1. Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, intrată în vigoare la 1 februarie 1998, a fost ratificată de România la 11 mai 1995.

2. Programul de guvernare pentru perioada 1998-2000, acceptat de Parlament prin Hotărârea nr.6 din 15 aprilie 1998 pentru acordarea încrederii Guvernului conţine şi prevederi referitoare la politica statului în ceea ce priveşte protecţia minorităţilor naţionale:

- protecţia minorităţilor naţionale pentru a asigura continuitatea lor şi pentru a împiedica orice acţiuni din partea autorităţilor publice de schimbare a structurilor etnice în zonele în care ele trăiesc;

- crearea cadrului juridic adecvat care să asigure persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

- încurajarea acţiunilor interculturale care să promoveze cooperarea interetnică.

- continuarea unor acţiuni specifice privind îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană cuprinse in Programul Naţional, inclusiv prin perfecţionarea cadrului legislativ;

- promovarea unui act normativ care să reglementeze înfiinţarea unui institut de cercetare pluridisciplinar specializat în problematica minorităţilor naţionale, “cu finanţare publică “,

- elaborarea strategiei naţionale privind integrarea socială a rromilor.

- alocarea resurselor financiare pentru sprijinirea organizaţiilor minorităţilor naţionale, pe bază de proiecte şi programe.

3. Raportul dintre reglementările juridice internaţionale la care România este parte şi dreptul intern este stabilit prin Constituţie, în mod deosebit prin articolele 11 şi 20.

a. Conform articolului 11 din Constituţie:

1. “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte“.

Acest articol dă expresie, pe de o parte, unuia din cele mai vechi şi cele mai importante principii ale dreptului internaţional - “ pacta sunt servanda“, care enunţă caracterul obligatoriu al respectării tratatelor la care un stat este parte.

Pe de altă parte, articolul 11 stabileşte raportul între reglementările juridice internaţionale şi dreptul intern român, mai precis exigenţa de a integra tratatele internaţionale în dreptul intern român. Premisa integrării tratatelor internaţionale în dreptul intern o constituie ratificarea lor de către Parlamentul României.

Articolul 20 din Constituţie are următorul conţinut:

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.“

Cea de-a doua regulă a articolului 20 acordă prioritate reglementărilor internaţionale cuprinse în tratatele ratificate de România, în situaţia în care s-ar ivi neconcordanţe între acestea şi reglementările interne. Trebuie subliniat că această prioritate este acordată numai reglementărilor internaţionale din domeniul drepturilor omului.

4. România este stat naţional, unitar şi indivizibil [Constituţie, art.1, alin (1)].

Definirea statului român ca stat naţional unitar şi indivizibil nu pune în pericol existenţa şi recunoaşterea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, deoarece România este "patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică şi de limbă" (Constituţie, articolul 4).

5. Scurtă privire asupra istoriei României

- Românii descind din două mari popoare ale Antichităţii, Geto-Dacii şi Romanii.

- Dacia a fost colonizată pe scară largă, iar limba latină, în forma ei populară, s-a impus, pe teritoriul Daciei.

Procesul de romanizare a populaţiei autohtone geto-dace, caracterizat în primul rând prin adoptarea limbii latine, ca limbă a unei culturi şi civilizaţii superioare, a fost rapid.

În anii 274-275 d.H., împăratul roman Aurelian şi-a retras armata şi administraţia din Provincia Dacia, sub presiunea populaţiilor migratoare. Urmare a procesului intensiv de romanizare, pe teritoriul Daciei s-a menţinut o populaţie daco-romană, cu pronunţate caracteristici agricole şi pastorale.

Populaţia daco-romană s-a creştinat în secolele III-IV d.H.

În anul 602 d.H., migraţia masivă a slavilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi în Peninsula Balcanică, a condus la întreruperea unităţii geografice a romanităţii orientale. Slavii aşezaţi la nordul Dunării au fost asimilaţi de populaţia autohtonă, protoromână.

O trăsătură definitorie a istoriei românilor în cursul Evului mediu şi până în epoca modernă a constituit-o existenţa celor trei formaţiuni statale vecine, distincte - Ţara Românească (Valahia), Moldova şi Transilvania.

Pentru a-şi consolida autoritatea în Transilvania, ca şi pentru a apăra frontierele de Sud şi Răsărit ale voievodatului, coroana ungară a colonizat în această zonă, pe etape, în cursul secolelor XII-XIII, maghiari, secui şi germani (saşi).

- La sfârşitul secolului XIV au loc primele conflicte între statele feudale româneşti şi Imperiul Otoman. Urmare a unor conflicte militare majore, în secolele XV-XVI, acestea au acceptat suzeranitatea Imperiului Otoman (Ţara Românească şi Moldova).

- După dispariţia Regatului ungar (1526), şi Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană (1541).

- Între 1600 şi 1601 a avut loc prima uniune politică a teritoriilor locuite de români: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, realizată de domnul român Mihai Viteazul, care a organizat în acest fel un puternic front antiotoman.

- În secolul XVIII au loc, de asemenea, primele mişcări politice majore ale românilor din Transilvania, în scopul obţinerii din partea Imperiului habsburgic a recunoaşterii drepturilor lor politice, sociale şi religioase.

- La 24 ianuarie 1859 are loc unirea politică a Ţării Româneşti şi Moldovei, prin alegerea aceluiaşi domnitor, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, iar în l862 statul naţional român adoptă numele de România. Între 1859-1866 are loc unificarea administrativă şi legislativă a noului stat şi organizarea acestuia pe baze moderne.

Procesul de modernizare continuă după instalarea pe tron, la 1866, a principelui Carol I de Hohenzollern. La 1866 este adoptată prima Constituţie a României, ce consacră principiul separaţiei puterilor în stat.

- În 1877 România îşi proclamă independenţa faţă de Imperiul Otoman şi participă la războiul ruso-turc (1877-1878) soldat cu înfrângerea Imperiului Otoman. Teritoriul Dobrogei, situat între Dunăre şi Marea Neagră, revine la România (1878).

- România intră în primul război mondial (1916), de partea Puterilor Antantei, care sprijineau obiectivele naţionale ale românilor.

În acest fel, a luat naştere statul naţional unitar român.

- Prin tratatele de pace încheiate în 1919-1920 (Trianon, Saint Germain-en-Laye, Neuilly-sur-Seine) este consacrată noua situaţie politică din Centrul Europei, inclusiv formarea statului naţional unitar român.

Simultan cu Tratatul de la Trianon, România a semnat şi Tratatul pentru minorităţi (Paris, 9 decembrie 1919), prin care se angaja să acorde în drept şi în fapt egalitate de tratament cetăţenilor români aparţinând minorităţilor etnice, lingvistice, religioase, precum şi unele drepturi în învăţământul primar, cu obligativitatea învăţării limbii române.

România şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin Tratatul pentru minorităţi.

A fost dezvoltat, ca învăţământ de stat, învăţământul în limbile minorităţilor naţionale. De rezultatele reformei agrare efectuate în 1921 au beneficiat atât ţăranii români, cât şi cei secui, maghiari, saşi, ruteni etc. Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au beneficiat de libertatea conştiinţei, de dreptul la liberă exprimare, la învăţământ, de dreptul de asociere.

- În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de URSS, în baza Pactului Ribentropp-Molotov, România a cedat Basarabia şi nordul Bucovinei, care au fost ocupate de URSS.

Prin aşa-zisul “arbitraj de la Viena“ din 30 august 1940, dat de Germania nazistă şi Italia fascistă, România a fost constrânsă să cedeze Ungariei partea de nord-vest a Transilvaniei, teritoriu în care majoritatea relativă a populaţiei era românească.

