Stema României
Ministerul Justiţiei - România

Superlex - Home Page
Biblioteca de acte normative a Ministerului Justiţiei
Căutare în arhivă

Arhiva de jurisprudenţă a Ministerului Justiţiei


Arhive ale actelor normative  1864-2000


Regăsire după
Lista actelor normative după emitent
Lista după tipul actelor normative
Lista actelor normative după Monitorul Oficial


Acte contestate din punct de vedere constituţional


Regăsire după
Index tematic după acte interne
Index tematic după acte internaţionale



Arhive
Cautare in toate arhivele
Cautare in jurisprudenta
Superlex - Baza de date a Ministerului Justiţiei
Biblioteca de acte normative a Ministerului Justiţiei

Fără diacritice


Actul anterior Fişa actului Actul următor

DEC nr. 35 publicat în M.Of. nr. 075 din data: 04/11/96

DCC35/1996

Decizie privind constituþionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice

Act contestat dpdv constitutional prin: LEGEA PARTIDELOR POLITICE*ART1, LEGEA PARTIDELOR POLITICE*ART5*ALIN3, LEGEA PARTIDELOR POLITICE ART48


CURTEA CONSTITUÞIONALÃ

DECIZIE

privind constituþionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice


Curtea Constituþionalã a fost sesizatã, la data de 21 martie 1996, de cãtre 53 de deputaþi, ºi anume: Petre Þurlea, Ioan Gavra, Ioan Pop, Vasile Matei, Aurel Jecan, Nicolae Bud, Vasile Potolincã, Vasile Ionescu, Gheorghe Dobre, Coriolan Bucur, Costicã Ciurtin, Lazãr Lãdariu, Eugen Criºan, Vasile ãuta, Crãciun Floruþã, Gheorghe Brânzei, Petru Burcã, Miticã Bãlãeþ, Dumitru Draguþ, Constantin Rotaru, Marin Lungu, Mihail Pãrãluþã, Toader Constantinescu, Mircea Chiostec, Gheorghe Fition, Fãnicã Dãnilã, Constantin Emil Hoarã, Feuzia Ruºid, Vasile Cristea, Anghel Stanciu, Smaranda Ionescu, Iuliu Ioan Furo, Constantin Gheorghe, Florea Danciu, Tudor Radu, Tudor Manolescu, Ionel Roman, Florin Negoiþã, Ioan Tãnasã, Cornel Brahaº, Eugen Costel Popescu, Grigore Rãban, Mircea Creþu, Ioan Sonea, Ilie Gâtan, Marcel Moldoveanu, Ioan Marinescu, Ioan Victor Pica, Petre Baniþã, Anton Mangiurea, Ion Hortopan, Simion Silviu ªomâcu ºi Ion Duþu, în legãturã cu neconstituþionalitatea art. 1, art. 5 alin. 3 ºi art. 48 din Legea partidelor politice.
Sesizarea mai este semnatã ºi de 11 senatori, însã numãrul acestora fiind inferior celui de 25 de senatori prevãzut de art. 144 lit. a) din Constituþie, Curtea este legal sesizatã numai de cãtre grupul de deputaþi.
În sesizare se aratã cã art. 1 din lege, care defineºte conceptul de partid politic, este neconstituþional pentru urmãtoarele motive:
— precizarea cã partidele „îndeplinesc o misiune publicã garantatã de Constituþie“ contravine prevederilor art. 8 ºi 37 din Constituþie, întrucât îndeplinirea unei misiuni este un act de executare, iar partidele „nu primesc ordine, dispoziþii sau sarcini de la vreo autoritate“; de asemenea, referirea la garanþia constituþionalã înseamnã cã „orice fel de activitate desfãºuratã de un partid politic este garantatã de Constituþie“;
— statutul partidului, astfel cum este definit de prevederile art. 1, contravine, de asemenea, prevederilor art. 8 ºi 37 din Constituþie, deoarece nu se referã la relaþia dintre partid ºi societate, ci numai la relaþia „cetãþeni asociaþi în partid“;
— nu a fost adoptat textul Senatului, care preciza cã partidele sunt asociaþii care „contribuie în mod democratic la determinarea politicii naþionale“, formulare ce ar fi fost în concordanþã cu prevederile constituþionale.
În sesizarea grupului de deputaþi se considerã, de asemenea, cã prevederea art. 5 alin. 3, potrivit cãreia „Membrii organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale care înscriu candidaþi în alegeri pot face parte ºi dintr-un partid politic“, sunt neconstituþionale, deoarece:
— organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale sunt asimilate partidelor politice, potrivit art. 48 din lege, astfel încât, dându-se acestor cetãþeni posibilitatea de a face parte ºi dintr-un partid politic, se instituie în folosul lor „o dublã vocaþie electoralã“, ceea ce reprezintã un „privilegiu electoral“, contrar principiului egalitãþii cetãþenilor în faþa legii, prevãzut de art. 16 din Constituþie;
— neadoptându-se, în forma finalã a legii, soluþia Senatului de a se interzice partidul etnic, se creeazã implicit posibilitatea ca, pe acelaºi criteriu etnic, sã se poatã constitui ºi un partid ºi o organizaþie, ceea ce implicã „o dublã calitate politicã ºi o dublã vocaþie electoralã“;
— prevederile art. 5 alin. 3 creeazã posibilitatea de constituire „a partidelor politice, concomitent cu organizaþii ale aceloraºi persoane ºi pe alte criterii cum ar fi: criteriul de religie, criteriul de rasã, criteriul de asigurare socialã, de stare socialã, de zone geografice sau de diviziuni teritoriale ºi altele asemenea“, ceea ce „prezintã un pericol deosebit pentru caracterul unitar ºi naþional al statului român“, invocându-se, în acest sens, ºi unele activitãþi politice imputate U.D.M.R.
De asemenea, Curtea Constituþionalã a fost sesizatã, la 26 martie 1996, de cãtre 25 de senatori, ºi anume: Gábor Menyhert Hajdú, Gábor Kozsokar, Dénes Seres, Tiberiu ªtefan Incze, Gheorghe Frunda, Zoltán Hosszú, Petre Constantin Buchwald, Béla Markó, Károly Ferenc Szabó, Iosif Csapó, Nicolae Manolescu Apolzan, Ion Pãun Otiman, ªtefan Radof, ªtefan Augustin Popa Doinaº, Alexandru Paleologu, Adrian Dumitru Popescu Necºeºti, Andrei Potcoavã, Tiberiu Vladislav, Sabin Ivan, Dumitru Cãlueanu, Mihail Buracu, Constantin Moiceanu, Gigel Grigore, Lajos Magyari ºi Emil Negruþiu, în legãturã cu neconstituþionalitatea art. 17 lit. b), art. 46 ºi art. 3 din aceeaºi lege.
