of Cross-Cultural and Interlanguage Communication, vol. 19 - 1/2, 2000, p. 141-142.)

 [15] Includerea celor două noi minorităţi,  macedonenii slavi şi rutenii a creat, de altfel, o anumită opoziţie. Astfel, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a decis să nu accepte macedonenii slavi şi rutenii ca minorităţi, contestāndu-le "reprezentativitatea". Īnsă, la 1 martie 2001, Camera Deputaţilor a validat, cu 196 voturi "pentru", 60 "impotriva" şi 11 abţineri, mandatele deputaţilor Vasile Ioan Sava de la Uniunea Macedonenilor Slavi si Gheorghe Firczak de la Uniunea Culturală a Rutenilor.

 [16] De altfel, īn declaraţia sa privind recensămāntul, din 6 martie 2000, AMCM propunea ca "īn fiecare grup şi comisie de recenzare să fie un cenzor de origine ceangăiască".

 [17] Īn momentul īn care categoria autodefinită drept "ceangăi-ceangăi" ar face propriile demersuri pentru afirmare, protecţia ei ar deveni un alt subiect de interes public.

 


[1][1] Īn Raportul său cu provire la activitatea Comisiei de anchetă, reprezentantul DPMN notează că "o delegaţie formată din primarul comunei, cāţiva consilieri locali, directorii şcolilor şi parohii din satele Cleja şi Somuşca ... au ţinut neapărat să-şi prezinte punctul de vedere conform căruia este total inoportună introducerea orelor de limbă maghiară.". Alte citate din Raport: "La revenire [la şcoala Cleja] Comisia de anchetă a avut parte de o primire mai mult decāt ostilă"; "Cotidianul local "Deşteptarea" a reflectat īntr-un mod lipsit de obiectivitate evenimentele petrecute la Cleja"; "Din cele 17 cereri īnregistrate [la Şcoala Pustiana] 15 fuseseră retrase (14 īn perioada 4-7 septembrie 2000 şi una īn dimineaţa zilei de 15 septembrie). O serie de părinţi au fost găsiţi ... Comisia constatānd că, īn prezent, există 8 părinţi care optează pentru introducerea studiului limbii materne la şcoala din localitate."

[2][2] Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova a deplāns, īntr-un comunicat al său, excluderea reprezentanţilor AMCM de la masa oficială. După plecarea delegaţiei americane, reprezentanta AMCM, Roca Silvia, "a fost īnconjurată de un grup anume pus pentru a face scandal, a fost agresată, īmbrāncită, i s-au adresat injurii şi false acuzaţii".

[3][3] Klįra Sįndor, "National Feeling or responsability: The case of the Csango language revitalization", īn Multilingua. Journal of Cross-Cultural and Interlanguage Communication, vol. 19 - 1/2, 2000, p. 147

[4][4] A fost adoptată la 5 noiembrie 1992

[5][5] Preambul al Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare.

[6][6] Preambul

[7][7] Preambul

[8][8] "Romānia este stat de drept, democratic şi social, īn care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

[9][9] Klįra Sįndor, Op.cit.

[10][10] Astfel, īn formularul din 1992 erau īnscrise 26 de "naţionalităţi codificate", unele cu variante (ucrainiană, huţană, huţulă).

[11][11] La alegerile din anul 2000 s-au īnscris organizaţii ale rutenilor şi  macedonenilor slavi care au obţinut numărul necesar de voturi, intrānd īn Parlament.

[12][12] Ceea ce nu īnseamnă că nu poate exista, īn principiu, o minoritate naţională care să nu aibă reprezentanţi īn Parlament (pentru că alegerile interne nu asigură un număr suficient de voturi ori īntrucāt nu se doreşte intrarea īn forul legiuitor) ori refuză participarea la CMN.

[13][13] Ea este parte a legislaţiei interne īn urma ratificării tratatelor de bază ale Romāniei cu Ungaria şi Ucraina, unde se face referire explicită la respectarea de către Părţi a Recomandării 1291.

[14][14] "Īn conformitate cu estimări larg acceptate, numărul ceangăilor este de circa 240.000. Ei locuiesc īn circa 90 de sate īmprăştiate īn jurul oraşului Roman şi al Bacăului. (...) majoritatea  au schimbat limba şi vorbesc romāna ca  limba maternă. Totuşi, circa 62.000 dintre ei  vorbesc īncă dialecte de origine maghiară". (Klįra Sįndor, "National Feeling or responsability: The case of the Csango language revitalization", īn Multilingua. Journal of Cross-Cultural and Interlanguage Communication, vol. 19 - 1/2, 2000, p. 141-142.)

[15][15] Includerea celor două noi minorităţi,  macedonenii slavi şi rutenii a creat, de altfel, o anumită opoziţie. Astfel, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale a decis să nu accepte macedonenii slavi şi rutenii ca minorităţi, contestāndu-le "reprezentativitatea". Īnsă, la 1 martie 2001, Camera Deputaţilor a validat, cu 196 voturi "pentru", 60 "impotriva" şi 11 abţineri, mandatele deputaţilor Vasile Ioan Sava de la Uniunea Macedonenilor Slavi si Gheorghe Firczak de la Uniunea Culturală a Rutenilor.

[16][16] De altfel, īn declaraţia sa privind recensămāntul, din 6 martie 2000, AMCM propunea ca "īn fiecare grup şi comisie de recenzare să fie un cenzor de origine ceangăiască".

[17][17] Īn momentul īn care categoria autodefinită drept "ceangăi-ceangăi" ar face propriile demersuri pentru afirmare, protecţia ei ar deveni un alt subiect de interes public.