- În iunie 1941, România a intrat în război împotriva URSS.

- În martie 1945, sub presiune sovietică, a fost impus primul guvern român dominat de comunişti, iar la 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost constrâns să abdice. A fost proclamată Republica şi s-a instituit dictatura comunistă.

- La încheierea celui de-al doilea război mondial, Tratatul de Pace cu România, semnat la Paris, la 10 februarie 1947, între Puterile Aliate şi Asociate, pe de o parte, şi România, pe de altă parte, a anulat în mod expres “Dictatul “ de la Viena din 30 august 1940, restituind României jumătatea de Nord a Transilvaniei.

- În timpul regimului comunist, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au beneficiat de drepturi în domeniul învăţământului în limba maternă, în domeniul culturii, al religiei, şi au avut reprezentanţi în Parlament şi în organele locale ale puterii de stat, în guvern, ministere şi în alte instituţii, precum şi în organele de conducere ale Partidului Comunist.

- După Revoluţia din decembrie 1989, drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale din România au cunoscut o puternică dezvoltare, în condiţiile evoluţiei democratice a societăţii româneşti.

- La 1 februarie 1995, a intrat în vigoare Acordul de asociere România - Uniunea Europeană.

- Ca urmare a alegerilor parlamentare din noiembrie 1996, are loc prima schimbare democratică la guvernare, în România postbelică. Coaliţia de guvernământ a fost formată din partidele aflate anterior în opoziţie - Convenţia Democrată Română, Uniunea Social-Democrată şi Uniunea Democrată Maghiară din România. Preşedinte al României a fost ales candidatul Convenţiei Democrate, dl. Emil Constantinescu.

Componenţa etnică a populaţiei României, pe baza opţiunii libere a persoanelor cu privire la originea etnică, este următoarea:

Origine Număr de În procente

etnică persoane din total

Maghiari şi secui 1.620.199 7,1

Ţigani 409.723 1,8

Ruşi-Lipoveni 38.688 0,2%

Croaţi 4.180)

Alte naţionalităţi 8.420)

Origine etnică

În 38 judeţe ponderea populaţiei de origine etnică română este majoritară.

Distribuirea populaţiei pe teritoriul României după originea etnică, este prezentată în harta din Anexă.

7. În două judeţe situate în partea centrală a Romanii, Covasna şi Harghita, proporţia populaţiei de origine etnică maghiară este majoritară.

Maghiari şi secui 174.968 75,2

Origine etnică Număr de persoane In procente din total

Maghiari şi secui 249.269 84,6

Origine etnică nedeclarată 9 (sub) 0,1

9. România a fost primul stat care a semnat şi ratificat Convenţia-cadru a Consiliului Europei pentru protecţia minorităţilor naţionale. Acest act se înscrie în logica măsurilor de ordin legislativ şi instituţional adoptate de autorităţile române pentru a asigura cadrul necesar păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, în condiţii de egalitate şi nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

În România, protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale se realizează la nivel constituţional, legislativ şi instituţional, ca parte a sistemului de protecţie a drepturilor omului, în general.

România participă la activitatea diferitelor organisme internaţionale cu preocupări în domeniul drepturilor omului, inclusiv al protecţiei persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, şi este parte la majoritatea instrumentelor internaţionale relevante în acest domeniu:

a. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (20 iunie 1994);

b. Protocoalele nr.1-10 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (20 iunie 1994);

c. Protocolul nr.11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit de Convenţie (11 august 1995);

d. Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (11 mai 1995).

România participă activ la cooperarea interguvernamentală în cadrul Consiliului Europei în domeniul drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

România a acceptat, din momentul aderării la Consiliul Europei, competenţa Comisiei de a primi plângeri şi jurisdicţia Curţii europene a drepturilor omului.

La Bucureşti funcţionează un Centru de informare şi documentare al Consiliului Europei.

Ca stat membru al OSCE, România participă la mecanismele OSCE: Consiliul de Miniştri, Comitetul Înalţilor Funcţionari, Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Alegeri Libere.

România ia parte la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE.

România colaborează cu Înaltul Comisar OSCE pentru Minorităţile Naţionale.

a. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din 10 ianuarie 1948;

c. Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, din 16 decembrie 1966 (1964);

d. Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, din 14 decembrie 1960 (1964);

e. Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, din 21 decembrie 1965 (1970);

f. Declaraţia privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sau etnice, religioase şi lingvistice.

România participă la activitatea organismelor specializate ale ONU în domeniul drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale (Comisia drepturilor omului, Subcomisia pentru prevenirea discriminării şi protecţia minorităţilor).

La Bucureşti funcţionează birouri ale: Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi; Organizaţiei Internaţionale pentru Migrări.

România proclamă, prin Constituţie (art.10), dorinţa şi voinţa sa de a participa la viaţa internaţională prin întreţinerea şi dezvoltarea de relaţii paşnice cu toate statele şi a relaţiilor de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.

Întemeierea relaţiilor internaţionale pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional exprimă esenţa şi sensul politicii externe a României.

Rezultă că aplicarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, cu bună credinţă şi cu respectarea principiilor de bună vecinătate, de relaţii amicale şi de cooperare între state, este garantată şi prin Constituţia României.

Constituţia recunoaşte şi garantează dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care locuiesc în România şi au cetăţenia română.

Este la latitudinea oricărei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale de a alege în mod liber să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu rezultă pentru persoana respectivă din această alegere sau din exercitarea drepturilor legate de aceasta.

De asemenea, persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale pot în mod efectiv, individual sau în comun cu alte persoane aparţinând aceleiaşi minorităţi naţionale, să exercite drepturile şi libertăţile decurgând din principiile enunţate în Convenţia-cadru.

În exercitarea acestor drepturi şi libertăţi, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale se pot asocia în organizaţii.

Constituţie

"(1). Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

(2). Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români".

Potrivit Constituţiei, este recunoscută existenţa persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi este recunoscut şi garantat dreptul la identitate (etnică, culturală, lingvistică şi religioasă) al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Nu sunt recunoscute grupuri sau minorităţi naţionale ca atare.

Comisia Naţională pentru Statistică este însărcinată cu culegerea datelor demografice.

În calitate de cetăţeni români, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale se bucură de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului prevăzute şi garantate de Constituţie şi de legislaţia României, precum şi de instrumentele internaţionale la care România este parte. Aceste drepturi şi libertăţi sunt exercitate atât individual, cât şi în comun cu alţi cetăţeni români.

Principiul egalităţii şi al nediscriminării, care stă la baza sistemului universal actual al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, este înscris şi în Constituţia României.

Legea garantează ocrotirea egală a tuturor cetăţenilor şi sancţionează discriminările.

Constituţie

Articolul 4 - (...) Egalitatea între cetăţeni

“(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială “.

“(1)Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări “.

"(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români".

Constituţia interzice în mod explicit orice îndemn la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă şi incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică. Actul fundamental garantează libertatea de religie şi a conştiinţei (art.29) şi stipulează că drepturile şi libertăţile trebuie exercitate de cetăţenii României cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi (articolul 54).

Constituţia României garantează, de asemenea, principiul liberului acces la justiţie (articolul 2). Astfel:

“(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

Şedinţele de judecată sunt publice (art.126 al Constituţiei).

În exercitarea dreptului la liber acces la justiţie, nu au existat cazuri în care instanţele judiciare să refuze să primească, să înregistreze sau să urmărească o plângere venind din partea unor persoane care, ulterior, să fie invocat acte de discriminare, pe motivul apartenenţei la o minoritate naţională.