Referitor la prevederile art. 17 lit. b) din lege, privind condiþia de reprezentativitate pentru înregistrarea partidului politic — cel puþin 10.000 de semnãturi, din cel puþin 15 judeþe, dar nu mai puþin de 300 în fiecare judeþ —, în sesizare se apreciazã cã aceastã condiþie este contrarã prevederilor art. 8 alin. (1), ale art. 37 alin. (2) ºi ale art. 148 alin. (1) din Constituþie, ce consacrã principiul pluralismului politic, întrucât constituie „un prag prealabil ridicat“, având semnificaþia unui „impediment artificial“ la libera exercitare a dreptului de asociere în partide, spre deosebire de condiþia de reprezentativitate din propunerea legislativã iniþialã, de numai 2.500 de semnãturi, din cel puþin 10 judeþe, dar nu mai puþin de 100 în fiecare judeþ, care avea un caracter „mai raþional ºi mai ponderat“.
De asemenea, în sesizare se considerã cã art. 46, potrivit cãruia, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, partidele politice sunt obligate sã se conformeze prevederilor noii reglementãri, încalcã principiul neretroactivitãþii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituþie.
În ceea ce priveºte art. 3 din lege, în sesizare se susþine cã obligaþia partidului politic de a respecta prevederile art. 30 alin. (7) ºi ale art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constituþie contravine dispoziþiilor constituþionale ale art. 8, ale art. 37 alin. (2) ºi ale art. 20, în acest din urmã caz cu referire la dispoziþiile privind dreptul de asociere din Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale.
Þinând seama cã cele douã sesizãri privesc contestarea constituþionalitãþii unor prevederi din aceeaºi lege, dosarele respective se conexeazã.
În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut punctele de vedere ale preºedinþilor celor douã Camere ale Parlamentului ºi al Guvernului.
În punctul de vedere al preºedintelui Camerei Deputaþilor se aratã cã obiecþia de neconstituþionalitate a grupului de deputaþi nu este întemeiatã, deoarece:
— motivele pentru care se considerã în sesizare cã art. 1 din lege este contrar prevederilor constituþionale sunt nefondate; Constituþia ºi-a însuºit, la art. 8 alin. (2), „teoria modernã privind partidul politic ca subiect de drept public, al cãrui rol constã în definirea ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor“, astfel încât precizarea cã partidele îndeplinesc o misiune publicã garantatã de Constituþie, preluatã din concepþia legiuitorului german, nu este contrarã Constituþiei ºi nici nu are ca semnificaþie subordonarea partidelor faþã de o autoritate publicã, administrativã sau guvernamentalã, aºa cum se susþine în sesizare;
— critica prevederilor art. 5 alin. 3 din lege, în sensul cã ar institui o dublã vocaþie electoralã pentru cetãþenii români etnic minoritari, este, de asemenea, neîntemeiatã, întrucât se bazeazã pe „asimilarea întru totul cu partidele politice“ a organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor etnice, ceea ce este eronat, aceste organizaþii fiind asimilate, potrivit legii electorale, partidelor numai dacã participã la alegeri ºi numai în ceea ce priveºte operaþiunile electorale; de aceea, dupã alegeri, „ele îºi reiau întru totul statutul de drept privat“, iar, dacã nu au obþinut cel puþin 5% din numãrul mediu de voturi pe þarã pentru alegerea unui deputat, „ele nu vor beneficia de prevederile art. 59
alin.(2)dinConstituþie“ºidecinu vor fi reprezentate printr-un membru în Camera Deputaþilor; teza dublei vocaþii elec- torale a cetãþenilor etnic minoritari este „lipsitã de - consistenþã“, fiecare cetãþean având dreptul la un singur vot; art. 48 din lege stabileºte cadrul legal pentru ca organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale sã participe la alegeri; se considerã, totodatã, „falsã afirmaþia cã art. 5 alin. 3 din lege oferã posibilitatea constituirii de partide pe criterii etnice“, deoarece Constituþia nu interzice „asocierea cetãþenilor în partide constituite pe temeiul apartenenþei la o minoritate naþionalã“, ceea ce corespunde prevederilor art. 7 din Convenþia-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale, ratificatã prin Legea nr. 33/1995; cu referire la dreptul de asociere, întrucât art. 7 din convenþie „nu precizeazã natura structurii asociative“, rezultã cã asocierea „poate avea la bazã ºi criterii etnice“, desigur cu respectarea ordinii constituþionale a statului.
Cu privire la sesizarea grupului de senatori, preºedintele Camerei Deputaþilor considerã cã obiecþia de neconstituþionalitate este, de asemenea, neîntemeiatã, întrucât:
— stabilirea unei limite de exercitare a dreptului de asociere a cetãþenilor în partide politice, prin art. 17 lit. b) din lege, este o problemã de oportunitate politicã, legatã de necesitatea restrângerii numãrului de partide, ºi care îºi aflã temeiul constituþional în prevederile art. 49;
— în ceea ce priveºte procedura instituitã prin art. 46, aceasta „nu are nici o legãturã cu principiul neretroactivitãþii legii“, întrucât prin procedura respectivã „nu se neagã existenþa partidelor politice, ci se confirmã existenþa acestora“;
— în legãturã cu referirea din art. 3 al legii, la prevederile art. 30 alin. (7) ºi art. 148 alin. (1) ºi (2) din Constituþie, se considerã cã prevederea respectivã este constituþionalã, deoarece „respectarea principiilor democraþiei este o obligaþie erga omnes, ce asigurã funcþionarea sistemului democratic românesc, inclusiv prin respectarea dispoziþiilor constituþionale, în ansamblul lor, deci ºi a celor cuprinse în art. 30 alin. (7) ºi art. 148 alin. (1) ºi (2)“.
În punctul de vedere al Guvernului cu privire la sesizarea grupului de deputaþi se aratã cã obiecþia de neconstituþionalitate nu este fondatã, întrucât:
— sensul sintagmei misiune publicã, de la art. 1 din lege, nu este acela al unui act de executare, cum se susþine în sesizare, ci al „unei activitãþi inclusiv de comandã puse în slujba interesului public“, altminteri însemnând cã partidele ar reprezenta „un scop în sine“;
— garantarea de cãtre Constituþie a misiunii publice a partidelor, potrivit art. 1, nu poate fi decât în condiþiile respectãrii prevederilor constituþionale ºi nu în sensul arãtat în sesizare;
— Legea partidelor politice întemeindu-se pe art. 37 din Constituþie, cu privire la dreptul de asociere, este firesc sã aibã în vedere relaþiile cetãþenilor cu partidul din care fac parte;
— restrângerea politicii la domeniul naþional — aºa cum rezultã din sesizare —, fãrã componenta internaþionalã, este contrarã cerinþelor de ordin constituþional;
— posibilitatea prevãzutã de art. 5 alin. 3 din lege, pentru cetãþenii unei organizaþii a minoritãþilor etnice de a face parte ºi dintr-un partid politic, se justificã, aceste organizaþii fiind asimilate partidelor numai în ceea ce priveºte aspectele electorale, spre a se asigura egalitatea între participanþii la alegeri.
În ceea ce priveºte sesizarea grupului de senatori, Guvernul, în punctul sãu de vedere, considerã cã obiecþia este neîntemeiatã, prevederile art. 3, art. 17 lit. b) ºi art. 46 din lege, ce fac obiectul sesizãrii, fiind constituþionale. În acest sens, se aratã cã dispoziþia art. 3 din lege, care „impune partidelor politice obligaþia de a acþiona pentru respectarea suveranitãþii naþionale, a independenþei ºi a unitãþii statului, a integritãþii teritoriale, a ordinii ºi a principiilor democraþiei“, este în concordanþã cu dispoziþiile art. 8 alin. (2) din Constituþie, precum ºi cu cele ale art. 52 alin. (1), referitoare la obligaþia constituþionalã de apãrare a þãrii, aceasta implicând ºi „suveranitatea, independenþa, unitatea statului ºi integritatea sa teritorialã“. În legãturã cu motivele de neconstituþionalitate întemeiate pe dispoziþiile art. 11 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, se aratã cã prevederile art. 3 din lege se încadreazã pe deplin în cazurile permise de convenþie pentru restrângerea libertãþii de asociere.
Referitor la art. 17 lit. b) din lege se aratã cã aceastã dispoziþie se încadreazã în prevederile art. 8 alin. (2) din Constituþie, potrivit cãrora partidele politice „se constituie ºi îºi desfãºoarã activitatea în condiþiile legii“, ceea ce reprezintã „un mandat“ acordat legiuitorului ordinar de a reglementa aceste aspecte.
Cu privire la art. 46 din lege, se aratã cã aceastã prevedere nu încalcã principiul neretroactivitãþii legii, întrucât se aplicã „numai pentru viitor, impunând pentru toate partidele acelaºi regim de constituire ºi funcþionare“.
Preºedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere.
În legãturã cu cele douã sesizãri, Comisia juridicã, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri a Senatului, cu adresele nr. XXII/231/1996 ºi nr. XXII/235/1996, a comunicat Curþii Constituþionale opinia sa asupra obiecþiilor de neconstituþionalitate formulate. În acest sens, Comisia considerã, în esenþã, cã prevederile art. 1 ºi ale art. 5 alin. 3 din lege, la care se referã sesizarea grupului de deputaþi, sunt neconstituþionale. Astfel, se aratã cã partidele nu îndeplinesc o misiune publicã ce poate fi þatã numai „unui funcþionar public, civil sau militar“, iar cetãþenii îºi exprimã opþiunea cu ocazia alegerilor. În ceea ce priveºte garanþia constituþionalã a misiunii publice a partidului, se precizeazã cã aceasta nu priveºte orice activitate, ci numai aceea desfãºuratã cu respectarea Constituþiei ºi a legilor þãrii. Referitor la art. 5 alin. 3 din lege, se considerã cã cetãþenii etnici nu pot face parte, în acelaºi timp, atât dintr-o organizaþie aparþinând minoritãþilor naþionale cât ºi dintr-un partid, organizaþiile - respective fiind asimilate partidelor politice, altminteri creându-se un privilegiu, contrar art. 16 din Constituþie.
În legãturã cu sesizarea grupului de senatori, Comisia considerã cã obiecþia este nefondatã, condiþia de reprezentativitate prevãzutã la art. 17 lit. b) din lege „fiind o problemã de legiferare, iar nu de neconstituþionalitate“, iar art. 46 neavând un caracter retroactiv, deoarece se aplicã „numai pentru viitor“. Cu privire la critica adusã art. 3, se aratã cã „susþinerile reprezintã în fond o justificare pentru eventualele încãlcãri ale Constituþiei“.
În dosarul cauzei au mai fost primite petiþii din partea Partidului A Treia Forþã, Partidului Liberal Democrat, Partidului Unitãþii Democratice, Partidului Naþional al Producãtorilor Liberi, Partidului Viitorului Democrat al Patriei, Partidului Laburist Român, Partidului Foºtilor Necomuniºti ºi Deþinuþi Politici ºi Partidului Democrat Progresist, prin care se solicitã constatarea neconstituþionalitãþii Legii partidelor politice. Aceste petiþii nu se încadreazã în prevederile art. 144 lit. a) din Constituþie, situaþie în care Curtea nu este competentã sã se pronunþe asupra lor. În sensul prevederilor acestui articol, numai subiectele expres arãtate acolo pot sesiza Curtea Constituþionalã.
Curtea constatã cã, potrivit prevederilor art. 144 lit. a) din Constituþie, ale art. 12, 17 ºi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ºi funcþionarea Curþii Constituþionale, este competentã sã se pronunþe asupra constituþionalitãþii art. 1, art. 3, art. 5 alin. 3, art. 17 lit. b), art. 46 ºi art. 48 din Legea partidelor politice, fiind legal sesizatã de un grup de 53 de deputaþi ºi de un grup de 25 de senatori.
Faþã de cele arãtate,