Nu au existat cazuri în care dreptul la apărare să fi fost refuzat unui cetăţean român aparţinând unei minorităţi naţionale, nici cazuri de refuz din partea unui avocat de a-şi reprezenta clientul din cauza originii sale etnice sau a naţionalităţii.

Principiul conform căruia şedinţele de judecată sunt publice s-a aplicat fără discriminare şi n-au existat semnale privind abuzuri în utilizarea procedurilor de audiere sau de judecată în şedinţe cu publicitate restrânsă sau în cameră de consiliu, la care se poate face recurs, dar numai în condiţiile legii.

Adresându-se ansamblului cetăţenilor români, fără discriminare, anumite dispoziţii constituţionale din domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului interesează în mod deosebit şi persoanele aparţinând minorităţilor naţionale.

Astfel, art.25 al Constituţiei garantează dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, precum şi dreptul de a-şi stabili domiciliul sau rezidenţa în orice localitate din ţară, de a emigra şi de a reveni în propria ţară, pentru orice cetăţean.

Articolul 29, deja menţionat, consacră libertatea conştiinţei, de opinie şi de religie, autonomia cultelor religioase în raport cu statul, libertatea de opţiune în ceea ce priveşte educaţia religioasă a copiilor.

Articolul 32, paragraful 3, din Constituţie garantează, de asemenea, “dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă".

De asemenea, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale beneficiază pe deplin de prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere (art.37):

“(1)Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.

(2)Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale “

Dispoziţii specifice ce se adresează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale conţine, de asemenea, art.127, paragraful 2 din Constituţie, referitor la dreptul la interpret în cursul procedurii judiciare (deja menţionat).

Membrii organizaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale au candidat pentru locurile din Parlament, în aceleaşi condiţii cu colegii lor de la alte partide politice.

În actuala legislatură, 25 deputaţi şi 11 senatori au fost aleşi la propunerea unei singure astfel de organizaţii (UDMR), la care se adaugă alţi 15 deputaţi, reprezentând fiecare o organizaţie de persoane aparţinând minorităţilor naţionale.

Dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor, recunoscut şi garantat de articolul 6 din Constituţie, este detaliat în mai multe articole din Constituţie, într-un sistem de garanţii care îi asigură efectivitatea.

O prezentare a cadrului juridic în materie a fost făcută la articolul precedent.

De adăugat, la acest articol, că în România nu există o religie de stat, biserica fiind separată de stat.

În România limba oficială este limba română.

Constituţie

Articolul 13 - Limba oficială

“În România, limba oficială este limba română “

A se vedea cele arătate la subpunctul "Infrastructură de stat" din răspunsul la articolul 4.

Nu există o “politică generală de integrare în societatea românească “ şi nici o legislaţie sau o structură guvernamentală însărcinată cu o asemenea politică. În România persoanele aparţinând minorităţilor naţionale sunt libere să-şi păstreze şi dezvolte propria identitate. Nu există politici sau tendinţe de asimilare forţată a acestor persoane.

Paragrafele 1 şi 2

Constituţie

Alineatul (7) - "Sunt interzise de lege (...) îndemnul la (...) ură naţională, rasială (...) sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică (...).

"In relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte şi acţiuni de învrăjbire religioasă."

"Propaganda în vederea instaurării unui stat totalitar, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi (...)"

"Propaganda naţionalist-şovină, aţâţarea urii de rasă sau naţionalitate, dacă fapta nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 166, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani"

"Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat sau funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. (...)"

"Îngrădirea, de către un funcţionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean ori crearea pentru aceasta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani"

Fundaţia Naţională Română pentru Coordonarea Campaniei Tineretului împotriva Rasismului, Antisemitismului, Xenofobiei şi Intoleranţei (RAXI) reuneşte reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale competente în lupta împotriva formelor de discriminare şi de intoleranţă, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale interesate şi ai organizaţiilor de tineret, membri ai partidelor politice etc.

Fundaţia naţională de combatere a RAXI a organizat conferinţe, colocvii, seminarii şi mese rotunde pe teme specifice, cum ar fi "Atelierele toleranţei", "Tineretul şi compania împotriva RAXI", "Toleranţa în viaţa politică" etc. Toate activităţile au fost larg mediatizate în scopul sensibilizării oamenilor faţă de aspectele luptei împotriva discriminării şi intoleranţei.

În România, un mare număr de organizaţii neguvernamentale au ca obiect de preocupare protecţia drepturilor omului, lupta împotriva intoleranţei, discriminării rasiale şi xenofobiei şi constituie o prezenţă activă în societatea civilă.

Constituţia României enumeră mitingurile, demonstraţiile şi procesiunile, dar nu restrânge formele de realizare a libertăţii de întrunire numai la acestea, ci adaugă şi „orice alte întruniri “(art.36).

a) libertatea întrunirilor; b) caracterul paşnic al întrunirilor; c) interzicerea la întruniri a oricărui fel de arme. Alte reguli sunt stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât există o corelaţie a art.36 cu art.49 din Constituţie, avându-se în vedere că şi exerciţiul libertăţii întrunirilor poate comporta anumite restrângeri.

Constituţie

Legea nr.60 din 23 septembrie 1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice

Adunările publice - mitinguri, demonstraţii, manifestaţii, procesiuni şi altele asemenea - ce urmează să se desfăşoare in pieţe, pe căile publice ori în alte locuri în aer liber se pot organiza numai după declararea prealabilă prevăzută de prezenta lege “.

“Art.3. - Nu trebuie declarate, în prealabil, adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale ori care se desfăşoară în incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat(...)".

“Art.4 - Primăriile municipale, orăşeneşti sau comunale şi organele locale ale poliţiei sunt obligate să asigure condiţiile necesare în vederea desfăşurării normale a adunărilor publice “(...).

Ca drept fundamental al omului, dreptul de asociere se corelează cu libertatea de opinie, precum şi cu libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare etc.

Garantând dreptul la liberă asociere, dispoziţiile constituţionale stabilesc şi formele de asociere.

a) Scopurile şi activitatea

Limitele privind membrii asociaţiilor se referă numai la partidele politice, având în vedere rolul lor în viaţa publică şi în societate. Aceste limite privesc practic numai funcţionarii publici a căror asociere ar fi un obstacol în buna exercitare a funcţiilor lor.

Asemenea prevederi constituţionale se explică şi prin principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără discriminări şi fără privilegii. Din acest principiu constituţional rezultă că funcţia publică este accesibilă, în mod egal, tuturor celor care dovedesc capacitatea şi aptitudinile cerute de lege pentru ocuparea acesteia.

Sunt interzise asociaţiile cu caracter secret, pentru a fi protejate valorile democraţiei.

Legea partidelor politice nr.27/1996 conţine prevederi referitoare la principiile generale pe care se fondează activitatea partidelor, organizarea, înregistrarea şi asocierea, ca şi cu privire la finanţarea partidelor politice.

In ceea ce priveşte persoanele aparţinând minorităţilor, ele se pot înscrie în partide, asociaţii formate din membri provenind din rândurile populaţiei majoritare, sau ale celorlalte minorităţi naţionale, sau pot să-şi constituie propriile forme de asociere. În practică, sunt utilizate amândouă posibilităţile, cu menţiunea că, în a doua opţiune, persoanele aparţinând minorităţilor şi-au organizat, numeroase asociaţii şi alte forme de organizare.

“(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere “

“(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei “

Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

“(2)Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

“(7)Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare , la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri “

“Art.1 - Partidele politice sunt asociaţii ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept public. “

“Art.3 - (1) Pot funcţiona ca partide politice numai asociaţiile constituite potrivit prevederilor prezentei legi şi care acţionează pentru respectarea suveranităţii naţionale, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale, a ordinii de drept şi a principiilor democraţiei constituţionale.

(4) Partidelor politice le este interzisă organizarea de activităţi militare sau paramilitare".

(3) Membrii organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care înscriu candidaţi în alegeri pot face parte şi dintr-un partid politic.

(4) Nici o persoană nu poate fi constrânsă să facă parte sau să nu facă parte dintr-un partid politic"

Statul român sprijină de la buget funcţionarea principalelor organizaţii sau asociaţii ale persoanelor aparţinând minorităţilor.

Aceasta dovedeşte că persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi-au exercitat fără nici o discriminare dreptul la asociere, dreptul de a alege şi de a fi ales, având reprezentanţi în Parlament, în consiliile locale şi judeţene, în funcţiile de primari ai municipiilor, oraşelor, comunelor.

Libertatea conştiinţei, care are o sferă largă cuprinzând în ea şi libertatea religioasă, este una dintre primele libertăţi înscrise în catalogul drepturilor umane.

Constituţia României dă dreptul fiecărei persoane de a avea şi de a exprima în particular sau în public o anumită concepţie, de a împărtăşi sau nu o credinţă religioasă, de a aparţine sau nu unui cult religios, de a îndeplini sau nu ritualul cerut de acea credinţă.

Cultul religios presupune exteriorizarea unei credinţe religioase atât prin reunirea celor de aceeaşi credinţă într-o biserică sau cult, cat şi prin ritualurile cerute de acea credinţă religioasă, cum ar fi procesiunile, adunările religioase.

Consacrând separarea statului de biserică, Constituţia garantează autonomia cultelor religioase şi obligă statul să sprijine cultele, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi orfelinate.

Garantând libertatea conştiinţei, Constituţia prevede cultivarea unui climat de toleranţă şi de respect reciproc între credincioşii aparţinând diferitelor culte religioase. Ea interzice în relaţiile dintre culte, orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

Constituţie

(2) Libertatea conştiinţei este garantată: ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.

(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.

(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine “

Există un Secretariat de Stat pentru Culte, organul de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, care asigură relaţiile statului cu toate cultele din România.

Rezultatele recensământului populaţiei din 7 ianuarie 1992, evidenţiază preponderenţa populaţiei de religie ortodoxă - în număr de 19.762.135, reprezentând 86,8% din totalul populaţiei României.

Componenţa populaţiei României după religie, la recensământul din 7 ianuarie 1992, este următoarea:

Religia Număr Structura persoane in procente

Romano-catolică 1144820 5,0

Reformată 801577 3,5

Greco-catolică 228377 1,0

Penticostală 220051 1,0

Adventistă 78658 0,3

Unitariană 76333 0,3

Musulmană 55988 0,2

Creştină după Evanghelie 49393 0,2

Augustană 39552 0,2

Creştină de rit vechi 31914 0,1

Ortodoxă de stil vechi 23634 0,1

Evanghelică Sinodal

Fără religie, atei 36079 0,2

Nedeclarată 14949 0,1

Toate cultele religioase din România, fără nici o deosebire întemeiată pe numărul sau apartenenţa etnică a credincioşilor lor, beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate în Constituţie.

Activitatea cultelor religioase se desfăşoară în toate aspectele ei (viaţa liturgică, administrare a bisericii, învăţământ teologic, catehism) în limba maternă a credincioşilor. Cultele religioase dispun de condiţiile materiale necesare bunei desfăşurări a activităţilor lor: biserici, case parohiale, cimitire imprimerii, case de editură etc.

În materie de învăţământ cultele religioase dispun de propriile unităţi de învăţământ, în care disciplinele de studiu sunt predate în limba maternă a credincioşilor. După 1990, a avut loc o creştere substanţială a numărului de unităţi de învăţământ teologic şi a numărului de elevi şi studenţi. În prezent cultele religioase minoritare dispun de 35 licee (seminarii) şi 8 institute de învăţământ superior (faţă de 2 institute de învăţământ superior înainte de 1990).

În condiţiile prevăzute de Legea învăţământului, cultele religioase au dreptul de a preda religia în şcolile publice.

Datele relevante privind situaţia cultelor religioase având credincioşi din rândul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sunt prezentate mai jos.

Credincioşii aparţinând diferitelor minorităţi naţionale au creat asociaţii şi fundaţii religioase care îşi desfăşoară activitatea sub egida cultelor respective. Există 45 asociaţii şi fundaţii romano-catolice, 11 reformate, 2 unitariene etc.

Episcopii romano-catolici maghiari dispun, de asemenea, de o reţea de ordine şi congregaţii religioase: Ordinul Franciscan, Capucin, Iezuit etc., având o dublă activitate, religioasă şi de caritate.

Cultele religioase din România întreţin relaţii strânse atât cu organizaţiile religioase internaţionale (Consiliul Mondial al Bisericilor, Conferinţa Europeană a Bisericilor, Alianţa Mondială Reformată etc.), cat şi cu culte similare din alte ţări.

Totodată sunt prevăzute în mod expres interzicerea cenzurii, libertatea de a înfiinţa publicaţii şi interdicţia de a suprima publicaţii.

În acelaşi timp, permiţând cetăţenilor să participe la viaţa politică, socială şi culturală prin manifestarea publică a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, libertatea de exprimare nu este absolută, ci cunoaşte unele limitări consacrate deja pe plan internaţional. Depăşirea limitelor constituţionale şi legale ale libertăţii de exprimare atrage răspunderea juridică.

Prevederile constituţionale sunt reluate şi dezvoltate într-o lege specială - Legea audiovizualului (Legea nr.48 din 27 mai 1992).

Organizaţiile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care au reprezentanţi în Parlament dispun de timp de emisie distinct, pus la dispoziţia lor conform Legii, în mod gratuit şi fără nici o ingerinţă.

Constituţie

“(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

“(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

“(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

“(7)Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

“(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege “

Articolul 31 - Dreptul la informaţie

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

Art.1 - (1) Libera exprimare a ideilor şi a opiniilor, precum şi libera comunicare a informaţiilor prin mijloacele de radiodifuziune şi de televiziune sunt garantate prin lege, în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

(2) Mijloacele de informare audiovizuală, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(3) Cenzura de orice fel este interzisă.

(4) Selectarea cu bună-credinţă a informaţiei audiovizuale de persoanele care poartă răspunderea pentru conţinutul acesteia nu constituie cenzură şi se poate exercita în condiţiile prezentei legi.

Art.2 - (1)Libertatea de exprimare audiovizuală nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(2) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică.

(3) Este interzisă difuzarea de informaţii care, potrivit legii, au caracter secret sau pot aduce prejudicii siguranţei naţionale.

(5) Răspunderea civilă pentru conţinutul informaţiei transmise prin mijloace de comunicare audiovizuale prin care s-au adus daune materiale sau morale revine, după caz, în condiţiile legii, realizatorului, autorului, titularului licenţei de emisie, proprietarului staţiei radioelectronice prin care s-a făcut comunicarea.

Responsabilitatea pentru asigurarea, în practică, a dreptului la libertatea de exprimare şi a dreptului la informaţie al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale revine mai multor structuri guvernamentale: Ministerul Culturii (Direcţia pentru Minorităţi), Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Consiliul Naţional al Audiovizualului, Societatea Naţională de Televiziune, Societatea Naţională de Radiodifuziune.