CURTEA,

þinând seamã de sesizarea grupului de deputaþi ºi de sesizarea grupului de senatori, de punctele de vedere ale preºedintelui Camerei Deputaþilor ºi al Guvernului, precum ºi de opinia Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri a Senatului, de raportul judecãtorului-raportor, precum ºi de prevederile Legii partidelor politice, ce fac obiectul celor douã sesizãri, raportate la dispoziþiile Constituþiei, reþin urmãtoarele:
Motivele de neconstituþionalitate a prevederilor art. 1 din Legea partidelor politice nu sunt întemeiate. Caracterizarea partidului ca îndeplinind „o misiune publicã garantatã de Constituþie“ nu este contrarã prevederilor art. 8 alin. (2) din Constituþie, potrivit cãrora partidele „contribuie la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor“.
Dimpotrivã, definirea ºi exprimarea acestei voinþe reprezintã o misiune care, întrucât se referã la cetãþeni în general, nu poate fi decât publicã. În sesizare se susþine cã singurul înþeles al noþiunii de misiune publicã ar fi acela al unei sarcini date de „o autoritate publicã“, deci cã misiunea publicã ar fi sinonimã cu misiunea statalã. Incontestabil cã misiunea statalã este publicã ºi nu privatã, dar aceasta nu înseamnã cã numai o asemenea misiune este publicã ºi cã oricare alta, prin opoziþie, ar fi privatã. Partidul fiind o persoanã juridicã de drept public — ceea ce autorii sesizãrii nu au contestat — misiunea sa nu poate fi decât publicã, întrucât priveºte un interes public ºi urmãreºte formarea unei voinþe politice generale de care depinde reprezentativitatea ºi legitimitatea necesarã îndeplinirii programului sãu politic.
Din alt punct de vedere, referirea la misiunea publicã a partidului nu corespunde concepþiei partidului unic, aºa cum susþin autorii sesizãrii, ci, dimpotrivã, întrucât implicã criteriul opþiunii cetãþenilor, a cãror realizare defineºte caracterul public al misiunii partidului, apare ca o consacrare legislativã a pluralismului, expresie a diversitãþii inerente a acestor opþiuni.
Se mai susþine în sesizare cã, întrucât „misiunea publicã“ a partidului este „garantatã de Constituþie“, aceasta ar însemna cã „orice fel de activitate desfãºuratã de un partid politic este garantatã de Constituþie“. Evident cã o acþiune neconstituþionalã nu se poate bucura de o asemenea garanþie ºi cã înþelesul art. 8 alin. (2) din Constituþie, potrivit cãruia partidul contribuie la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor, nu înseamnã cã acesta ar putea desfãºura orice fel de activitate, cât timp înseºi prevederile constituþionale menþionate impun respectarea suveranitãþii naþionale, integritãþii teritoriale, ordinii de drept ºi principiilor democraþiei, iar, potrivit art. 37 alin. (2) din Constituþie, partidele ce încalcã principiile precizate în acel alineat sunt neconstituþionale. În concluzie, garanþia constituþionalã a misiunii publice îndeplinite de partid nu poate avea în vedere decât activitãþile sale legale, conforme prevederilor ºi principiilor Constituþiei ºi legilor þãrii.
În sesizare se mai aratã cã prevederile art. 1 ar fi neconstituþionale întrucât, în forma finalã, nu a fost adoptat, la mediere, textul Senatului, ci cel al Camerei Deputaþilor ºi cã definirea partidului se referã la relaþia „cetãþeni asociaþi în partid“, nu la relaþia „partide-societate“. Aceste aspecte nu sunt însã de constituþionalitate, ci de oportunitate politicã în procesul legiferãrii. Potrivit Constituþiei ºi practicii sale constante, Curtea Constituþionalã nu se pronunþã decât asupra constituþionalitãþii dispoziþiilor legale existente, nu a celor ce nu au fost adoptate pe parcursul întregului proces legislativ ºi nu poate impune legiuitorului o anume concepþie legislativã, controlul sãu rezumându-se exclusiv la conformitatea constituþionalã a legii.
În ce priveºte prevederile alin. 1 al art. 3, potrivit cãrora pot funcþiona ca partide numai asociaþiile „care acþioneazã pentru respectarea suveranitãþii naþionale, a independenþei ºi unitãþii statului, a integritãþii teritoriale, a ordinii de drept ºi a principiilor democraþiei constituþionale“, se considerã neconstituþionalã obligaþia partidului de a „acþiona“ în sensul respectãrii acestor principii. Obiecþia formulatã nu poate fi reþinutã. Rolul constituþional al partidului fiind acela de a contribui la formarea ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor, evident cã acesta nu îl poate îndeplini în respectul Constituþiei decât dacã acþioneazã conform prevederilor sale. În consecinþã, nu poate fi neconstituþionalã o dispoziþie legalã care urmãreºte respectarea prevederilor Constituþiei.