O parte a organelor de presă editate în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor sunt finanţate de stat prin intermediul Consiliului Minorităţilor Naţionale, organ consultativ al Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, sau al Ministerului Culturii.

De asemenea, case de editură care publică cărţi în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor sunt sprijinite financiar de stat, prin intermediul Ministerului Culturii.

Totodată, un număr important de reviste culturale publicate în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sunt editate cu sprijinul financiar al statului.

Societatea Română de Radiodifuziune precum şi televiziunea publică asigură, atât la nivelul studiourilor centrale, cât mai ales la nivel local, timp de emisie pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

Numărul total al periodicelor editate în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale este de aproximativ 130 de titluri.

Casele de editură “Kriterion“ şi “Mentor“ publică cărţi în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Un număr important de reviste culturale sunt editate în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale: 16 în limba maghiară, 2 în limba germană, 1 în limba ucraineană, 1 în limba idiş etc.

În domeniul accesului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la emisiuni ale radioului şi ale televiziunii naţionale, sunt relevante următoarele:

Există, de asemenea, emisiuni de radio care se adresează şi persoanelor aparţinând altor minorităţi (“Tradiţii“), această dimensiune continuând să se dezvolte.

Redactorii emisiunilor radio în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale participă la stagii de formare profesională organizate în România de către departamente, sau în străinătate de către alte asociaţii profesionale interne şi internaţionale.

Persoanelor aparţinând altor minorităţi naţionale decât cea maghiară şi cea germană li se adresează ciclul de emisiuni “Convieţuiri“, ca şi emisiunea “Viaţa rromilor/ţiganilor “, ambele preocupate de aspectele legate de viaţa culturală a acestora, de integrarea socială şi de prevenirea conflictelor implicând rromi/ţigani.

Orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul de a utiliza în mod liber şi fără piedici limba sa maternă în particular ca şi în public, oral sau în scris.

Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la folosirea liberă a limbii materne, în particular şi în public, este garantat implicit de Constituţie in articolul 6 - “Dreptul la identitate “.

La acesta se adaugă dispoziţii constituţionale sau ordinare prin care este garantată folosirea liberă a limbii materne în justiţie (Art.127 din Constituţie - “Dreptul la interpret “) în învăţământ (art.32, paragraful 3) sau în raporturile cu administraţia publică (Legea nr.69/1991 a administraţiei publice locale, modificată şi completată prin Legea nr.24/1996, articolele 29(4) şi 58).

În România, limba oficială - limba prin care se exprimă, oral sau în scris, autorităţile publice - este limba română.

Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale se pot adresa autorităţilor publice locale oral sau în scris, şi în limba maternă, în anumite condiţii.

Constituţie

Articolul 13 - Limba oficială

"În România, limba oficială este limba română “

Legea administraţiei publice locale, Legea nr.69 din 26 noiembrie 1991, modificată şi completată prin Legea nr.24 din 12 aprilie 1996

(1) În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte limba română.

(2) Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu aparatul acestora, se pot adresa oral sau în scris şi în limba lor maternă.

(4) În cazul în care reprezentantul autorităţii publice sau funcţionarul acesteia nu cunoaşte limba minorităţii respective, se va folosi un interpret.

În ceea ce priveşte procedura judiciară, care se desfăşoară în limba română, se prevede pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a folosi în instanţă limba maternă, prin intermediul unui interpret; în procesele penale acest drept fiind asigurat în mod gratuit.

Constituţie

Articolul 23 - Libertatea individuală

"Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu."

"(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

(2) Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit".

Acest drept se realizează în practică, fără nici un impediment.

Un proiect de lege în acest sens se află în atenţia Parlamentului. Potrivit acestuia, inscripţionarea bilingvă se realizează în localităţile în care proporţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale este de 20% din populaţie.

În învăţământul gimnazial se introduce la cerere, ca disciplină de studiu "Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale", cu predare în limba maternă. Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează unităţi de învăţământ cu predarea în limba română, li se asigură, la cerere, ca disciplină de studiu, limba maternă, precum şi Istoria şi tradiţiile minorităţii respective.

Elevii aparţinând minorităţilor naţionale beneficiază de cadre didactice specializate, cu pregătire medie sau superioară (2.807 educatoare, 3894 învăţători şi 9007 profesori, inclusiv maiştri. Aceştia sunt pregătiţi, în majoritatea lor, în instituţiile şi secţiile de învăţământ cu predarea în limba minorităţilor sau cu predarea limbii respective ca disciplină distinctă.

În ceea ce priveşte minoritatea rromă, cu începere din 1994, Editura Didactică şi Pedagogică editează un manual de limba romani. şcolile normale din Bucureşti, Bacău şi Târgu Mureş au organizat clase speciale pentru formarea viitorilor educatori pentru rromi/ţigani.

Egalitatea de şanse privind accesul la educaţie este asigurată la toate nivelele pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale, la fel ca pentru toţi cetăţenii români. Învăţământul de stat este gratuit pentru toţi cetăţenii români, şi, deci, şi pentru aceia care aparţin minorităţilor naţionale. Pentru modul de punere în practică a acestor principii, a se vedea prezentarea aplicării prevederilor articolului 15 din Convenţia-cadru.

În România sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ, de stat şi particulare.

Constituţie

Articolul 32 - Dreptul la învăţătură

“(5) Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii “.

Legea învăţământului nr.84 din 24 iulie 1995, modificată prin Legea nr.131 din 29 decembrie 1995

“Învăţământul particular constituie o alternativă la învăţământul de stat sau îl completează “.

“(4)Atât în învăţământul de stat, cât şi în cel particular, documentele şcolare oficiale se întocmesc în limba română “.

În examinarea Parlamentului se află un proiect de act normativ care să completeze Legea învăţământului nr.84/1995, în vederea precizării explicite a posibilităţii de creare şi organizare de instituţii de învăţământ particular în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor.

Există, o Agenţie de evaluare în vederea acreditării facultăţilor particulare, precum şi un organism similar pentru acreditarea unităţilor private de învăţământ preuniversitar.

În România, accesul la învăţătură, este garantat şi este organizat în aşa fel încât să se asigure şanse egale tuturor cetăţenilor români, fără deosebire de condiţie socială sau materială, sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică şi religioasă.

Statul român garantează dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi de a putea fi instruite în această limbă.

Legea română stabileşte, în acelaşi timp obligativitatea studiului şi însuşirii limbii române.

Constituţie

“(2)Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română “(...)

"(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

"(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.

"(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege".

Legea învăţământului nr.84 din 24 iulie 1995, modificată şi completată prin Legea nr.131 din 29 decembrie 1995.

“Art.5 - (1)Cetăţenii români au drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă “.

“Art.7 - (1)Învăţământul de stat este gratuit “

“(3) Învăţământul de stat este finanţat de la bugetul de stat şi de la bugetele locale “(...)

Art.8 - (1)Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În fiecare localitate se organizează şi funcţionează clase cu limba de predare română.

(2) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate, în condiţiile prezentei legi.

(3)Studiul şi însuşirea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii, indiferent de naţionalitate.

(4) Atât în învăţământul de stat, cat şi în cel particular, documentele şcolare oficiale se întocmesc în limba română.

(2) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Învăţământului organizarea unui învăţământ specific, corespunzător necesităţilor de pregătire a personalului de cult, numai pentru absolvenţii învăţământului gimnazial sau liceal, după caz. Ele răspund de elaborarea programelor de studii, care se aprobă de către Secretariatul de Stat pentru Culte şi de Ministerul Învăţământului.

“(3)În învăţământ se interzice prozelitismul religios “

“(2)Organizarea şi conţinutul învăţământului nu pot fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Nu sunt considerate a fi structurate după criterii exclusiviste şi discriminatorii unităţile şi instituţiile de învăţământ create din nevoi de ordin religios sau lingvistic, în care predarea corespunde alegerii părinţilor sau tutorilor legal instituiţi ai elevilor “

Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale

Art.118 - Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă la toate nivelurile şi formele de învăţământ, în condiţiile prezentei legi.

Art.119 -(1) În funcţie de necesităţile locale, se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase, secţii sau şcoli cu predarea în limbile minorităţilor naţionale.

(2) Prevederile alin.(1) al acestui articol se vor aplica fără a se aduce atingere învăţării limbii oficiale şi predării în această limbă.

Art.120 - (1) Limba şi literatura română se predau în învăţământul primar după programe de învăţământ şi manuale şcolare elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă. În învăţământul gimnazial şi liceal, Limba şi literatura română se predau după programe de învăţământ şi manuale şcolare identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română.

(2) În învăţământul gimnazial şi liceal, Istoria românilor şi Geografia României se predau în limba română, după programe şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predarea în limba română. Examinarea la aceste discipline se face în limba română. În învăţământul primar, aceste discipline se predau în limba maternă.

(3) În programele şi manualele de Istorie universală şi de Istorie a românilor se vor reflecta istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale din România.

(4) În învăţământul gimnazial se introduce, la cerere, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, cu predare în limba maternă. Programele analitice şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Învăţământului.

Art.121. - Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predarea în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective.

Art.122.-(1) În învăţământul de stat profesional, liceal - tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan -, cât şi în învăţământul postliceal, pregătirea de specialitate se face în limba română, asigurându-se, în funcţie de posibilităţi, însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba maternă.

(2) În învăţământul medical universitar de stat, în cadrul secţiilor existente, pregătirea de specialitate se poate face în continuare în limba maternă, cu obligaţia însuşirii terminologiei de specialitate în limba română.

Art.123.- În învăţământul universitar de stat se pot organiza, la cerere şi în condiţiile prezentei legi, grupe şi secţii cu predarea în limba maternă pentru pregătirea personalului necesar în activitatea didactică şi cultural-artistică.

Art.124.- În învăţământul de toate gradele, concursurile de admitere şi examenele de absolvire se susţin în limba română. Concursuri de admitere şi examene de absolvire pot fi susţinute în limba maternă la şcolile, clasele şi specializările la care predarea se face în limba maternă respectivă, în condiţiile prezentei legi.

Art.125.- Ministerul Învăţământului asigură, în limba de predare, pregătirea şi perfecţionarea personalului didactic, precum şi manuale şcolare şi alte materiale didactice.

Art.126.- În conducerea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ în care există grupe, clase sau secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale se asigură o reprezentare proporţională a cadrelor didactice din rândul minorităţilor, cu respectarea competenţei profesionale.

Responsabilitatea principală în asigurarea acestui drept revine Ministerului Învăţământului.

Învăţământul de stat fiind gratuit, statul român suportă toate cheltuielile pentru învăţarea limbii materne sau predarea în cadrul învăţământului de stat în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor.

Planurile de învăţământ, programele şcolare şi manualele şcolare necesare în procesul didactic desfăşurat în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sunt asigurate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Învăţarea şi predarea în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale beneficiază, de asemenea, de cadre didactice calificate, provenind, în majoritate, din rândul persoanelor aparţinând minorităţii respective.

Sistemul de învăţământ preuniversitar din România, pe limbi de predare, în anul şcolar 1997/1998, este prezentat în următorul tabel:

Limba de Total unităţi % Total copii %

Germană 286 1 20.342 0,5

Ucraineană 23 - 792 -

Sârbă 33 0,1 908 -

Slovacă 44 0,2 1.384 -

Cehă 8 - 189 -

Croată 3 - 113 -

* Sunt incluse şi cele 165 de şcoli din învăţământul special pentru copii cu deficienţe

Unităţi bilingve în anul şcolar 1997/1998

Limba Total unităţi % Total Total %

de predare şi secţii elevi cadre

Turco tătară 10 - 271 9 -

pe cicluri şi limbi de predare din învăţământul preuniversitar în anul 1997/1998

(inclusiv maiştri)

Total minorităţi 15.708 2.807 3.894 9.007

Maghiară 14.186 2.474 3.463 8.249

Ucraineană 57 17 15 25

Sârbă 76 11 19 46

Bulgară 6 6 - -

Cehă 17 3 8 6

Croată 15 3 1 11

SITUAŢIA

privind elevii aparţinând unor minorităţi naţionale care frecventează şcoli cu limba de predare română şi învaţă, la cerere, limba maternă