Art. 3 alin. 2 din lege interzice partidele care încalcã unele prevederi constituþionale. În sesizare se considerã cã aceastã dispoziþie legalã este neconstituþionalã întrucât priveºte ºi interdicþia prevãzutã de art. 30 alin. (7) din Constituþie, legatã de exerciþiul libertãþii de exprimare. Potrivit acestei prevederi constituþionale, este interzisã defãimarea þãrii ºi a naþiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la urã naþionalã, rasialã, de clasã sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenþã publicã, precum ºi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri. Partidele politice nu pot fi exonerate de obligaþia de a respecta interdicþiile impuse de Constituþie libertãþii de exprimare. Ceea ce este interzis cetãþenilor ca persoane fizice nu poate fi permis structurilor asociative rezultate din exercitarea de cãtre aceºtia a dreptului de asociere. De asemenea, exprimarea de cãtre partid a voinþei politice a cetãþenilor, potrivit art. 8 alin. (2) din Constituþie, este concretizarea, pe plan politic, a libertãþii de exprimare prevãzute de art. 30 din Constituþie. Altminteri, ar însemna ca aceastã libertate sã fie diferitã, dupã cum se exercitã de cãtre cetãþeni într-o structurã asociativã sau în afara unei asemenea structuri, ceea ce este contrar art. 30 din Constituþie.
În ce priveºte dispoziþia de trimitere la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constituþie, de la alin. 2 al art. 3 din lege, prin care limitele revizuirii Constituþiei sunt preluate ca interdicþii pentru partidele politice, reglementarea este neconstituþionalã. Dispoziþiile art. 148 alin. (1) ºi (2) din Constituþie, instituind limitele obiectului revizuirii, privesc numai anumite subiecte care, potrivit art. 146 din Constituþie, pot cere revizuirea — Preºedintele României la propunerea Guvernului, cel puþin o pãtrime din parlamentarii fiecãrei Camere sau cel puþin 500.000 de cetãþeni cu drept de vot, într-o anumitã dispersie teritorialã —, între care nu figureazã ºi partidele politice. Extinderea sferei acestor subiecte ar semnifica revizuirea Constituþiei, pe altã cale decât cea constituþional instituitã.
În sesizare se mai susþine cã restrângerile prevãzute în art. 3 din lege nu se încadreazã în prevederile referitoare la libertatea de asociere din Convenþia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale. Potrivit art. 11 pct. 2 din convenþie, exercitarea dreptului de asociere poate face obiectul unor restrângeri prevãzute de lege, constituind mãsuri necesare într-o societate democratã pentru securitatea naþionalã, siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirea infracþiunilor, protejarea sãnãtãþii, a moralei sau pentru protecþia drepturilor ºi libertãþilor altor persoane. Þinând seama de aceastã prevedere, rezultã cã interdicþiile prevãzute de Constituþie nu pot fi considerate ca fiind contrare convenþiei la care România a aderat tocmai în temeiul Constituþiei. Aceste interdicþii sunt necesare unei - societãþi democrate, fiind intrinseci democraþiei constituþionale, - astfel încât susþinerea cã ar fi contrare convenþiei este fãrã fundament.
O altã obiecþie de neconstituþionalitate priveºte dispoziþiile art. 5 alin. 3 din lege, potrivit cãrora „Membrii organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale care înscriu candidaþi în alegeri pot face parte ºi dintr-un partid politic“. În sesizare se susþine cã, întrucât potrivit art. 48 din lege organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale care participã la alegeri sunt asimilate partidelor politice, posibilitatea membrilor acestor organizaþii de a face parte ºi dintr-un partid politic le creeazã „o dublã vocaþie electoralã“, constituind astfel „un privilegiu electoral“ al cetãþenilor aparþinând minoritãþii etnice faþã de majoritate, ceea ce încalcã principiul egalitãþii cetãþenilor în faþa legii, prevãzut de art. 16 din Constituþie.
Dacã prin „vocaþie electoralã“ autorii sesizãrii înþeleg exercitarea dreptului de vot, teza dublei vocaþii ºi a privilegiului electoral nu se justificã, þinând seama de principiul „un om, un vot“, prevãzut de art. 2 din Legea pentru alegerea Camerei Deputaþilor ºi a Senatului, nr. 68/1992, care corespunde principiului egalitãþii cetãþenilor, consacrat de art. 16 din Constituþie. Dacã prin aceastã sintagmã se înþelege posibilitatea de a candida pe liste diferite, atât ale organizaþiei persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale, cât ºi ale partidului din care face parte cetãþeanul respectiv, teza respectivã, de asemenea, nu se justificã, þinând seama de prevederile art. 5 alin. (7) din Legea nr. 68/1992, potrivit cãrora candidaturile pe mai multe liste de candidaþi sau atât pe liste, cât ºi ca independent, sunt nule. În concluzie, apartenenþa unei persoane la o organizaþie a cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale nu cre- eazã ºi nu are cum sã creeze o dublã vocaþie electoralã.
În fond, ceea ce se urmãreºte în sesizare este critica nu atât a legii, cât a procesului de legiferare, deoarece, dupã mediere, nu a fost adoptat textul Senatului privind interdicþia partidelor pe criteriu etnic, considerându-se cã, dacã s-ar fi legiferat aceastã interdicþie, „orice cetãþean român etnic minoritar poate sã facã parte din orice alt partid, fãrã a avea dublã vocaþie electoralã“. Aceastã argumentare, reducând teza „privilegiului electoral“ numai la ipoteza în care o persoanã face parte concomitent atât dintr-un partid, cât ºi dintr-o organizaþie, „ambele constituite pe unul ºi acelaºi criteriu etnic“, este în contradicþie cu prevederile art. 59 alin. (2) din Constituþie, potrivit cãrora „Cetãþenii unei minoritãþi naþionale pot fi reprezentaþi numai de o singurã organizaþie“. Deci dispoziþia constituþionalã exclude posibilitatea unei duble reprezentãri, atât de cãtre un partid exclusiv etnic, cât ºi de cãtre o organizaþie constituitã pe acelaºi criteriu etnic care, aºa cum prevede art. 4 alin. (2) din Legea nr. 68/1992 ºi art. 48 din Legea partidelor politice, dacã participã la alegeri, este asimilatã partidelor politice. De aceea o competiþie electoralã între o organizaþie a cetãþenilor aparþinând unei minoritãþi ºi un partid etnic al aceleiaºi minoritãþi nu este posibilã, în sensul art. 59 alin. (2) din Constituþie. De altfel, potrivit practicii sale constante, Curtea Constituþionalã nu se poate pronunþa decât asupra constituþionalitãþii textelor de lege adoptate în forma finalã a legii, nu ºi a celor ce nu au fost aprobate cu ocazia medierii divergenþelor dintre Camere, iar controlul pe care îl exercitã priveºte legitimitatea constituþionalã a legii, nu opþiunile politice ce s-au confruntat în procesul legiferãrii.
În temeiul art. 37 alin. (1) din Constituþie, nu se poate nega dreptul constituþional al cetãþenilor de a se asocia liber în partide politice, pe motiv cã ar face parte dintr-o organizaþie a cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale. Dreptul cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale de a se asocia, în mod liber, în partide sau în alte structuri asociative, constituite potrivit legii, este în spiritul prevederilor Convenþiei-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale, ratificatã prin Legea nr. 33/1995.
În sesizare se susþine cã permisiunea de a face parte dintr-un partid politic a unui membru al unei organizaþii a cetãþenilor aparþinând unei minoritãþi naþionale ar fi contrarã caracterului unitar ºi naþional al statului, deoarece deschide posibilitatea constituirii de partide politice, concomitent cu organizaþii ale aceloraºi persoane, pe diferite alte criterii: religie, rasã, stare socialã, zone geografice etc.
Între prevederile art. 5 alin. 3, ce se referã exclusiv la posibilitatea membrului unei organizaþii a cetãþenilor aparþinând minoritãþii naþionale, ce participã la alegeri, de a face parte dintr-un partid politic, ºi consecinþele menþionate nu existã o legãturã necesarã. Totodatã, aºa cum, în temeiul art. 37 alin. (1) din Constituþie, nu se poate nega dreptul cetãþenilor de a se asocia în partide politice, nu se poate nega acest drept cu referire la orice alte asociaþii legal constituite, indiferent de partidul din care fac parte membrii acestor asociaþii. Dreptul la asociere, fiind o componentã a democraþiei constituþionale, nu poate fi contrar caracterului unitar ºi naþional al statului.
Prin art. 17 lit. b) din lege se reglementeazã condiþia de reprezentativitate pentru înregistrarea unui partid politic, ºi anume ca propunerea sã fie susþinutã de cel puþin 10.000 de membri fondatori, domiciliaþi în 15 judeþe, dar nu mai puþin de 300 în fiecare judeþ. Aceastã prevedere este consideratã ca fiind neconstituþionalã.
O primã observaþie se impune: autorii sesizãrii nu apreciazã ca fiind neconstituþionalã reglementarea, ca atare, a pragului de reprezentativitate, deoarece considerã condiþia de reprezentativitate din propunerea legislativã iniþialã — cel puþin 2.500 de susþinãtori, domiciliaþi în 10 judeþe ºi nu mai puþin de 100 de susþinãtori în fiecare judeþ — ca fiind un criteriu „mai raþional ºi mai ponderat“ decât prevederea adoptatã, pe care o considerã ca fiind un „prag ridicat prealabil“, contrar spiritului Constituþiei ºi principiului pluralismului politic proclamat de art. 8 alin. (2) din Constituþie.