în anul şcolar 1997/1998

maternă unităţi didactice

Ucraineană 51 7.213 50

Turcă 46 2.212 62

Polonă 12 398 8

Bulgară 5 460 5

Sârbă 6 251 13

Cehă 5 139 6

Croată 7 557 8

Greacă 3 77 3

Armeană 2 56 2

Italiană 2 43 2

Germană 2 66 2

liceelor şi secţiilor cu predare în limba maternă

a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale

LIMBA MAGHIARĂ

A. LICEE ÎN LIMBA MAGHIARĂ

2. Liceul Teoretic “Rab Istvan“ - Săcele

3. şcoala Normală “Bod Peter“ - Târgu Secuiesc

2. Liceul de Artă - Miercurea Ciuc

5. Liceul de artă “Pallo Imre“ - Odorheiu Secuiesc

6. Grupul şcolar Industrial “Banyai Janos“ - Odorheiu Secuiesc

8. Grupul şcolar Sanitar - Odorheiu Secuiesc

9. Grupul şcolar Agricol - Odorheiu Secuiesc

10. şcoala Normală “Benedek Elek“ - Odorheiu Secuiesc

12. Grupul şcolar Industrial “Gabor Aron“ - Vlăhiţa

13. Liceul Teoretic “Petöfi Sandor“ - Dăneşti

14. Liceul Teoretic “Puskas Tivadar“ - Ditrău

18. Grupul şcolar Agricol - Joseni

2. Seminarul Liceal Romano-Catolic - Timişoara

B. LICEE CU SECŢII IN LIMBA MAGHIARĂ

2. Liceul Teoretic “Petöfi Sandor“ - Săcuieni

3. şcoala Normală “Iosif Vulcan“ - Oradea

4. Liceul de Artă - Oradea

6. Grupul şcolar Industrial - Salonta

7. Grupul şcolar Agricol - Valea lui Mihai

8. Grupul şcolar Agricol - Oradea

2. Grupul şcolar Energetic - Braşov

3. Grupul şcolar “Ştefan Octavian Iosif “ - Rupea

7. Liceul de Muzică - Cluj-Napoca

2. Grupul şcolar Economic-Administrativ şi de Servicii - Sfântu Gheorghe

4. Liceul de Artă - Sfântu Gheorghe

5. Grupul şcolar Agricol - Sfântu Gheorghe

6. Grupul şcolar Industrial “Gabor Aron“ - Târgu Secuiesc

7. Grupul şcolar “Korosi Csoma Sandor“ Covasna

9. Grupul şcolar Agroindustrial “Apor Peter“ - Târgu Secuiesc

10. Grupul şcolar Industrial “Perspectiva“ - Sfântu Gheorghe

2. Grupul şcolar Industrial Construcţii de Maşini - Miercurea Ciuc

3. Grupul şcolar Economic-Administrativ şi de Servicii “Joannes Kajoni“ - Miercurea Ciuc

4. Grupul şcolar Industrial Minier - Bălan

6. Grupul şcolar Industrial Construcţii de Maşini - Gheorghieni

7. Grupul şcolar Agricol - Gheorghieni

8. Liceul Teoretic “O.C.Tăslăuanu“ - Topliţa

9. Grupul şcolar de Construcţii - Miercurea Ciuc

2. Liceul Teoretic - Petroşani

3. Liceul Teoretic “Dragoş Vodă " - Sighetu Marmaţiei

3. Liceul Teoretic “Bolyai Farkas“ - Târgu Mureş

4. şcoala Normală “Mihai Eminescu“ - Târgu Mureş

5. Liceul de Artă - Târgu Mureş

6. Grupul şcolar Industrial “Avram Iancu“ - Târgu Mureş

7. Grupul şcolar Industrial Gh. Şincai - Târgu Mureş

8. Grupul şcolar Industrial “Electromureş“ - Târgu Mureş

9. Grupul şcolar Industrial nr.1 - Târgu Mureş

10. Grupul şcolar de Chimie Industrială - Târgu Mureş

11. Grupul şcolar Forestier - Târgu Mureş

12. Grupul şcolar de Construcţii-Montaj - Târgu Mureş

13. Liceul Teoretic “Mircea Eliade “ - Sighişoara

14. Grupul şcolar - Reghin

15. Grupul şcolar Industrial “Petru Maior “ - Reghin

16. Grupul şcolar Forestier - Sovata

17. Liceul Teoretic - Târnăveni

3. Grupul şcolar Industrial Construcţii de Maşini nr.3 - Satu Mare

4. Liceul Teoretic - Tăşnad

6. Grupul şcolar Agricol - Livada

7. Grupul şcolar Industrial pentru Construcţii de Maşini - Carei

2. şcoala Normală “Gheorghe Şincai“ - Zalău

3. Liceul Teoretic “Simion Bărnuţiu “ - Şimleu Silvaniei

5. Grupul şcolar Industrial - Crasna

6. Grupul şcolar Industrial - Sărmăşag

7. Grupul şcolar Industrial “Al.Papiu Ilarian“ - Zalău

8. Grupul şcolar Industrial “Iuliu Maniu“ - Zalău

2. Liceul Teoretic “Axente Sever “ - Mediaş

LIMBA GERMANĂ

A. LICEE ÎN LIMBA GERMANĂ

B. LICEE CU SECŢII ÎN LIMBA GERMANĂ

1. şcoala Normală “A.Şaguna“ - Sibiu

2. Liceul Teoretic “Axente Sever “ - Mediaş

3. Liceul Teoretic “St. I.Roth“ - Mediaş

LIMBA SLOVACĂ

LICEE CU SECŢII ÎN LIMBA SLOVACĂ

LIMBA SÂRBĂ

A. LICEU ÎN LIMBA SÂRBĂ

LIMBA TURCĂ

LIMBA UCRAINEANĂ

LICEU ÎN LIMBA UCRAINEANĂ

În ceea ce priveşte învăţământul superior, în universităţile din România există secţii specializate pentru studiul limbii materne a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Învăţarea sau predarea în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, potrivit datelor prezentate mai sus, se realizează fără a se aduce atingere învăţării limbii române şi predării în această limbă.

Educaţia religioasă este asigurată începând din şcoala primară (ca disciplină obligatorie pentru toţi elevii, inclusiv pentru aceia care provin din rândul minorităţilor naţionale, în funcţie de cultul religios de care ei aparţin). Studiul religiei este facultativ în învăţământul secundar.

Formarea personalului cultelor religioase se efectuează în seminarii teologice aparţinând diferitelor culte religioase.

Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul, la fel ca toţi cetăţenii români, de a alege şi de a fi alese în cadrul alegerilor prezidenţiale, parlamentare şi locale. Ele pot exercita dreptul de a fi alese, fie cu titlu individual, ca orice cetăţean român, fie prin organizaţii proprii care le reprezintă interesele.

În afara autorităţilor publice în care sunt alese, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale fac parte şi din alte structuri şi organisme, la nivelul întregii ţări.

Constituţie

“Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie “.

Legea nr.68 din 15 iulie 1992, Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri sunt echivalente juridic, în ce priveşte operaţiunile electorale, cu partidele politice.

(3) Beneficiază de prevederile alin.(1) şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au participat la alegeri pe lista comună a acestor organizaţii; în acest caz, dacă nici un candidat de pe lista comună nu a fost ales, se va atribui pentru toate organizaţiile care au propus lista un mandat de deputat, cu respectarea prevederilor alin.(1).

(4) Prevederile alin.(3) nu se aplică organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care a participat la alegeri pe listă comună cu un partid sau altă formaţiune politică ori atât pe liste comune, potrivit alin.(3), cât şi pe liste exclusiv proprii.

Art.46 “(1) Accesul la serviciile publice de radio şi de televiziune, în cadrul campaniei electorale, este garantat, în condiţiile prezentului articol.

Art.1-(1) “Comisiile locale, consiliile judeţene, primarii şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Viceprimarii se aleg prin vot indirect de către consiliile locale.

(2) Consiliile locale şi judeţene se aleg pe circumscripţii electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului de listă.

Art.2 -“ Cetăţenii români, fără deosebire de naţionalitate, rasă, limbă, religie, sex, convingeri politice sau profesie, exercită, în mod egal, drepturile electorale “.

(2) Alianţele electorale se pot constitui între partide politice sau alianţe politice la nivel judeţean sau local. Partidele politice din alianţele politice sau din alianţele electorale pot participa la alegeri numai pe listele alianţelor. Un partid politic nu poate face parte, la acelaşi nivel, decât dintr-o singură alianţă. Alianţele electorale se înregistrează la biroul electoral al circumscripţiei electorale în care depun candidaturi.

(3) O persoană poate candida pentru un singur consiliu local şi pentru o singură funcţie de primar.

(4) O persoană poate candida atât pentru funcţia de consilier, cat şi pentru cea de primar “

(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale au acces la serviciile publice teritoriale şi naţionale de radiodifuziune şi de televiziune, dacă participă în alegeri cu liste de candidaţi în circumscripţiile electorale din judeţe în mod proporţional cu ponderea lor în totalul populaţiei judeţului, respectiv a României.

Art.103 - "In sensul prezentei legi, organizaţiile legal constituite aparţinând minorităţilor naţionale sunt asimilate partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale".

Hotărârea Guvernului nr.17 din 31 ianuarie 1997 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, modificată prin Hotărârea Guvernului nr.506 din 12 septembrie 1997

(2)Departamentul este condus de ministrul delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţi naţionale, cu statut de membru al Guvernului “.

Art.2-“Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale are următoarele atribuţii:

a)elaborează proiecte de legi şi alte acte normative din domeniul său de activitate;

b)avizează proiecte de legi şi alte acte normative, care au incidenţă asupra drepturilor şi îndatoririlor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, având recomandarea Consiliului Minorităţilor Naţionale.

c) monitorizează aplicarea actelor normative interne şi internaţionale referitoare la protecţia minorităţilor naţionale;

e) menţine legătura cu Consiliul Minorităţilor Naţionale privind atribuţiile departamentului;

f) urmăreşte aplicarea unitară a prevederilor legale privind protecţia minorităţilor naţionale de către autorităţile publice;

g) solicită date şi informaţii de la autorităţile publice, necesare îndeplinirii atribuţiilor proprii;

h) primeşte şi examinează cererile şi sesizările adresate de către instituţii, organizaţii sau persoane fizice, cu privire la actele organelor administraţiei publice care încalcă drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi comunică punctul de vedere legal;

i) stabileşte şi menţine relaţii cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din ţară şi din străinătate şi cu organisme internaţionale ce au în atribuţiile lor soluţionarea problemelor respectării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;

j) promovează şi organizează programe privind păstrarea, exprimarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;

k) menţine legături permanente şi colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, prin împuterniciţi cu competenţe teritoriale, numiţi prin ordin al ministrului delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţi naţionale, în vederea identificării problemelor specifice şi urmăririi soluţionării acestora;

l) sprijină cercetările ştiinţifice în domeniul relaţiilor inter-etnice prin menţinerea de contacte cu personalităţi din domeniu;

Art.8-“(1)În cadrul Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale se constituie Oficiul Naţional pentru Rromi, având ca atribuţii menţinerea şi stabilirea de relaţii cu organizaţii ale rromilor, în vederea soluţionării problemelor specifice şi integrării sociale a acestora".

Art.9-"(1) Pe lângă Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale funcţionează, ca organ consultativ, Consiliul Minorităţilor Naţionale.

Art.10-Atribuţiile Consiliului Minorităţilor Naţionale sunt:

“b) menţine contacte cu reprezentanţii Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale;

"c)propune spre aprobare ministrului delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţi naţionale repartizarea fondurilor alocate în bugetul de stat pentru organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale;

“d) informează departamentul cu privire la problemele discutate în cadrul consiliului;

“e) face propuneri pentru elaborarea unor proiecte de legi şi de hotărâri ale Guvernului din domeniul său de activitate;

“f) primeşte, examinează şi propune spre avizare departamentului, prin comisiile sale de specialitate, proiecte de legi şi de alte acte normative ce au incidenţă asupra drepturilor şi îndatoririlor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;

“g) înaintează propuneri departamentului în legătură cu adoptarea unor măsuri cu caracter administrativ în scopul soluţionării mai eficiente, în condiţiile legii, a problemelor ce intră în competenţa sa;

“h) contactează şi menţine relaţii cu organizaţii neguvernamentale din ţară şi din străinătate “.

De asemenea, în Camera Deputaţilor există un grup politic parlamentar al deputaţilor organizaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decât UDMR.

Deputaţii reprezentând organizaţiile persoanelor aparţinând minorităţilor participă la Comisia pentru drepturile omului, culte religioase şi probleme ale minorităţilor naţionale, precum şi la alte comisii de lucru ale Camerei Deputaţilor, la fel ca ceilalţi deputaţi, aparţinând populaţiei majoritare.

În cadrul Ministerului Culturii, în afara Direcţiei pentru Minorităţi Naţionale alte departamente sprijină, de asemenea, activităţile culturale ale persoanelor aparţinând minorităţilor: Cultura Scrisă, Instituţii şi Spectacole, Monumente Istorice, Programe Culturale, Muzee-Artă-Colecţii, Relaţii Culturale Internaţionale.

În anul 1998, Guvernul României a alocat de la bugetul de stat suma de 13,7 miliarde lei pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, sumă care se împarte între cele 17 asociaţii ale acestora. Se adaugă suma de 1,55 miliarde lei pentru proiecte comune şi pentru finanţarea campaniei naţionale de combatere a rasismului şi intoleranţei.

În domeniul participării persoanelor aparţinând minorităţilor la viaţa culturală, Ministerul Culturii sprijină din punct de vedere financiar programe (iniţiate, în cea mai mare parte, de organizaţii ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale) având ca scop promovarea toleranţei inter-etnice şi prezervarea identităţii culturale.

În anul 1997, au fost susţinute cu o sumă totală de 600 milioane lei 87 activităţi: concursuri, festivaluri de teatru şi de film documentar, expoziţii etnografice şi istorice, târguri de artizanat, târguri de carte, inclusiv în străinătate, cu lucrări editate în limba maternă a persoanelor aparţinând minorităţilor).

Cărţile publicate de editurile "Kriterion" şi "Mentor", susţinute de stat, vizează în primul rând literatura contemporană şi, într-o anumită măsură, literatura clasică universală.

De asemenea, au fost acordate subvenţii de la stat pentru restaurarea şi consolidarea a 54 imobile aparţinând patrimoniului cultural al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au participat la alegerile parlamentare din 1996 pentru reînnoirea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, candidând fie în numele organizaţiilor lor, fie pe lista altor formaţiuni politice sau în calitate de candidaţi independenţi.

UDMR a obţinut deputaţi (25) şi senatori (11) pe baza voturilor primite, iar alte 15 organizaţii ale persoanelor aparţinând minorităţilor care au participat la alegeri, altele decât cea maghiară, au primit câte un loc de deputat, potrivit reglementărilor menţionate.

(1) - Uniunea Culturală a Albanezilor din România; - 1 loc de deputat

(4) - Uniunea Elenă din România, - 1 loc de deputat

(5) - Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, - 1 loc de deputat

(10) - Comunitatea Ruşilor-Lipoveni din România - 1 loc de deputat

(12) - Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor

(13) - Uniunea Democratică a Tătarilor Turci

Alte persoane aparţinând minorităţilor naţionale au fost alese ca parlamentari pe listele altor partide politice. Aceste persoane au fost alese ca membri ai partidelor respective, deci pe criterii politice şi fără a ţine cont de originea lor etnică, care nu a constituit nici un impediment.

În alegerile locale din iunie 1996, persoane aparţinând minorităţilor naţionale au fost alese ca primari sau consilieri locali, candidând fie pe liste ale propriilor organizaţii, fie pe liste ale altor formaţiuni politice sau în calitate de independenţi, după cum urmează:

-Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România - 2 mandate

- Comunitatea Ruşilor-Lipoveni din România - 1 mandat

-Uniunea Democratică a Sârbilor din România - 1 mandat

- rromi/ţigani - 173 mandate

- ruşi-lipoveni - 38 mandate

- cehi şi slovaci - 27 mandate

- sârbi şi caraşoveni - 22 mandate

- croaţi - 11 mandate

- tătari - 11 mandate

Nu au fost luate altfel de măsuri.

Dreptul la libera circulaţie este receptat în Constituţia României (1991) din Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice, ca un drept fundamental nou, care asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului.

Constituţie

Articolul 25 - Libera circulaţie

“(1)Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat “ (...)

(2)Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni in ţară “

Ordonanţa Guvernului nr.65 din 28 august 1997 privind regimul paşapoartelor în România aprobată prin Legea nr.216 din 17 noiembrie 1998

Art.8-“Paşapoartele simple se eliberează de Ministerul de Interne prin Direcţia de paşapoarte sau serviciile teritoriale subordonate şi se păstrează de către titulari “.

România nu are încheiate cu alte state acorduri speciale bilaterale sau multilaterale având ca obiect asigurarea protecţiei persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

Nu au fost aduse limitări, restricţii sau derogări prevăzute în instrumente juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului şi, deci, nici în materia drepturilor şi libertăţilor care decurg din principiile Convenţiei-cadru.

In exercitarea drepturilor şi libertăţilor care decurg din principiile Convenţiei-cadru, persoanele aparţinând minorităţilor naţionale respectă legislaţia naţională şi drepturile persoanelor aparţinând populaţiei majoritare, precum şi altor minorităţi naţionale.

Unele dificultăţi, manifestate în zone în care populaţia majoritară a ţării constituie, la rândul ei, o minoritate, îşi vor găsi soluţionarea potrivit legislaţiei naţionale şi hotărârilor instanţelor judecătoreşti.