O a doua observaþie, legatã de prima, constã în aceea cã prevederile art. 17 lit. b) din lege nu sunt considerate neconstituþionale, întrucât ar împiedica exercitarea dreptului la asociere, ci exclusiv pentru cã ar constitui „un impediment artificial în calea exercitãrii libere a dreptului fundamental de asociere a cetãþenilor în partide politice“.
Aprecierea oportunitãþii unui anumit prag de reprezentativitate nu este însã o problemã de constituþionalitate, cât timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitãrii dreptului, urmãrind numai, precum în legea de faþã, ca asocierea cetãþenilor în partide sã aibã semnificaþia instituþionalizãrii unui curent politic, fãrã de care partidul rezultat nu-ºi poate îndeplini rolul sãu constituþional, prevãzut de art. 8 alin. (2) de a contribui la definirea ºi la exprimarea voinþei politice a cetãþenilor. Chiar autorii sesizãrii apreciazã cã prevederile legii anterioare „erau prea îngãduitoare, rezultând o veritabilã inflaþie de subiecte asociative politice“. Se considerã însã cã „fenomenul devalorizãrii partidelor“ nu ar trebui contracarat prin condiþia de reprezentativitate prevãzutã, ci prin „pragul electoral“. Nici aceste argumente nu privesc legitimitatea constituþionalã a prevederii atacate, ci disputa legatã de oportunitatea sa politicã. În lege, criteriul electoral a fost reþinut numai pentru aprecierea continuitãþii funcþionãrii partidului, potrivit art. 31.
În concluzie, criteriul reprezentativitãþii nu este, în sine, neconstituþional, el fiind în general acceptat în domeniul exercitãrii dreptului la asociere în partide politice, þinând seama de rolul lor de a contribui la formarea ºi exprimarea voinþei politice a cetãþenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstituþional, dacã prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare.
În ceea ce priveºte art. 46 din lege, în sesizare se considerã cã aplicarea noii reglementãri partidelor existente încalcã principiul neretroactivitãþii legii, prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituþie.
Instituirea unei dispoziþii tranzitorii nu poate fi consideratã, însã, ca având un caracter retroactiv. De asemenea, aplicarea noii reglementãri partidelor existente se justificã în temeiul principiului aplicãrii legii noi situaþiilor juridice în curs.
Principiul egalitãþii cetãþenilor, prevãzut de art. 16 din Constituþie, se aplicã ºi persoanelor juridice, în mãsura în care prin intermediul acestora cetãþenii îºi exercitã un drept constituþional, cum este asocierea în partide politice. Potrivit art. 4 alin. (2) din Constituþie, este interzisã orice discriminare în funcþie de apartenenþa politicã. Or, dacã noua reglementare nu s-ar aplica ºi partidelor existente, s-ar crea inevitabil o asemenea discriminare, ca urmare a privilegiului de care ar beneficia unele dintre aceste partide, ce nu ar întruni condiþia de reprezentativitate prevãzutã de noua lege. În conformitate cu principiul constituþional al art. 51, respectarea supremaþiei Constituþiei este obligatorie. Acest principiu impune ca noua reglementare a partidelor politice, adoptatã în temeiul art. 72 alin. (3) lit. b) din Constituþie, cu respectarea art. 30 ºi a celorlalte prevederi constituþionale referitoare la partidele politice, sã fie obligatorie ºi pentru partidele existente, a cãror înfiinþare s-a fãcut potrivit unei legi preconstituþionale — Decretul-lege nr. 8/1989 — care, evident, nu putea reflecta cerinþele democraþiei constituþionale actuale.
În ce priveºte art. 48 din lege, deºi în sesizare nu s-a invocat nici un motiv de neconstituþionalitate, se constatã cã aceastã prevedere îºi are temeiul constituþional în prevederile art. 59 alin. (2), potrivit cãrora organizaþiile cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, care nu întrunesc în alegeri numãrul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiþiile legii electorale. Sub aspect legislativ, art. 48 din lege corespunde art. 4 ºi urmãtoarele din Legea nr. 68/1992.Faþã de considerentele expuse, vãzând ºi dispoziþiile art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 30, art. 37, art. 51, art. 59 alin. (2), art. 72 alin. (3) lit. b), art. 144 lit. a), art. 145 alin. (1) ºi ale art. 148 alin. (1) ºi (2) din Constituþie, precum ºi prevederile art. 20 alin. (2) ºi (3) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:


1. Constatã cã dispoziþiile art. 1, ale art. 3 alin. 2 privind trimiterea la art. 30 alin. (7) din Constituþie, ale art. 5 alin. 3, ale art. 17 lit. b), ale art. 46 ºi ale art. 48 din Legea partidelor politice sunt constituþionale.
2. Constatã cã dispoziþia din art. 3 alin. 2 al aceleiaºi legi privind trimiterea la art. 148 alin. (1) ori alin. (2) din Constituþie este neconstituþionalã.
Decizia se comunicã Preºedintelui României, precum ºi preºedinþilor celor douã Camere ale Parlamentului, în scopul deschiderii procedurii prevãzute la art. 145 alin. (1) din Constituþie.

Deliberarea a avut loc la data de 2 aprilie 1996 ºi la ea au participat Ioan Muraru, preºedinte, Costicã Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Lucian Stângu, Florin Bucur Vasilescu ºi Victor Dan Zlãtescu, judecãtori.

PREªEDINTELE CURÞII CONSTITUÞIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
Bucureºti, 2 aprilie 1996.
Nr. 35.





vizitatori din
19 martie 1998

Domino Kappa Server

Mail to databasemaster databasemaster Mail to databasemaster

 Copyright© 1998 Ministerul Justiţiei, România. 
 Toate drepturile rezervate. 

 Difuzare pe Internet 
 în exclusivitate prin Kappa 

Powered by Lotus Notes

Sus